1ra-930/2014 — 145 al. 1, 328 al. 1

1ra-930/2014 — 145 al. 1, 328 al. 1 (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-930/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Daria Barba în numele inculpatului Lupoi Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 15 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui

Lupoi Victor Tudor, născut la 13 februarie

1984, originar și domiciliat în s. Mihălășeni,

r-nul Ocnița,

Datele referitoare la examinarea cauzei:

instanță)

2011, și de la 19 iunie 2012 pînă la 15 ianuarie

2014 (instanța de apel)

la 16 aprilie 2014 pînă la 21 mai 2014 (instanța

de recurs).

C O N S T A T Ă :

penal privind învinuirea lui Lupoi Victor în baza art. art. 145 alin. (1), 328 alin. (1) Cod

penal, în legătură cu existența circumstanțelor prevăzute de lege, care condiționează

excluderea urmăririi penale.

a fost pus sub învinuire de către organul de urmărire penală pentru faptul că, activînd în

baza ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 320-ef din 13.07.2007 în calitate de

comandant de grupă al SPS SOP CPR Ocnița, fiind persoană cu funcție de răspundere,

depășind în mod vădit drepturile și obligațiile acordate prin Legea nr. 416-XII din

18.12.1990 „Cu privire la poliție”, la data de 27 octombrie 2007, în jurul orei 23:00,

deplasîndu-se cu automobilul personal de model „Wolkswagen Golf”, cu numărul de

înmatriculare CFC 800, în apropierea cafenelei „Iulia”, situate pe str. C. Stamati 3 din

or. Ocnița, a observat un conflict exprimat în aplicarea violenței fizice din partea mai

multor persoane. Staționînd în apropierea locului unde se demarau acțiunile huliganice,

fără a înștiința despre aceasta persoanele responsabile din cadrul organului de poliție

din teritoriu, prezentîndu-se ca colaborator de poliție, s-a implicat în acest conflict în

mod independent, cu intenția de a curma acțiunile ilegale ce aveau loc. Reușind parțial

să amelioreze acțiunile violente și să-l rețină pe unul din participanți, pe nume Dub

Vadim, prin exces de putere, depășind în mod vădit drepturile și obligațiile acordate

prin lege, a încercat de a-l urca forțat în portbagajul automobilului, însă, deoarece el

1

opunea rezistență activă, acesta a fost urcat în salonul automobilului „Wolkswagen

Golf”, cu numărul de înmatriculare CFC 800 și transportat spre CPR Ocnița.

Tot el, în jurul orei 23:30, transportîndu-l pe Dub Vadim, cu automobilul

personal, pe str. Necrasov din or. Ocnița, după ce ultimul a sărit din automobil și a fugit

într-o fundătură, l-a urmărit, unde fiind lovit de V. Dub cu o ștachetă ruptă din gard

peste cap și peste umăr, l-a ajuns și din motiv de răzbunare, intenționat, l-a lovit

puternic cu arma personală de foc de model „Baical – 442” peste cap, cauzîndu-i leziuni

corporale grave periculoase pentru viață sub formă de fractura craniană parietal dreaptă,

iar apoi, fără temei legal și stare de extremă necesitate, deoarece V. Dub nu putea opune

rezistență fizică activă, intenționat a efectuat o împușcătură în direcția ultimului,

provocîndu-i leziuni toraco-abdominale soldate cu deces.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Lupoi Victor să fie

condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal la

10 ani închisoare, în baza art. 328 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, iar conform

art. 84 alin. (1) Cod penal, la o pedeapsă definitivă de 11 ani închisoare cu executarea

acesteia în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului său acuzatorul de stat a indicat asupra ilegalității și

netemeiniciei sentinței, adoptată cu grave erori de drept, greșit interpretîndu-se și

aplicîndu-se prevederile legislației procesual penale. A mai considerat, că instanța a

creat o situație confuză, motivînd în descriptivul sentinței de încetare a procesului penal

soluția sa cu temeiurile specificate în art. 391 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură

penală, iar în dispozitivul ei a arătat că încetarea este determinată de existența unor

circumstanțe, care condiționează excluderea urmăririi penale - temei care nu este

prevăzut de lege. În opinia apelantului, instanța eronat a ajuns la concluzia că ordonanța

procurorului ierarhic superior din 15.02.2010 a fost contrară prevederilor art. 22, 287

alin. (4) Cod de procedură penală, considerînd că probele administrate la dosar cu

certitudine confirmau vinovăția inculpatului.

