2ra-2414/13 — declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare

2ra-2414/13 — declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

prima instanță: B. Talpă dosarul nr. 2ra-2414/13

instanța de apel: A Minciuna, V. Pruteanu, A. Nogai

D E C I Z I E

24 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat

Svetlana Novac și Tatiana Vieru

examinând recursul declarat de Dabija Elena, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Calcatinge Maria împotriva Elenei Dabija cu privire

la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare și la cererea de chemare în

judecată a Nataliei Bahturchin împotriva Mariei Calcatinge și Elenei Dabija cu

privire la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare, rectificarea

înscrierilor în Registrul bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2012, prin care apelul

declarat de către Dabija Elena a fost respins

c o n s t a t ă

La 24 noiembrie 2010 Maria Calcatinge a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Elenei Dabija cu privire la declararea nulă a contractului de

vînzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii Calcatinge Maria a invocat că în luna decembrie 2009 a

împrumutat Nataliei Bahturchin 3150 euro, dintre care suma de 500 euro i-a fost

restituită.

Pentru a asigura restituirea în termen a împrumutului, Bahturchin Natalia a

întocmit pe numele reclamantei Calcatinge Maria o procură prin care i-a acordat

dreptul de a perfecta toate actele de moștenire după decesul Mariei Lungu și apoi

de a înstrăina terenul pentru construcții și construcțiile accesorii situate în satul

Ustia r. Dubăsari.

La expirarea termenului de împrumut Bahturchin Natalia nu a restituit banii

și Calcatinge Maria fiind împuternicită prin procura nominalizată, la 16 iulie 2010

a încheiat cu Dabija Elena un contract de vînzare-cumpărare a terenului pentru

construcții și construcțiilor accesorii situate în satul Ustia r. Dubăsari.

Indică Maria Calcatinge că contractul încheiat cu Dabija Elena este fictiv și

nu produce efecte juridice, deoarece prin înțelegerea prealabilă cu pîrîta a dorit să

asigure restituirea împrumutului în mărime de 2650 euro acordați Nataliei

Bahturchin.

1

Ea nu a primit de la Elena Dabija suma de 64 629 lei și ultima profitînd de

încrederea ei, prin înșelăciune a înregistrat bunul la Organul Cadastral Teritorial

Dubăsari prin ce a deposedat-o de bunurile imobile.

Deoarece la moment Dabija Elena are intenția de a vinde imobilele, solicită

Calcatinge Maria declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 5091

din 16 iulie 10.

Prin încheierea Judecătoriei Criuleni din 17 decembrie 2010 pricina civilă

nominalizată a fost strămutată după competență la Judecătoria Dubăsari.

La 05 martie 2012 Natalia Bahturchin a înaintat cerere prin care a solicitat să

fie antrenată în procesul pendinte în calitate de intervenient principal, formulînd

pretenții față de obiectul litigiului și înaintînd concomitent cerere de chemare în

judecată împotriva Mariei Calcatinge și Elenei Dabija privind declararea nulității

contractului în litigiu, rectificarea înscrierilor în Registrul bunurilor imobile și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Dubăsari din 05 martie 2012 Bahturchin Natalia

a fost antrenată în proces în calitate de intervenient principal.

În motivarea cererii de chemare în judecată Natalia Bahturchin a invocat că

în luna noiembrie 2010 s-a adresat pîrîtelor Calcatinge Maria și Elena Dabija, care

activau în cadrul unei societăți de prestare a serviciilor de secretariat, consultanță și

intermediere la perfectarea actelor solicitînd întocmirea documentelor de acceptare

a succesiunii testamentare în urma decesului Mariei Lungu, precum și

reprezentarea în instanța de judecată.

În luna mai 2010 Bahturchin Natalia a împuternicit-o pe Calcatinge Maria

prin procură să o reprezinte la OTC și notar în problemele ce țin de acceptarea

moștenirii, iar pe Dabija Elena a împuternicit-o să-i reprezinte interesele în instanța

de judecată într-un proces civil.

Calcatinge Maria a efectuat toate acțiunile pentru care a fost mandatată și la

07 iulie 2010 i-a fost eliberat certificat de moștenitor testamentar.

