1ra-787/2014 — 186 al. 2

Dosarul nr. 1ra-787/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpații Vrancean Valeriu și Vrancean Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bender din 29 octombrie 2013, în cauza penală privindu-i pe,

Vrancean Valeriu Serafim, născut la 06 august 1972,

originar și domiciliat în r-nul Căușeni, s. Tocuz, str.

Matrosov 15 ,

Vrancean Iurie Serafim, născut la 21 martie 1971,

originar și domiciliat în r-nul Căușeni, s. Tocuz.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

(prima instanță)

(instanța de apel)

de recurs).

C O N S T A T Ă :

Serafim și Vrancean Iurie Serafim au fost achitați de sub învinuirea în baza art. 186 alin.

(2) lit. b), c) și d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de către inculpați.

urmărire penală în aceea că ei, la data de 28.09.2011, aproximativ la orele 22:45, aflîndu-

se în apropierea sat. Volintiri, r-nul Ștefan Vodă, avînd scopul de a sustrage pe ascuns

bunurile altei persoane, împreună și în urma înțelegerii prealabile între ei și cu alte

persoane neidentificate de către organul de urmărire penală, prin împărțirea rolurilor, prin

acces liber, au pătruns pe teritoriul fostei ferme de oi, amplasată la o distanță de 400 metri

de la acest sat, de unde au sustras 4 căței de rasă „Rotweiler”, cu prețul unuia de 4250 lei,

în sumă totală de 17000 lei, care aparțin lui Tataru Igor Andrei, pricinuindu-i astfel

proprietarului o pagubă în proporții considerabile.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod

penal la 2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare, fiecare, cu executarea acesteia în penitenciar

de tip semiînchis. La fel, a solicitat încasarea în mod solidar de la inculpați în folosul părții

vătămate a prejudiciului material în sumă de 12750 lei.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că vina inculpaților în fapta incriminată a

fost dovedită pe deplin prin ansamblul de probe administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

1

care a fost pronunțată integral la 29 noiembrie 2013, apelul a fost admis, fiind casată

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpații au fost condamnați în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și

d) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 3 (trei) ani.

Prin aceeași decizie a fost dispusă încasarea de la inculpați în mod solidar, în folosul

părții vătămate, a prejudiciului material în sumă de 12750 lei.

Vrancean lurie la data de 28 septembrie 2011 la orele 22:45, aflîndu-se în apropierea

satului Volintiri, avînd scopul de a sustrage pe ascuns bunurile altei persoane, împreună și

în urma înțelegerii prealabile între ei și cu alte persoane neidentificate de către organul de

urmărire penală, prin împărțirea rolurilor, prin acces liber, au pătruns pe teritoriul fostei

ferme de oi, amplasată la o distanța de 400 m de la acest sat, de unde au sustras 4 căței de

rasă "Rotweiler”, cu prețul unuia de 4250 lei în sumă totală de 17000 lei, care aparțin lui

Tataru Igor Andrei, pricinuindu-i astfel proprietarului o pagubă materială considerabilă.

La fel, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpaților s-a confirmat prin

ansamblul de probe cercetate în instanța de judecată. Ori, anume la Vrancean Valeriu a

fost găsit cățelul, de către frații Vrancean s-au restituit cei trei căței, ei au întreprins

tentative de a-l convinge pe Tataru I. să-și retragă cererea de la poliție, deasemenea

declarațiile contradictorii referitor la telefonul uitat la Vataman M. în automobil,

comportamentul inculpaților după comiterea infracțiunii și celelalte probe la caz, au

dovedit vinovăția inculpaților.

fost depus prin intermediul oficiului poștal la 20 decembrie 2013, și care, întemeindu-se pe

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită admiterea recursului.

În motivarea sa, recurenții nu au argumentat recursul declarat, indicînd că nu au

făcut cunoștință cu decizia motivată, urmînd ca argumentele recursului să fie expuse

ulterior.

Inculpații au mai depus un recurs argumentat, care a fost înregistrat la Curtea

Supremă de Justiție, ca fiind depus la 17 februarie 2014 și în care, întemeindu-se pe

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu

menținerea sentinței.

În motivarea recursului suplimentar inculpații își exprimă dezacordul cu modul de

apreciere a probelor, efectuat de către instanța de apel, considerînd că acestea nicidecum

nu demonstrează vina lor în comiterea faptei incriminate.