3.1. Sentința a fost atacată cu apel și de avocatul Zadoinov Roman în numele

succesorului părții vătămate Dub Vitalie, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Lupoi Victor să fie

condamnat pentru comiterea infracțiunilor imputate la detențiune pe viață.

În motivarea cerințelor sale avocatul a indicat că instanța de fond în mod arbitrar

a pronunțat o sentință ilegală.

judecătorești a retras apelul declarat în interesele sale, solicitînd judecarea cauzei în

absența sa, cu pedepsirea inculpatului conform legii.

4.1. Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 octombrie

2011, procedura de apel, în latura apelului declarat de avocatul Zadoinov Roman în

numele succesorului părții vătămate Dub Vitalie, a fost încetată, în legătură cu

retragerea apelului în ședința instanței de apel. (Vol. II, f.d. 450).

fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, fiind menținută sentința.

Soluția dată a fost motivată prin faptul, că instanța de fond judecînd cauza dată, a

verificat toate circumstanțele cauzei și a apreciat legal probele administrate din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor, corect a ajuns la concluzia privind încetarea

procesului penal în baza art. 391 alin. (1) Cod de procedură penală, în privința lui Lupoi

2

Victor pe art. 145 alin. (1) și 328 alin. (1) Cod penal, din motiv că în privința lui pentru

aceeași faptă există o hotărîre a organului de urmărire penală de încetare a urmăririi

penale.

Totodată, instanța de apel a menționat că urmărirea penală a fost pornită la 28

octombrie 2007 pe art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, pe faptul decesului lui V. Dub în

urma împușcăturii efectuate de colaboratorul de poliție V. Lupoi, în timpul escortării

acestuia spre CPR Ocnița, din arma din dotare de model „Baical – 442”. Ulterior, la 24

iunie 2009, în cazul acestuia a fost pornită urmărirea penală pe faptul că, la 27

octombrie 2007, în jurul orei 23:00, observînd un conflict cu aplicarea violenței între

mai multe persoane, în apropierea cafenelei „Iulia” din or. Ocnița, s-a implicat pentru a

curma acțiunile ilegale ce aveau loc. În continuare, reținîndu-l pe V. Dub, care opunea

rezistență, depășind în mod vădit atribuțiile acordate prin lege, cu scopul de a-l

transporta la CPR Ocnița, a încercat de a-l urca în portbagajul automobilului. Prin

ordonanța procurorului din 24 iunie 2009, cauzele penale au fost conexate (Vol. I, f.d.

1; Vol. II, f.d. 241-242).

Acțiunile de urmărire penală s-au finalizat cu punerea sub învinuire a lui Lupoi

Victor pentru săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 145 alin. (1) și 328 alin. (1)

Cod penal, conform ordonanței procurorului V. Sîrbu din 10 iulie 2009. După

prezentarea materialelor de urmărire penală, acesta a întocmit rechizitoriul, pe care l-a

prezentat Procurorului r-lui Ocnița pentru a fi confirmat prin rezoluție. Ultimul, a reluat

urmărirea penală și a restituit cauza procurorului V. Sîrbu în vederea efectuării unei

urmăriri penale suplimentare (Vol. II, f.d. 247-248, 257-271).

După efectuarea a patru confruntări, procurorul V. Sîrbu, prin ordonanța din 12

octombrie 2009, a încetat urmărirea penală în legătură cu lipsa elementelor infracțiunii

în acțiunile lui Lupoi Victor (Vol. II, f.d. 284-286).

În motivarea soluției de încetare a urmăririi penale procurorul a arătat că,

acțiunile fostului comandant de grupă al SPS SOP a CPR Ocnița, Lupoi Victor, nu

întruneau elementele infracțiunilor prevăzute de legislația penală, deoarece s-a constatat

că pe parcursul urmăririi penale el nu a avut intenția de a-l urca pe V. Dub în

portbagajul automobilului, de a-i cauza leziuni corporale sau de a-l omorî.

În continuare, prin ordonanța Procurorului-interimar al raionului Ocnița, din 15

februarie 2010, a fost anulată ordonanța procurorului V. Sîrbu, din 12 octombrie 2009,

privind încetarea urmăririi penale în cauza lui V. Lupoi, cu reluarea ei, pe motiv că

încetarea urmăririi penale a fost prematură și era necesară efectuarea confruntărilor între

martorii I. Cebotari și M. Lesnic, A. Gangal și N. Gangal (Vol. II, f.d. 289).

