1ra-760/2014 — art. 287 alin. 2 lit. b, 187 alin. 2 lit. e, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 2 lit. b, 187 alin. 2 lit. e, f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6,10 CPP
1ra-760/2014 — art. 287 alin. 2 lit. b, 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-760/2014
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
16 aprilie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componența:
președinte – Petru Ursache,
judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Botnaru Grigore,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2013,
în cauza penală în privința lui,
Berdaga Igor Mihail, născut la 28 august 1978, originar și
domiciliat, r-l Hîncești s. Bujor.
Putina Alexandru Mihail, născut la 13 mai 1988, originar și
domiciliat,r-l Hîncești s. Bujor.
Putină Andrian Mihail, născut la 04 septembrie 1986,
originar și domiciliat,r-l Hîncești s. Bujor.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
în prima instanță: 02.04.2012-14.05.2013
în instanța de apel: 18.06.2013-09.12.2013
în instanța de recurs: 11.03.2014-16.04.2014
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 14 mai 2013, Putină Al.M. și Berdaga I.M.
au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2
ani 6 luni închisoare.
Prin aceeași sentință Putină An.M. a fost recunoscut vinovat și condamnat:
- în temeiul art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani închisoare;
- în temeiul art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, la 3 ani închisoare, fără amendă.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor, i-a fost stabilită definitiv pedeapsa de 3 ani 1 lună închisoare, fără
amendă.
În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa numită lui Putină Al.M., Berdaga I.M. și
Putină An.M. a fost suspendată condiționat pe un termen de probă a cîte 1 an fiecare.
A fost dispusă încasarea în beneficiul părții vătămate Novac Ion Gheorge de la:
- Putină An.M., prejudiciul material în sumă de 12.615 lei și prejudiciul moral în
sumă de 1000 lei;
- Putină Al.M., prejudiciul material în sumă de 5000 lei și prejudiciul moral în
sumă de 1000 lei;
- Berdaga I.M., prejudiciul moral în sumă de 1000 lei.
În rest pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.
Potrivit sentinței, Putină Al.M., Berdaga I.M. și Putină An.M. la 04.02.2012, în
jurul orei 15.30, în s. Bujor, r-l Hîncești, în stradă, în loc public, din intenții huliganice,
încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de
societate, urmărind manifestarea bravurii și a forței grosolane, în prezența mai multor
1
consăteni, intenționat i-au aplicat lui Novac I.G. mulptiple lovituri cu pumnii și
picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i vătămări corporale neînsemnate.
Acțiunile lui Putină Al.M., Berdaga I.M. și Putină An.M. au fost încadrate de
instanța de judecată în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică,
acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței
asupra persoanei, săvîrșite de mai multe persoane. Iar acțiunile lui Putină An.M. au fost
încadrate și în baza art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, jaful, adică, sustragerea deschisă
a bunurilor altei persoane, săvîrșit cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau
sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Nefiind de acord cu sentința, procurorul a contestat-o cu apel, în care a solicitat
casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin
care: Putină Al.M. și Berdaga I.M. recunoscuți vinovați în baza art. 287 alin. (2) lit. b)
Cod penal, să fie condamnați la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis, iar Putină An.M. recunoscut vinovat în baza art. 287 alin. (2) lit. b)
Cod penal, să fie condamnat la 3 ani închisoare și recunoscut vinovat în baza art. 187
alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, să fie condamnat la 3 ani închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 500 unități
convenționale, în conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, a-i stabili definitiv pedeapsa de 5 ani
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în
mărime de 500 unități convenționale.
În motivarea apelului s-a invocat blîndețea pedepsei și ignorarea criteriilor
prevăzute de art. 75 Cod penal, ca urmare eronat fiind aplicate prevederile art. 90 Cod
penal, deoarece vina inculpații nu au recunoscut-o, nu au restituit prejudiciul material
și moral.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2013,
apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței contestate.
Instanța de apel a menționat că, instanța de fond, conform art. 394 alin.(2), pct.3)
Cod de procedură penală, motivat a stabilit categoria măsurii de pedeapsă, relevând în
cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpaților, gravitatea infracțiunii
săvârșite și, în așa mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a
asigura prin aplicarea închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe
un termen de probă. Interpretarea judiciară a prevederilor art. 90 Cod penal, în raport
cu circumstanțele exclusiv atenuante ale cauzei și persoana inculpatului, care este
pozitivă, determină concluzia că în speță există temei legal pentru aplicarea acestora.
Instanța de apel a constatat că, în speță, cu certitudine s-a constatat, că există temei
legal pentru ca inculpații să beneficieze de posibilitatea corectării și reeducării în
condiții neprivative de libertate.
Decizia instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către procuror,
care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin
care să fie exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, pe motiv că instanțele de
judecată nu au luat în considerație gravitatea infracțiunii și ca urmare au aplicat o
pedeapsă ce nu-și va atinge scopul pedepsei penale.
2
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Recurentul consideră decizia instanței de apel neîntemeiată numai în partea
stabilirii pedepsei, astfel, în privința calificării acțiunilor inculpaților Putină Al.M. și
Berdaga I.M. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar Putină An.M. în baza art. 287
alin. (2) lit. b) și art. 187 alin.(2) lit. e) și f) Cod penal, instanța de recurs nu se va
expune.