Deoarece Bahturchin Natalia avea datorii, aceasta a apelat la Calcatinge

Maria să-i împrumute bani, iar drept confirmare a executării obligației de restituire

a împrumutului în sumă de 3100 euro la 18 martie 2010 au întocmit și semnat o

recipisă.

La fel, în vederea garantării restituirii împrumutului Bahturchin Natalia a

împuternicit-o pe Calcatinge Maria prin procura din 13 mai 2010 să perfecteze

orice act juridic din numele ei, inclusiv să înstrăineze bunurile imobile.

A invocat Bahturchin Natalia că nu a avut intenția de a înstrăina bunurile

imobile, tranzacția a fost fictivă iar în procură nu a nominalizat care bunuri

urmează de a fi înstrăinate.

Din suma împrumutată a restituit 500 euro, iar pe parcurs încă 8000 lei.

Bahturchin Natalia a aflat că Dabija Elena și-a înregistrat dreptul de

proprietate asupra bunurilor imobile ce-i aparțin ei la OCT Dubăsari.

Calcatinge Măria i-a explicat că a întocmit cu Dabija Elena din numele

Nataliei Bahturchin un contract de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile, care are

un caracter formal pînă la restituirea împrumutului.

La fel, Calcatinge Maria i-a comunicat că Dabija Elena a profitat de

contractul de vînzare-cumpărare și pretinde la bunurile imobile ce-i aparțin.

2

Astfel, pîrîtele profitînd de încrederea ei, au deposedat-o de bunurile imobile

ce-i aparțin prin ce i-au lezat flagrant dreptul de proprietate.

Solicită Bahturchin Natalia declararea nulității contractului de vînzare-

cumpărare nr. 5091 din 16 iulie 2010, rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor

imobile al OCT Dubăsari cu înscrierea dreptului ei de proprietate asupra bunurilor

imobile nominalizate și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 06 aprilie 2012 s-a admis cererea de

chemare în judecată a Mariei Calcatinge împotriva Elenei Dabija cu privire la

declararea nulă a contractului de vînzare-cumpărare și cererea de chemare în

judecată a Nataliei Bahturchin împotriva Mariei Calcatinge și Elenei Dabija cu

privire la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare, rectificarea

înscrierilor în Registrul bunurilor imobile și încasarea cheltuielilor de judecată.

S-a declarat nul contractul de vînzare-cumpărare nr. 5091 din 16 iulie 2010

încheiat între Natalia Bahturchin reprezentată de Maria Calcatinge cu Elena Dabija

în privința terenului cu destinație pentru construcții, cu suprafața de 0,1341 ha nr.

cadastral 3844207174, casei de locuit cu suprafața de 102,8 m. p. nr. cadastral

3844207174.01, construcției accesorii cu suprafața de 43,2 m. p. nr. cadastral

3844207174.02, construcției accesorii cu suprafața de 31,7 m. p. nr. cadastral

3844207174.03, construcției accesorii cu suprafața de 8,9 m. p. nr. cadastral

3844207174.04, construcției accesorii cu suprafața de 12,6 m. p. nr. cadastral

3844207174.05, situate în satul Ustia r. Dubăsari, trecut în registrul notarului

Mariana Dumbravă cu nr. 5091.

S-a rectificat înscrierea în Registrul bunurilor imobile a OCT Dubăsari, cu

înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor nominalizate după Natalia

Bahturchin.

S-a încasat de la Elena Dabija în beneficiul Mariei Calcatinge cheltuielile de

judecată legate de achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în

judecată în sumă de 1938,87 lei și cheltuieli legate de asistența juridică acordată de

avocatul Natalia Crîșmari în sumă de 500 lei.

La 13 iulie 2012 Dabija Elena a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei

Dubăsari din 06 aprilie 2012, solicitînd casarea acesteia și emiterea unei noi

hotărîri de respingere a acțiunilor.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2012 apelul Elenei

Dabija a fost respins cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

La 26 aprilie 2013 Dabija Elena a depus recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 21 noiembrie 2012, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești și

menținerea măsurilor de asigurare aplicate în privința bunurilor imobile.