După efectuarea confruntărilor descrise, care de fapt purtau un caracter formal,

urmărirea penală din nou a fost finisată, cu întocmirea rechizitoriului pentru aceleași

fapte cu încadrarea juridică în baza art. 145 alin. (1), 328 alin. (1) Cod penal, cu

transmiterea cauzei în judecată (Vol. II, f.d. 291-292; 297-304).

Instanța de apel a considerat că, anularea ordonanței procurorului V. Sîrbu din 12

octombrie 2009, era contrară legii, deoarece Protocolul Adițional nr. 7 la Convenția

europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale prevede

în art. 4 că nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași

stat pentru săvîrșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o

hotărîre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat. Redeschiderea

procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv este posibilă numai

dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente sunt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată. Nici o derogare de la această

3

regulă nu este îngrădită în temeiul art. 15 din Convenție.

Totodată, potrivit prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, în

cazurile în care ordonanțele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale sau

de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale

poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu

fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărîrea respectivă. În cazul

descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu mai tîrziu de

un an de la intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi penale, clasare a

cauzei sau scoatere a persoanei de sub urmărire.

Prin urmare, fiind dispusă anularea ordonanței procurorului V. Sîrbu din 12

octombrie 2009, privind încetarea urmăririi penale în cauza lui Lupoi Victor, cu

reluarea ei, nu au fost luate în calcul prevederile legilor descrise, de către procurorul

ierarhic superior.

Afirmațiile apelantului precum că, instanța de fond incorect și eronat a apreciat

conținutul ordonanței procurorului ierarhic superior din 15 februarie 2010 și anume că,

este întemeiată și motivată în baza art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, nu poate

servi ca argument, deoarece din conținutul ordonanței din 12 octombrie 2009,

procurorul a încetat urmărirea penală, pe motivul că nu s-a confirmat intenția lui Lupoi

Victor de a-l urca ilegal în portbagajul automobilului pe V. Dub și acesta nu a avut

intenția de a-i cauza leziuni corporale sau de a-l omorî, consecințe, survenind în

rezultatul unei încăierări pentru acapararea pistolului.

Fiind dispusă anularea ordonanței din 12 octombrie 2009, privind încetarea

urmăririi penale în cauza lui Lupoi Victor, Procurorul interimar al raionului Ocnița, în

ordonanța din 15 februarie 2010, nu s-a referit la dispoziția art. 287 Cod de procedură

penală, nu a ținut cont și nici nu s-a expus referitor la temeiurile de încetare a urmăririi

penale.

Ordonanța Procurorul interimar al raionului Ocnița, din 15 februarie 2010,

privind reluarea urmăririi penale în privința lui Lupoi Victor era ilegală, deoarece exista

o hotărîre definitivă a organului de urmărire penală din 12 octombrie 2009, privind

încetarea urmăririi penale, împrejurare, care potrivit art. 275 pct. 8), 285 alin. (1) pct.

5), 332 alin. (1), 391 alin. (1) pct. 5), 6) Cod de procedură penală, a servit drept temei

de încetare în privința lui Lupoi Victor a procesului penal pe art. 145 alin. (1), 328 alin.

(1) Cod penal.

Potrivit Hotărîrii Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 26 din 23

noiembrie 2010, art. 6 prevede că, pentru a nu transforma dreptul de a nu fi urmărit sau

judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă într-un drept absolut, ceea ce ar împiedica

descoperirea infracțiunilor și criminalilor, sisteme de drept, inclusiv în Convenție, au

reglementat expres derogările admisibile. Aceste derogări oferă organelor de urmărire

penală posibilitatea de a relua urmărirea penală și sînt formulate, în termeni aproape

identici, în art. 22, 287 Cod de procedură penală, precum și în art. 4 al Protocolului nr. 7

al Convenției. Conform acestor norme, reluarea urmăririi penale se admite numai dacă

„fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente sînt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată”.

Curtea Constituțională a mai constatat că numai o astfel de interpretare a

dreptului de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă este în

concordantă cu art. 21 din Constituție, care stipulează obligația statului de a asigura

toate garanțiile necesare apărării persoanei în cadrul procesului judiciar, și alin. (1) art.

