1ra-789/2014 — art. 187 al. 2, 85 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 al. 2, 85 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6, 8, 12 CPP
1ra-789/2014 — art. 187 al. 2, 85 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-789/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 mai 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Nicolae Gordilă,
Judecători – Ion Guzun și Elena Covalenco,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 iulie 2013 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014, declarat de inculpatul
Botezatu Iurie Vladimir, născut la 17 februarie 1987, originar
și domiciliat în mun. Chișinău, str. Călărași 11, moldovean,
cetățean al Republicii Moldova.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond din 09.01. – pînă la 29.07.2013;
Curtea de Apel Chișinău din 21.08.2013 pînă la 22.01.2014;
Curtea Supremă de Justiție din 18.03. – pînă la 21.05.2014.
Asupra recursului ordinar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 iulie 2013, inculpatul
Botezatu Iurie a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la 3 ani
închisoare și amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie 10.000
lei, iar conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită a fost
adăugată integral partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău din 02 iunie 2011, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 5
ani închisoare și amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie
10.000 lei, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis.
Acțiunea civilă înaintată de Ciobanu Grigore a fost admisă și s-a încasat de la
Botezatu Iurie în beneficiul lui Ciobanu Grigore prejudiciul material în sumă de 800 lei.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat în fapt că, Botezatu Iurie în
urma înțelegerii prealabile cu Josanu Vasilii (condamnat prin sentința Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău din 02 iulie 2013), la 22 noiembrie 2012, în jurul orei 20.30,
aflîndu-se în barul „Vitom” din str. Milano 2, mun. Chișinău, aplicînd violența
nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii
în regiunea feței lui Ciobanu Grigori și în mod deschis, a sustras de la ultimul bani în
sumă de 800 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună considerabilă.
Inculpatul Botezatu Iurie a atacat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, din motiv că vinovăția sa
nu se confirmă prin declarațiile părții vătămate Ciobanu Grigore și ale martorilor
Didilica Maria și Grigorașcuțe Inga, astfel acestea urmau a fi apreciate critic de către
instanța de fond, cît și cu alte probe administrate la dosar.
1
La fel, apelantul a mai invocat că, instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile
inculpatului Josanu Vasilii, (condamnat prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău din 02.07.2013), care a declarat că de unul singur a săvîrșit infracțiunile pentru
care a și fost condamnat, inclusiv pe episodul în privința lui Ciobanu Gr., iar Botezatu
Iuire n-a luat parte la săvîrșirea infracțiunilor.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014, a
fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului Botezatu Iuire, cu menținerea sentinței.
4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în
baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în
ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o
apreciere justă în sensul art. 101 CPP, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la
vinovăția inculpatului Botezatu Iurie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.
(2) lit. b), e), f) Cod penal.
În acest sens, instanța de apel, s-a referit la un șir de probe pertinente, concludente
și utile, care confirmă vinovăția inculpatului, inclusiv:
- declarațiile părții vătămate Ciobanu Grigore (f.d. 81-82);
- declarațiile martorilor Didilica Maria (f.d. 90), Grigorașcuțe Inga (f.d. 91-92);
- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 05 decembrie 2012 de către
Ciobanu Gr. (f.d. 16);
- procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Ciobanu Grigore și
inculpatul Botezatu Iurie (f.d. 28-29).
La fel, instanța de apel a conchis că probele administrate în cauză combat
declarațiile inculpatului, prin care ultimul susține că nu se face vinovat de comiterea
infracțiunii imputate, această metoda fiind aleasă întru evitarea răspunderii penale.
Totodată, instanța de apel a remarcat că, declarațiile martorilor apărării Meleca
Clava și Colev Vladimir, privind nevinovăția inculpatului sunt neîntemeiate, aceștia
fiind vecinii inculpatului, cu care se cunosc, dînd declarații cu scopul de a-l exonera pe
Botezatu Iuire de răspunderea penală, or probatoriul administrat în cauză demonstrează
cu certitudine vinovăția ultimului în comiterea infracțiunii imputate.
La individualizarea pedepsei, instanța de apel a stabilit că de către instanța de
fond s-a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 85 Cod penal, astfel stabilindu-i
inculpatului o pedeapsă echitabilă pentru faptele comise sub formă de închisoare.
Inculpatul Botezatu Iurie, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de
procedură penală, a contestat cu recurs ordinar sentința primei instanțe și decizia
instanței de apel, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri de achitare, din motiv că instanțele ierarhic inferioare au dat o apreciere greșită
probelor administrate la dosar și verificate în ședința de judecată, or, probele care au stat
la baza sentinței de condamnare nu sunt pertinente și concludente, astfel nu dovedesc
vinovăția sa în comiterea infracțiunii imputate.
