1re-133-2014 — art.190 alin.2 CP

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 ianuarie 2012, a fost admis demersul procurorului și prelungită măsura preventivă sub formă de arest pe un termen de 30 de zile în privința lui Enachi Galina.

Avocatul I.Gherțescu în numele lui G.Enachi a declarat recurs, solicitînd casarea încheierii menționate și înlocuirea măsurii preventive – arestul, cu liberarea provizorie sub control judiciar, invocînd că instanța nu a constatat careva temeiuri rezonabile ce ar justifica menținerea inculpatei în arest, deoarece aceasta are loc permanent de trai, nu are careva intenții de a comite o infracțiune sau de a influența martorii sau partea vătămată și nu există careva probe, ce ar atesta necesitatea deținerii acesteia sub arest, fiindcă dînsa nu s-a eschivat nici o dată de organul de urmărire penală; instanța nu a ținut seama nici de faptul că G.Enachi necesită tratament medical specializat.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2012, recursul declarat de avocatul I.Gherțescu în numele lui G.Enachi a fost respins, ca nefondat. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a invocat că, reieșind din complexitatea cauzei penale, gravitatea infracțiunii incriminate, că urmărirea penală se află la etapa sa de desfășurare și nu au fost efectuate toate acțiunile de urmărire penală, care au o importanță deosebită la stabilirea tuturor circumstanțelor comiterii infracțiunii, precum și că organului de urmărire penală nu îi sînt cunoscute toate circumstanțele infracțiunii și persoanele implicate în activitatea infracțională, împrejurări ce reprezintă temeiuri rezonabile de a presupune că, aflîndu-se la libertate, G.Enachi va împiedica la stabilirea adevărului în procesul penal și se va eschiva de la organul de urmărire penală, și va întreprinde acțiuni în scopul distrugerii probelor în cauză și creării unei versiuni artificiale de dezvinovățire, precum și comunicării cu ceilalți complici neidentificați în cauză, fapt care ar proba poziția sa, astfel, reieșind din cele enunțate, a conchis că încheierea contestată este una legală și întemeiată, iar argumentele apărătorului invocate în cererea de recurs, sînt nefondate, și urmează a fi respinse.

Hotărîrea menționată, în temeiul art.466 Cod de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Împotriva hotărîrilor sus-menționate a declarat recurs în anulare G.Enachi, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să 1 fie revocată măsura preventivă cu eliberarea ei din stare de arest, dispunîndu-se încasarea în beneficiul ei a unui prejudiciu moral și material, pe motivul reținerii ilegale în stare de arest, invocînd că instanțele de judecată au apreciat eronat circumstanțele cauzei privitor la aplicarea față de ea a măsurii preventive.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialelor cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, în redacția Legii nr.66 din 05 aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-menționate, prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cele atacate de recurentă, nu sînt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Astfel, cele menționate denotă faptul că recurenta a declarat recurs în anulare împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, și care nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, care pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de recurenta Enachi Galina, din motiv că hotărîrile în cauză nu pot fi contestate cu recurs în anulare.

În conformitate cu prevederile art.432, 452, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Enachi Galina împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 17 ianuarie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2012. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 mai 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun Copia corespunde originalului Judecător Elena Covalenco 2