16 din Constituție, privind îndatorirea primordială a statului de a respecta și ocroti

4

persoana.

întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel.

În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat a indicat că instanțele de fond și de

apel eronat au ajuns la concluzia precum că ordonanța procurorului interimar al

raionului Ocnița din 15 februarie 2010 de reluare a urmăririi penale era ilegală și

neîntemeiată, astfel greșit au interpretat prevederile art. 22, 287 Cod de procedură

penală și neîntemeiat a fost încetat procesul penal în privința lui Lupoi Victor în

comiterea infracțiunilor imputate, că instanța de fond nu a indicat care temei concret de

încetare a procesului penal a fost pus la baza sentinței de încetare, prevăzut de art. 391

alin. (1) Cod de procedură penală, eroare, care a fost menținută și de instanța de apel.

2012, a fost admis recursul, casată decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea deciziei sale, instanța de recurs a indicat că potrivit prevederilor art.

417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuia să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

La fel, s-a indicat că erorile de drept pot fi considerate erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Avînd în vedere aceste prevederi legale, Colegiul a conchis că instanța de apel nu

s-a conformat acestora la judecarea apelului și a comis următoarele erori de drept.

Instanța de apel, menținînd sentința, nu s-a expus asupra faptului care temei

concret de încetare a fost pus la baza sentinței de încetare a procesului penal, cel

prevăzut la art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală (există o hotărîre a

organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceiași faptă de încetare a

urmăririi penale) sau cel prevăzut la art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

(există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală), astfel în cauză creîndu-se o situație confuză și de

interpretare ambiguă.

În motivarea soluției, prima instanță, în descriptivul sentinței, a indicat succesiv

ambele temeiuri menționate mai sus, ca ulterior, în dispozitivul sentinței, să formuleze

un temei, care nici nu este prevăzut la vreun punct al alin. (1) al art. 391 Cod de

procedură penală și anume - în legătură cu existența unor circumstanțe prevăzute de

lege care condiționează excluderea urmăririi penale.

În opinia Colegiului penal, instanța de apel neîntemeiat și-a motivat soluția

precum că anularea ordonanței procurorului V. Sîrbu din 12 octombrie 2009, de

încetare a urmăririi penale în cauza lui Lupoi Victor, era contrară legii, deoarece

ordonanța Procurorului interimar al raionului Ocnița din 15 februarie 2010, era adoptată

și motivată în conformitate cu prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală.

Instanța de recurs a menționat că, alin. (4) al art. 287 Cod de procedură penală,

este aplicabil situațiilor cînd ordonanțele de încetare a urmăririi penale sînt adoptate

legal, însă, în cazul dat, din motivarea ordonanței din 15 februarie 2010, reiese că

caracterul legal al hotărîrii procesuale (ordonanța de încetare din 12.10.2009) se

5

excludea.

Mai mult ca atît, în ordonanța Procurorului interimar al raionului Ocnița din 15

februarie 2010, era indicat expres motivul anulării și anume că, nu a existat în fapt

cauza care a determinat luarea deciziei de încetare a urmăririi penale, temei prevăzut

nemijlocit la alin. (1) al art. 287 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că instanțele de judecată nu au ținut

cont de prevederile art. 52 alin. (2) pct. 2) și 299/1 Cod de procedură penală, care oferă

dreptul procurorului ierarhic superior de a anula actele ilegale ale procurorului ierarhic

inferior.

Or, din materialele cauzei penale rezultă că, procurorul interimar al raionului

Ocnița, în baza plîngerii succesorului părții vătămate V. Dub și în rezultatul examinării

materialelor cauzei penale, conducîndu-se de prevederile alin. (1) a art. 287 Cod de

procedură penală, a dispus anularea ordonanței de încetare a urmăririi penale din 12

octombrie 2009, ca fiind ilegală, cu reluarea urmăririi penale.

Instanțele ierarhic inferioare, neîntemeiat s-au referit la pct. 8) al Hotărîrii Curții

Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 „Asupra excepției de neconstituționalitate a

prevederilor alin. (6) ale art. 63 din Codul de procedură penală”, deoarece obiectul

examinării Curții Constituționale a fost altul și anume – încetarea de drept a calității de

bănuit.