În acest aspect, s-a referit la declarațiile martorilor Didilica Maria, Grigorașcuțe
Inga, Josanu Vasilii, Meleca Clava și Colev Vladimir, - cărora, în viziunea lui,
instanțele de judecată nu le-au dat o apreciere cuvenită și confirmă nevinovăția sa în
cele imputate.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor
din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
6.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) CPP, hotărîrea instanței de apel poate
fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
2
apel în cazurile cînd: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost
întrunite elementele infracțiunii; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit
confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de drept
invocate de recurent.
6.2. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs examinînd
admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel,
este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este
vădit neîntemeiat.
Instanța de recurs, menționează că temeiul invocat de recurent - „nu sînt întrunite
elementele infracțiunii” este prezent atunci, cînd instanța ce a judecat cauza a comis în
această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărîrea judecătorească s-
a făcut referire la săvîrșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările
de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective. Prin urmare,
temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța examinată din
punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina necesitatea casării
hotărîrilor pronunțate în cauza penală privindu-l pe Botezatu Iurie.
Or, temeiul invocat include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde
elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul căror
s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă
circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Din conținutul hotărîrilor
menționate supra rezultă că instanțele ierarhic inferioare corect au constatat fapta și
circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpatului Botezatu Iurie, descriindu-
le în partea descriptivă, ulterior motivîndu-se concluzia de vinovăție a acestui.
6.3. Colegiul penal reține, că instanțele de fond și de apel, judecînd cauza și
verificînd probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în
ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-au dat o
apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității,
concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele
de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția
inculpatului Botezatu Iurie în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b),
e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă ținîndu-se cont de prevederile
art. 61, 75, 85 Cod penal.
Deci, criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5 al prezentei decizii, prin
care se susține că nu se face vinovat de săvîrșirea infracțiunii imputate și instanțele
ierarhic inferioare greșit au apreciat probatoriul administrat în cauză, - acestea au format
obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora, instanța le-a dat o
motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1,
soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai
impune, avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport și cu
prevederile art. 424 alin. (2) CPP, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive
care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul înaintat în
cauză este vădit neîntemeiat.
La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului înaintat, se
evidențiază că recurentul în mod decisiv, își motivează recursul prin dezacordul cu
3
modalitatea de apreciere a probelor și a nevinovăției sale, or, motivele de reapreciere a
probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 CPP, astfel, criticele
formulate de acesta nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrilor recurate, ca fiind
ilegale.
Totodată, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (f.d.
146-155) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de apel la
judecarea apelului declarat de inculpatul Botezatu Iurie, a respectat întocmai prevederile
art. 413-417 CPP, astfel întemeindu-și concluziile sale pe probele legal administrate și
verificate în ședința de judecată a instanței de apel, acestea fiind date citirii în ședința de
judecată și reflectate în procesul-verbal, fiind audiați pe viu martorii apărării Meleca
Clava și Colev Vladimir.
În acest context, Colegiul penal, reține concluzia instanței de apel referitor la un
șir de probe decisive, invocate în pct. 4.1 al prezentei decizii, în confirmarea vinovăției
inculpatului Botezatu Iurie, inclusiv: declarațiile părții vătămate Ciobanu Grigore (f.d.
81-82); declarațiile martorilor Didilica Maria (f.d. 90), Grigorașcuțe Inga (f.d. 91-92);
procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 05 decembrie 2012 de către Ciobanu
Gr. (f.d. 16); procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Ciobanu Grigore și
inculpatul Botezatu Iurie (f.d. 28-29), - probe, care confirmă vinovăția inculpatului în
cele imputate.
Instanța de recurs, respinge argumentul inculpatului Botezatu Iurie, precum că
partea apărării a fost lipsită de dreptul la un proces echitabil în condițiile egalității
armelor, în care partea vătămată Ciobanu Grigore nu a fost audiat în ședința instanței de
apel, or, în ședința de judecată a instanței de apel, instanța a dat citirii și a consemnat în
procesul-verbal al ședinței de judecată, conform art. 414 alin. (2) CPP, declarațiile părții
vătămate Ciobanu Grigore, deoarece acesta fiind legal citat, nu s-a prezentat, ulterior
fiind dispusă aducerea forțată, însă, nu a fost posibilă prezentarea acestuia în cadrul
ședinței de judecată (f.d. 154), iar partea apărării nu a făcut careva obiecții.
În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432
alin. (2) CPP, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrilor recurate și, prin
urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpatul
Botezatu Iurie, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Botezatu Iurie
Vladimir, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 iulie 2013 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014, în propria
cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 12 iunie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Ion Guzun
Elena Covalenco
4