Invocînd doctrina penală, Colegiul remarcă că prin criteriile de individualizare a
pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în
procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvîrșirea
infracțiunii.
Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura
pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii
penale și pedepsei penale.
Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată efectuează
operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța de judecată
stabilește termenul sau mărimea pedepsei în limitele prevăzute de sancțiunea normei
penale din Partea Specială a Codului penal în baza căreia a fost calificată fapta ca
infracțiune.
În cazul supus judecării, inculpații au fost condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit.
b) și art. 187 alin.(2) lit. e) și f) Cod penal, iar sancțiunea art. 287 alin. (2) lit. b) Cod
penal prevede amendă în mărime de la 400 la 1000 unități convenționale sau cu
închisoare de până la 5 ani, și sancțiunea art. 187 alin.(2) lit. e) și f) Cod penal prevede
închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1000 unități
convenționale.
Instanța de recurs constată că, instanța de apel întemeiat a menținut pedeapsa
stabilită de instanța de fond, care a acordat deplină eficiență prevederilor articolului 7,
61, 75, 90 Cod penal, astfel, pedeapsa penală este aplicată în limitele prevăzute de lege.
În viziunea instanței de recurs instanța de apel corect a reținut faptul că, ”în
sentință, se cuprind datele privind persoana inculpaților și circumstanțele care influențează
asupra pedepsei, gravitatea infracțiunii săvîrșite, personalitatea inculpaților, comportamentul
lor în cadrul urmăririi penale și ședinței de judecată. Inculpații pentru prima dată sunt trași la
răspundere penală, se caracterizează pozitiv. Instanța de fond, conform art. 394 alin.(2), pct.3)
Cod de procedură penală, motivat a stabilit categoria măsurii de pedeapsă, relevând în cuprinsul
sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpaților, gravitatea infracțiunii săvârșite și, în așa
mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea închisorii
cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă. Interpretarea
judiciară a prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu circumstanțele exclusiv atenuante ale
3
cauzei și persoana inculpatului, care este pozitivă, determină concluzia că în speță există temei
legal pentru aplicarea acestora”.
Colegiul în situația data menționează că, instanțele de judecată just au constatat
faptul precum circumstanțele stabilite în cauză sunt suficiente pentru a concluziona că
față de inculpați este posibilă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică a dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-le inculpaților un termen de
probă.
În cele din urmă, instanțele de judecată corect au ajuns la concluzia că scopul
prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpaților, v-a fi pe deplin
atinsă, prin stabilirea unei pedepse neprivative de libertate, or, aplicarea unei altei
pedepse mai aspre, nu este rațională și nici proporțională acțiunilor comise de aceștia.
Corectarea inculpatului, ca scop al pedepsei penale, presupune conștientizarea de către
acesta a celor săvârșite și reîntoarcerea și reîncadrarea lui în activitatea societății, astfel
că în cazul de față, instanțele de judecată au considerat că inculpații vor conștientiza
integral pericolul social al acțiunilor comise, iar aplicarea pedepsei mai aspre este
absolut inoportun situației de fapt și drept.
Astfel, prin numirea pedepsei menționate, scopul legii penale precum și echitatea
socială vor fi pe deplin întrunite și restabilite, exprimîndu-se ferma convingere, că prin
muncă cinstită și comportament exemplar, inculpații vor îndreptăți încrederea
acordată.
În recursul ordinar declarat de procuror, decizia recurată este criticată, prin
prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 6) și 10) alin. (1) ale art. 427 Cod de
procedură penală.
Colegiul analizînd cazul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, constată că o hotărîre judecătorească este supusă casării, în temeiul
acestui punct cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Însă Colegiul
consideră că, în cauză, instanța de apel respectând prevederile art. 414 alin. (5) Cod de
procedură penală, în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apelul declarat. De asemenea, lecturînd textul deciziei instanței de apel, se
observă că aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele apelului declarat și decizia
adoptată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția, și motivarea soluției nu
contrazice dispozitivul hotărîrii. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor
prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.
Față de considerentele ce preced, în opinia instanței de recurs, nu se constată
prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
Nici motivul de casare prevăzut în art. 427 pct. 10) Cod de procedură penală, cu
referire la aplicarea pedepsei individualizate contrar prevederilor legale, nu este
incident în cauză. Astfel, avînd în vedere pericolul social al faptei, împrejurările
comiterii ei, ținînd seama de persoana inculpaților, instanța de apel a fost îndreptățită
să mențină soluția instanței de fond de suspendare a executării pedepsei pe un termen
de 1 an.
4
Astfel, Colegiul conchide că temeiurile indicate de recurent nu sunt aplicabile din
punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare al instanței
de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și potrivit legii, se impune
inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
Conducându-se de art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Chișinău, Botnaru Grigore, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui,
Berdaga Igor Mihail, Putina Alexandru Mihail și Putină Andrian Mihail, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 mai 2014.
Președinte Petru Ursache
Judecători Nicolae Gordilă
Vladimir Timofti
5