Mai mult ca atît, în p. 3) al Hotărîrii Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010

este stipulat expres că, principiul non bis in idem - dreptul de a nu fi urmărit, judecat

sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă este garantat justițiabililor de alin. (2)

art. 7 Cod penal și art. 22 Cod de procedură penală. Avîndu-și originea în dreptul roman

și fiind formulat ca, acest drept a devenit în epoca modernă un principiu fundamental și

incontestabil al oricărui sistem de drept și este garantat de normele actelor

internaționale, la care a aderat și Republica Moldova. Astfel, art. 4 din Protocolul nr. 7

la CEDO stipulează că „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către

jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvîrșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau

condamnat printr-o hotărîre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui

stat”. Astfel, cu termeni similari operează și art. 14 alin. 7 din Pactul internațional cu

privire la drepturile civile și politice: „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit din

pricina unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărîre

definitivă în conformitate cu legea și cu procedura penală a fiecărei țări”.

Astfel, ordonanța de încetare din 12 octombrie 2009 în privința lui Lupoi Victor,

nu putea fi considerată o hotărîre definitivă din momentul adoptării, deoarece aceasta

putea fi atacată procurorului ierarhic superior, în condițiile art. 299/1 Cod de procedură

penală, și ulterior, în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, judecătorului de

instrucție.

De asemenea, instanța de apel neîntemeiat a indicat că în cauză au fost încălcate

prevederile art. 22 alin. (2) Cod de procedură penală, art. 7 alin. (2) Codul penal și art. 4

din Protocolul nr. 7 al Convenției.

Potrivit acestor cerințe stabilite în aceste prevederi nimeni nu poate fi urmărit sau

pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvîrșirea infracțiunii pentru

care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărîre definitivă conform legii și

procedurii penale ale acestui stat, în acest fel garantîndu-se interdicția judecării de două

ori pentru aceeași faptă. Astfel, regula enunțată mai sus protejează persoana achitată ori

condamnată în urma unui proces penal de rejudecare a acelorași fapte.

Măsura scoaterii de sub urmărire penală nu este o măsură definitivă, întrucît ea

6

este supusă controlului ierarhic și nu poate fi asimilată unei hotărîri de achitare.

Reluarea urmăririi penale nicidecum nu presupune că persoana este urmărită de mai

multe ori, deoarece suntem în prezența uneia și aceleiași urmăriri penale, desfășurate în

cadrul aceluiași proces penal, care, de fapt, nu a fost pornită din nou, repetat, dar pur și

simplu a fost reluată. Prin urmare, procedura reluată nu este altceva decît continuarea

primei proceduri, iar o astfel de situație nu contravine principiului „non bis in idem”.

Instanța de recurs a menționat că, activitățile desfășurate în cadrul procesului

penal trebuiau să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei,

precum și cu privire la persoana făptuitorului. Numai aflînd adevărul, scopul procesului

penal putea fi atins, iar soluțiile dispuse de organele judiciare pot da satisfacție celor

care urmăresc înfăptuirea justiției penale.

În opinia instanței de recurs, prima instanță și instanța de apel, au ignorat

totalmente prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, potrivit căruia

încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea

actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă, sau

la terminarea urmăririi penale - cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului...

Din materialele cauzei rezultă că, la prezentarea materialelor de urmărire penală,

Lupoi Victor și apărătorul acestuia, nu au invocat faptul că ordonanța Procurorului

interimar al raionului Ocnița din 15 februarie 2010, ar fi fost adoptată ilegal și prin

aceasta li s-au încălcat careva drepturi.

Prin urmare, argumentele instanțelor ierarhic inferioare puse la baza motivării

nulității ordonanței Procurorului interimar al raionului Ocnița din 15 februarie 2010, nu

puteau fi reținute, fiind necesară dispunerea rejudecării cauzei.

a fost pronunțată integral la 12 februarie 2014, apelurile procurorului și ale avocatului

în numele succesorului părții vătămate au fost admise, fiind casată sentința, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul a fost condamnat în baza art. 145 alin.

(1) Cod penal la 8 (opt) ani închisoare și în baza art. 328 alin. (1) Cod penal la 1 (unu)

an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul Ministerului Afacerilor

Interne pe un termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 8 (opt)

ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis și cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un

termen de 3 (trei) ani.

în partea ce ține de ordonanța Procurorului-interimar al r-nul Ocnița din 15.02.2010,

privind reluarea urmăririi penale în privința inculpatului. La fel, cum s-a constatat și

netemeinicia acestor presupuse încălcări, luînd în considerație faptul că la terminarea

urmăririi penale, ele nu au fost invocate în temeiul art. 251 alin. (4) Cod de procedură

penală.