În motivarea cererii de recurs Dabija Elena a invocat că deși a depus cerere

de amînare a examinării pricinii pe motiv întemeiat, instanța de apel a examinat

cererea de apel în lipsa acesteia.

Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prin admiterea acțiunii, prima

instanță s-a bazat în exclusivitate pe declarațiile martorilor care de fapt sunt

angajații reclamantei și nu a motivat în temeiul cărui articol din lege a constatat

fictivitatea actului juridic.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

3

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție din 17 iulie 2013 recursul declarat de Dabija Elena a

fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Prin referința depusă la 16 iulie 2013 intimata Calcatinge Maria a solicitat

respingerea recursului ca neîntemeiat.

Judecînd recursul declarat în limitele invocate pe baza materialelor din dosar

și a referinței, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că acesta este depus în termen, întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie

2012 și restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel din următoarele

motive.

Curtea de Apel Chișinău a trimis în adresa părților copia deciziei din 21

noiembrie 2012 la 20 februarie 2013 (f. d. 178).

La dosar lipsesc probe care ar indica data la care Dabija Elena a primit copia

deciziei instanței de apel și prin urmare recursul declarat la 26 aprilie 2013 se

consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de

apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Din actele pricinii rezultă că prin procura din 13 mai 2010 Calcatinge Maria

și Bobeica Vladimir au fost împuterniciți de Bahturchin Natalia să perfecteze

actele la OCT Dubăsari, OSC, Primărie, etc., să primească succesiunea după

decesul Mariei Lungu și să înstrăineze toate bunurile imobile primite prin

moștenire, situate în satul Ustia r. Dubăsari, la prețul și condițiile cele mai

avantajoase (f. d. 8 vol. I).

Prin contractul de vînzare-cumpărare din 16 iulie 2010 Calcatinge Maria a

vîndut din numele Nataliei Bahturchin, iar Dabija Elena a cumpărat contra sumei

de 4000 euro, ceea ce constituia 64 629 lei, bunul imobil ce constă din teren pentru

construcții cu suprafața de 0, 1341 ha nr. cadastral 3844207174, casa de locuit cu

suprafața de 102,8 m. p. nr. cadastral 3844207174.01, construcția accesorie cu

suprafața de 43,2 m. p. nr. cadastral 3844207174.02, construcția accesorie cu

4

suprafața de 31,7 m. p. nr. cadastral 3844207174.03, construcția accesorie cu

suprafața de 8,9 m. p. nr. cadastral 3844207174.04 și construcția accesorie cu

suprafața de 12,6 m. p. nr. cadastral 3844207174.05, situate în satul Ustia r.

Dubăsari (f. d. 5, 5 verso vol. I).

La 24 noiembrie 2010 Calcatinge Maria a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Elenei Dabija solicitînd declararea nulă a contractului de

vînzare cumpărare nr. 5091 din 16 iulie 2010 pe motiv că este fictiv și a fost

încheiat fără intenția de a produce efecte juridice.

La 05 martie 2012 intervenind în proces în calitate de intervenient principal,

Bahturchin Natalia a formulat pretenții proprii cu privire la obiectul litigiului

pendinte față de Calcatinge Maria și Dabija Elena, solicitînd prin cererea de

chemare în judecată înaintată declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare

nr. 5091 din 16 iulie 2010, rectificarea înscrierilor în Registrul bunurilor imobile și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a admis ambele cereri de chemare în judecată.

A declarat nul contractul de vînzare-cumpărare nr. 5091 din 16 iulie 2010

încheiat între Natalia Bahturchin reprezentată de Maria Calcatinge cu Dabija

Elena, a rectificat înscrierea în Registrul bunurilor imobile a OCT Dubăsari, cu

înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor înstrăinate după Natalia

Bahturchin și a încasat de la Elena Dabija în beneficiul Mariei Calcatinge

cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în sumă de 1938,87 lei și cheltuieli

legate de asistența juridică în sumă de 500 lei.