6.1 Pe cauză a fost depusă referință doar de către procuror, care a considerat că

recursurile sunt declarate peste termen, motiv pentru care acestea urmează a fi dispusă

inadmisibilitatea acestora.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile din următoarele considerente.

7.1. Cu referire la argumentele recursului înaintat de către inculpați la 20 decembrie

2013, Colegiul penal constată că în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de

procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în

2

cazul în care se constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut,

prevăzute în art. 429 și 430.

Potrivit art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să

cuprindă conținutul și motivele recursului, cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate

și solicitările recurentului, indicînd temeiurile prevăzute în art. 427 Cod de procedură

penală invocate în recurs și explicînd problema de drept de importanță generală

abordată în cauza dată.

În recursul declarat de inculpați nu este specificat în ce constă problema de drept

de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanța de apel

ce ar motiva casarea hotărîrii atacate. Conform pct. 5) al art. 430 Cod de procedură

penală, autorii urmau să aducă în recurs motivele și argumentarea dezacordului său cu

temeiurile invocate în decizia instanței de apel, ceea ce la fel nu s-a respectat.

Articolul 427 Cod de procedură penală prevede toate temeiurile în baza cărora

pot fi supuse recursului hotărîrile instanței de apel. În recursul declarat se critică

decizia instanței de apel, exprimîndu-se asupra netemeiniciei acesteia, făcîndu-se

trimitere formală la temeiul pentru recurs specificat în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, fără însă a dezvălui aplicabilitatea lui în cauza dată.

Colegiul reține că la data pronunțării dispozitivului de către instanța de apel,

recurenții erau prezenți în ședința judiciară, cunoscînd astfel despre momentul cînd aceasta

va fi pronunțată integral, însă la ședința indicată nu s-au prezentat (V. II, f.d. 218-220

verso) și au înaintat un recurs declarativ și nemotivat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele de formă și

conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală, el urmează a fi declarat

inadmisibil.

7.2. Cu referire la argumentele recursului înaintat de către inculpați la 17 februarie

2014, Colegiul penal constată că conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în

cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen.

În sensul celor expuse supra urmează a fi menționat faptul că cu excepția căii

ordinare de atac – apelul, legea procesual - penală nu face careva mențiuni referitor la

declararea suplimentară a recursului ordinar și nu stabilește alte termene pentru actele

suplimentare, decît cele prevăzute la art. 422 Cod de procedură penală.

De aceea, persoanele indicate în dispoziția art. 421 Cod de procedură penală, care

au declarat în termen recurs ordinar, iar ulterior au depus recursuri suplimentare, acestea

se vor considera ca depuse în termen, dacă ele se încadrează în termenul de 30 zile de la

data pronunțării deciziei instanței de apel.

Colegiul penal constată că, potrivit art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la

art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția acestei norme

procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. Însă, pentru ca acesta să poată fi obiect

de examinare în ordinea recursului ordinar, el trebuie să fie declarat în termenul prevăzut

de art. 422 Cod de procedură penală, care este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Totodată, potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bender a fost pronunțat la 29 octombrie 2013 în prezența inculpaților și avocatului

3

său, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați

despre data pronunțării deciziei motivate – 29 noiembrie 2013 (V. II, f.d. 218-220 verso).

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, la data pronunțării

deciziei motivate – 29 noiembrie 2013, inculpații și avocatul nu au fost prezenți (V. II, f.d.

220 verso).

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în

care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului dat, pentru inculpați, termenul de declarare a

recursului (de 30 de zile) începea să curgă de la 30 noiembrie 2013 și expira la 30

decembrie 2013. Recursul suplimentar al inculpaților a fost declarat împotriva deciziei

instanței de apel la data de 17 februarie 2014 (V. II, f.d. 236), adică după expirarea

termenului legal de 30 zile prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală.

Reieșind din cele expuse rezultă că termenul de recurs este un termen procesual

legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

7.3. În temeiul celor invocate, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursurilor declarate de către inculpați, deoarece recursul declarat la 20 decembrie 2014

nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430, iar recursul

depus la 17 februarie 2014 este declarat peste termen.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpații Vrancean Valeriu

și Vrancean Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 29

octombrie 2013, în cauza penală privindu-i pe Vrancean Valeriu Serafim și Vrancean

Iurie Serafim, deoarece recursul declarat la 20 decembrie 2014 nu îndeplinește cerințele

de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430, iar recursul depus la 17 februarie 2014

este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 mai 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

4