Totodată, instanța de apel a constatat că instanța de fond, incorect a apreciat

probele administrate și examinate în cadrul cercetărilor judecătorești, fapt ce a

condiționat adoptarea pe caz a unei soluții nejustificate, pe cînd din conținutul acestora

s-a constatat cu certitudine vinovăția inculpatului în faptele incriminate și anume că:

Lupoi Victor Tudor, activînd în baza ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr.

320 ef din 13.07.2007, în calitate de comandant de grupă al SPS SOP CPR Ocnița, fiind

persoană cu funcții de răspundere, deoarece i s-au atribuit anumite drepturi și obligații

7

în vederea exercitării funcțiilor autorității publice și fiind obligat potrivit Legii cu

privire la poliție Nr.416-XII din 18.12.1990 să respecte drepturile și libertățile

cetățenilor; să ia măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, onoarei, demnității și averii

cetățenilor în cazurile, în care ei sînt amenințați de acțiuni nelegitime, de alt pericol și

fiind investit cu dreptul de a aplica forța fizică, inclusiv procedee speciale de luptă,

pentru curmarea infracțiunilor, pentru înfrîngerea rezistenței opuse cerințelor legale,

dacă metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, și a depășit în

mod vădit drepturile și atribuțiile acordate prin lege în următoarele circumstanțe:

Astfel, Lupoi Victor Tudor, la 27 octombrie 2007, aproximativ la orele 23:00,

deplasîndu-se cu automobilul personal de model „Wolkswagen Golf, cu n/î CFC 800 pe

str. Independenței din or. Ocnița, în apropierea cafenelei „Iulia", amplasate în or.

Ocnița, str. C. Stamati nr. 3, a observat un conflict exprimat prin aplicarea violenței

fizice din partea mai multor persoane. Staționînd în apropierea locului unde se demarau

acțiunile huliganice, fară a înștiința despre aceasta persoanele responsabile din cadrul

organului teritorial de poliție, Victor Lupoi, prezentîndu-se ca colaborator de poliție, s-a

implicat în acest conflict în mod independent cu intenția de a curma acțiunile ilegale

care aveau loc. Tot atunci, reușind parțial să amelioreze acțiunile violente și să-l rețină

pe Vadim Dub, unul din participanții la conflict, Victor Lupoi prin exces de putere, cu

depășirea în mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, a încercat

să-l urce forțat pe Vadim Dub în portbagajul automobilului mai sus menționat, însă,

deoarece acesta opunea rezistență activă, a fost urcat în salonul automobilului cu scopul

de a fi transportat în CPR Ocnița.

Acțiunile menționate a inculpatului Lupoi Victor Colegiul au fost încadrate în

baza art. 328 alin. (l) Cod penal după semnele calificative - depășirea atribuțiilor de

serviciu, adică depășirea în mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin

lege, cu cauzarea daunei în proporții considerabile intereselor publice, drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, exprimate prin defăimarea

autorităților publice, discreditarea organelor de drept, pierderea încrederii populației

față de organele de poliție, încălcarea drepturilor persoanei la integritatea fizică și

libertatea individuală.

Tot Lupoi Victor, la 27 octombrie 2007, aproximativ la orele 23:30,

transportîndu-1 pe Vadim Dub cu automobilul personal de model „Wolkswagen Golf,

cu n/î CFC 800 pe str. Necrasov din or. Ocnița, după ce V. Dub a sărit din mijlocul de

transport și a fugit pe o stradelă perpendiculară străzii Necrasov, 1-a urmărit și fiind

lovit de Dub V. cu o ștachetă ruptă de la un gard din apropiere, în regiunea capului și a

umărului, Lupoi Victor l-a ajuns pe V. Dub din urmă și din motiv de răzbunare,

intenționat, l-a lovit puternic cu arma personală de foc, de model „Baikal-442”, în

regiunea capului, cauzîndu-i leziuni corporale grave periculoase pentru viață, exprimate

prin fractura craniană parietal dreapta, apoi fară temei legal și în lipsa stării de extremă

necesitate, pe motiv că V. Dub nu putea opune rezistență fizică activă, din același

motiv, intenționat a efectuat o împușcătură în direcția lui V. Dub, provocîndu-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr.86 leziuni corporale grave, periculoase pentru

viață care au provocat decesul vicimei.