Curtea de Apel Chișinău a fost de acord cu soluția primei instanțe.

Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a constatat că prima instanță

și instanța de apel au aplicat și interpretat eronat normele de drept procedural.

În conformitate cu art. 59 alin. (1) Codul de procedură civilă, parte în proces

(reclamant sau pîrît) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la

momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios.

În pricina civilă dedusă judecății subiecți ai raportului material litigios sunt

vînzătorul și cumpărătorul bunului.

Așadar, potrivit contractului de vînzare cumpărare contestat, vînzător este

Bahturchin Natalia, reprezentată de Calcatinge Maria, iar cumpărător este Dabija

Elena.

Împuternicirile de reprezentare acordate mandatarei Maria Calcatinge de

către mandanta Bahturchin Natalia vizează în exclusivitate primirea succesiunii

după decesul Mariei Lungu, avînd dreptul de a perfecta din numele mandantei

actele necesare la OCT Dubăsari, etc. (f. d. 8 vol. I).

De alte împuterniciri, precum reprezentarea intereselor Nataliei Bahturchin

în instanța de judecată Maria Calcatinge nu dispune iar la dosar astfel de probe nu

sunt.

Așadar, depunînd la 24 noiembrie 2010 cerere de chemare în judecată cu

privire la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare în privința bunului

imobil ce vizează în exclusivitate vînzătorul Bahturchin Natalia ca fost proprietar

și Dabija Elena ca cumpărător și proprietar, în lipsa cărorva împuterniciri în acest

sens, Calcatinge Maria a dobîndit calitatea de reclamant necorespunzător, iar în

5

lipsa împuternicirilor de a depune cerere de chemare în judecată din numele

Nataliei Bahturchin, Maria Calcatinge în virtutea legislației procesual civile era

persoană neîmputernicită de a porni și a susține procesul.

În conformitate cu art. 170 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă,

judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă cererea a fost depusă în

numele persoanei interesate de către o persoană neîmputernicită de a porni și a

susține procesul.

Judecătorul primei instanțe după ce a primit în procedură pricina în urma

strămutării acesteia de către Judecătoria Criuleni conform competenței, nu a ținut

cont de prevederile art. 170 Codul de procedură civilă și a început examinarea

fondului.

Chiar dacă judecătorul a omis să respecte cerințele art. 170 Codul de

procedură civilă la faza primirii cererii de chemare în judecată, prima instanță era

obligată în conformitate cu art. 267 lit. c) Codul de procedură civilă să scoată

cererea de pe rol, or, potrivit normei menționate, instanța judecătorească scoate

cererea de pe rol în cazul în care cererea este semnată sau este depusă în judecată

de o persoană neîmputernicită.

Judecătoria Dubăsari nu a ținut cont de prevederile legale citate și a emis o

hotărîre prin care a admis acțiunea unui reclamant necorespunzător, în speță a

Mariei Calcatinge care necătînd la faptul că nu este subiect al raportului material

litigios și în virtutea art. 59 alin. (1) Codul de procedură civilă nu putea avea

calitatea de parte în proces, nici măcar nu a fost împuternicită în modul stabilit de

lege pentru a porni procesul în interesele altei persoane.

Prin încheierea protocolară din 05 martie 2012, Judecătoria Dubăsari a

admis-o în proces pe Natalia Bahturchin în calitate de intervenient principal (f. d.

116 verso, vol. I).

Intervenind în proces, Bahturchin Natalia a depus cerere de chemare în

judecată prin care a solicitat declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare

nr. 5091 din 16 iulie 2010, rectificarea înscrierilor în Registrul bunurilor imobile și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În conformitate cu art. 168 alin. (2) Codul de procedură civilă, judecătorul

care a primit cererea de chemare în judecată spre examinare verifică dacă aceasta

întrunește exigențele prevăzute de lege. Dacă cererea de chemare în judecată nu

întrunește exigențele prevăzute de lege, urmează a fi aplicate prevederile art.171

alin.(1).

În conformitate cu art. 168 alin. (4) Codul de procedură civilă, printr-o

încheiere nesusceptibilă de recurs, judecătorul acceptă cererea de chemare în

judecată în decurs de 5 zile de la repartizare, dacă legea nu prevede altfel.