Acțiunile menționate a inculpatului Lupoi Victor au fost încadrate în baza art.

145 alin. (1) Cod penal după semnul calificativ - omorul unei persoane.

inculpatului, care a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind depus la 12

martie 2014 și care, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. pct. 6), 7), 8) și 12) Cod de

8

procedură penală solicită casarea acesteia cu dispunerea, după caz, menținerii sentinței,

achitării inculpatului, sau rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel. La fel, a fost

solicitată schimbarea măsurii preventive în privința inculpatului, în una neprivativă de

libertate.

A.1) În motivarea cerințelor sale, avocatul indică că decizia nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și această circumstanță rezultă din faptul nemotivării

hotărîrii atacate. În așa mod, concluzia instanței de apel nu este precedată de o

examinare a chestiunilor de fapt și de drept.

2) În altă ordine de idei este criticat faptul omiterii de a indica în partea

descriptivă a deciziei faptele constatate de către această instanță, ultima limitîndu-se

doar la transcrierea faptelor incriminate în ordonanța procurorului de concretizare a

învinuirii din 31.10.2012, fără a fi apreciate declarațiile martorilor Lesnic Marcel și

Gaju Radu, din conținutul cărora nu rezultă comiterea omorului de către inculpat.

Sub același aspect este criticată învinuirea în baza art. 328 alin. (1) Cod penal,

care după părerea recurentului nu a fost probată prin probele administrate în cadrul

cercetărilor judecătorești, cît și nu a fost indicat care atribuții concret au fost depășite

de către inculpat.

3) Este criticată omisiunea instanței de apel de a expune motivul pentru care au

fost respinse anumite probe și anume declarațiile martorilor Gaju Radu, Lesnic Marcel

și Scutelnic Galina, din conținutul cărora rezulta lipsa în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal.

În aceeași ordine de idei, este criticat faptul neincluderii în partea descriptivă a

deciziei a actului medicului legist Frecăuțanu Iurie, în privința lui Gangal Ana, prin care

se făcea o caracteristică a părții vătămate.

4) Se indică și încălcarea principiului egalității armelor, odată ce la cercetarea

nouă a probelor nu au fost audiați din nou toți martorii, declarațiile lor fiind doar citite.

B. Decizia este criticată și din motiv că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, fapt care urma să se materializeze prin indicarea în partea descriptivă a

deciziei, și anume, dacă în acțiunile inculpatului erau întrunite toate elementele

infracțiunilor incriminate. Circumstanțele enunțate nu au fost indicate, iar din conținutul

probelor nu rezulta cu certitudine vinovăția inculpatului, fapt ce provoca anumite dubii,

care urmau a fi interpretate în favoarea acestuia.

C. La fel, recursul se întemeiază și pe faptul că faptelor constatate li s-a dat o

încadrare juridică greșită, odată ce prin acțiunile sale, inculpatul a respectat obligațiile

de serviciu și nu a fost probată intenția de a lipsi de viață victima.

D. Criticile deciziei sunt fundamentate și pe faptul că a fost admis un apel

introdus tardiv. În așa mod s-a indicat că sentința a fost pronunțată integral la

16.07.2011 în prezența procurorului, dată de la care începea să curgă termenul de atac

de 15 zile, însă apelul procurorului a fost depus la 21 iulie 2011, cu presupusa încălcare

a acestui termen.

10.1. Pe cauză a fost depusă referință doar de către procuror, care consideră că în

privința recursului urmează să fie dispusă inadmisibilitatea acestuia din motiv că se

critică modalitatea de apreciere a probelor, iar aceasta nu constituie temei de declarare a

recursului.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

9

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

În așa mod, Colegiul penal constată netemeinicia argumentelor expuse în recursul

ordinar cu privire la omisiunea instanței de apel de a motiva hotărîrea sa, odată ce

ultima corect o constatat că din conținutul probelor cercetate, care coraborau între ele,

s-a dovedit pe deplin vinovăția inculpatului în faptele incriminate. Astfel, se apreciază

drept veridice constatările instanței de apel potrivit cărora, inițial, lîngă cafeneaua

„Iulia”, inculpatul, legal, în calitate de colaborator de poliție, s-a implicat în conflictul

ce avea loc între Simac S. și Guțul D. cu Dub V., încercînd de a-l aplana și cînd a fost

lovit de către Dub V., a efectuat două împușcături în aer din pistolul de serviciu ce-l

deținea asupra sa. Totodată, mai apoi, după ce a reușit parțial să aplaneze conflictul,

prin exces de putere, cu depășirea în mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor

acordate prin Legea „cu privire la poliție” nr. 416-XII din 18.12.1990 și încălcînd

obligațiunea de respectare a drepturilor și libertăților cetățenilor, de întreprinderea

măsurilor pentru apărarea vieții, sănătății, onoarei, demnității cetățenilor în cazurile, în

care ei sunt amenințați de acțiuni nelegitime sau de alt pericol și abuzînd de dreptul de a

aplica forța fizică, pentru curmarea infracțiunilor, precum și pentru a înfrînge rezistența

opusă cerințelor legale, în cazul în care metodele non violente nu asigură îndeplinirea

acestor cerințe, a încercat să-l urce forțat pe Dub V., în porbagajul automobilului său.

Ulterior, cînd Dub V., fiind transportat în automobilul inculpatului spre CPR

Ocnița, a sărit din mașină și a fugit, inculpatul l-a urmărit și în timp ce se aflau unu la

unu, Dub V. i-a aplicat inculpatului o lovitură cu ștacheta, după care ultimul i-a aplicat

victimei o lovitură cu pistolul peste cap, în urmă la ce Dub V. nu mai putea opune

rezistență activă, nefiind în așa mod necesară înfrîngerea oricărei rezistențe a acestuia.

Necătînd la aceasta inculpatul, manifestînd exces de putere, a efectuat o împușcătură

din pistol și i-a cauzat victimei vătămări corporale în urma cărora el a decedat.

Aceste circumstanțe, în deplină măsură s-au confirmat prin raporturile de

expertize medico-legale și balistice potrivit cărora victima inițial a fost lovită de către

inculpat cu pistolul peste cap, fiindu-i provocate vătămări corporale grave, în urma

cărora el nu mai era în stare de a opune rezistență, după care a avut loc împușcătura. La

fel, din pistolul inculpatului nu erau posibile împușcături declanșate fără să se acționeze

pe trăgaci (împușcături spontane).

Totodată, luînd în considerație direcția canalului de rănire: de sus în jos, de la

stînga la dreapta și puțin posterior-anterior, distanța de tragere fiind de 30 cm, iar talia

victimei – 187 cm, s-a concluzionat că efectuarea împușcăturii în condițiile unei

încăierări pentru posesia pistolului, teoretic era posibilă, însă practic – puțin probabilă.

În așa mod, prin probele menționate se combăteau argumentele inculpatului

precum că împușcătura din pistol a fost efectuată spontan, în timpul încăierării între el și

Dub V. pentru a-și reîntoarce pistolul, care la moment presupus se afla la Dub V., la fel

fiind combătut și argumentul precum că el (inculpatul) nu a avut intenția de a-l omorî pe

Dub V.

Colegiul penal, referindu-se la circumstanțele expuse supra, consideră

neîntemeiate și argumentele invocate în recurs cu privire la omiterea indicării în decizia

contestată a faptelor constatate ca fiind comise de către inculpat, precum și critica

privind lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii.

Un alt argument supus criticii de către Colegiul penal este și cel cu privire la

admiterea de către instanța de apel a unei cereri de apel introdusă, presupus tardiv.

Astfel, din lucrările cauzei s-a constatat că în ședința judecătorească din 16 iunie

10

2011 a fost pronunțat dispozitivul sentinței, părțile fiind informate despre faptul că

sentința motivată va fi pronunțată peste 10 zile (V. II, f.d. 376 verso). Totodată, la

08.07.2011 copia sentinței motivate a fost expediată în adresa Procuraturii r-lui Ocnița,

anume aceasta fiind data de la care începea să curgă termenul de atac al sentinței.

Ulterior, la 21.07.2011 a fost înregistrat apelul declarat de către procuror împotriva

sentinței, fiind respectat în așa mod termenul de atac de 15 zile, în conformitate cu

prevederile procesual penale în vigoare la acel moment.

În consecința celor expuse supra, Colegiul penal conchide că decizia contestată

nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, motiv

pentru care se constată că recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Daria Barba în

numele inculpatului Lupoi Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 15 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui Lupoi Victor Tudor, pe motiv

că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 iunie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

11