Prima instanță admițînd în proces intervenientul principal, nu a respectat în

privința cererii de chemare în judecată formulată de Bahturchin Natalia prevederile

art. 168 Codul de procedură civilă, nu a emis încheiere în modul stabilit de lege

examinînd în fond și admițînd o acțiune în baza unei cereri de chemare în judecată

care procedural nu a fost primită spre judecare.

În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea

6

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată.

Prima instanță admițînd acțiunea cu privire la anularea unui contract, a

cercetat în ședință doar probe ce se rezumă la declarațiile unor martori care indică

asupra fictivității tranzacției de vînzare-cumpărare, iar concluzia instanței despre

faptul că suma de 64 629 lei nu a fost achitată de către cumpărător vînzătorului nu

este probată prin niciun mijloc de probă.

Instanța de judecată nu a motivat din ce considerente se limitează doar la

probele pe care le-a pus la baza hotărîrii, nu a explicat pertinența, justețea și

valoarea lor.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție relevă că motivarea hotărîrii judecătorești este o cerință față de instanță și o

obligație a acesteia pentru a defini claritatea actului de justiție și a motivelor

adoptării soluției judecătorești.

Nemotivarea hotărîrii judecătorești în special în privința anulării actelor

juridice translative de proprietate creează incertitudine părții care este obligată să

cedeze bunul dobîndit legal pînă la proba contrară.

În speță proba contrară urmează a fi reflectată în hotărîrea judecătorească,

pentru a nu admite violarea principiului securității raporturilor juridice și a

dreptului de proprietate garantat de Constituția Republicii Moldova, Codul Civil și

care este apărat și de art. 1 protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Pentru nerespectarea acestor deziderate, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului de nenumărate ori a sancționat statele părți ale Convenției.

În conformitate cu art. 373 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de

apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanțe,

ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei.

În conformitate cu art. 385 alin. (1) lit. e) Codul de procedură civilă, instanța

de apel, după ce judecă apelul, este în drept să admită apelul și să caseze integral

sau parțial hotărîrea primei instanțe, dispunînd încetarea procesului ori scoaterea

cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art. 265 și 267.

Curtea de Apel Chișinău nu a examinat legalitatea hotărîrii primei instanțe în

întregul ei și contrar prevederilor legale și circumstanțelor expuse în prezenta

decizie nu a determinat temeinicia admiterii cererilor de chemare în judecată.

În același timp Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție nu poate reține alegația recurentei că instanța de apel a

examinat pricina neținînd cont de faptul că aceasta avea copil nou născut, or,

Dabija Elena cunoscînd că pricina se află pe rolul Curții de Apel Chișinău la

cererea sa de apel, nu era lipsită de dreptul de a-și angaja și delega un avocat

pentru a pleda în susținerea poziției sale.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că nemotivarea hotărîrii judecătorești constituie o încălcare a

dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care obligă instanțele

judecătorești să-și motiveze deciziile astfel încît să permită exercitarea efectivă a

7

dreptului la casație, să nu lase părțile într-o stare de incertitudine și să nu creeze

impresia că nu au fost auzite.

Erorile judiciare ale instanțelor de judecată în ordine de recurs nu este

posibil de corectat.

Din considerentele menționate și avînd în vedere că prima instanță și

instanța de apel au încălcat normele de drept procedural și aceste erori nu pot fi

corectate de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa decizia Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2012 și de a

restitui pricina spre rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

La rejudecare instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și să

adopte o hotărîre legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e

Se admite recursul declarat de către Dabija Elena.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2012, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Calcatinge Maria împotriva

Elenei Dabija cu privire la declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare și

la cererea de chemare în judecată a Nataliei Bahturchin împotriva Mariei

Calcatinge și Elenei Dabija cu privire la declararea nulității contractului de

vînzare-cumpărare, rectificarea înscrierilor în Registrul bunurilor imobile și

încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii la rejudecare în ordine de

apel la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Svetlana Novac

Tatiana Vieru

8