1ra-417-2014 — încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, care a provocat decesul unei persoane

1ra-417-2014 — încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, care a provocat decesul unei persoane (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-417/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 aprilie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Elena Covalenco,

Judecătorii - Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Bejenaru,

cu participarea:

interpretului - Adriana Condrațcaia,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, succesorul părții

vătămate Gurgurov Elena și avocatul acesteia Dragomir Aliona împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2013, în cauza penală

privind-o pe

Aftenii Ana Andrei, născută la 16 octombrie 1956,

originară din s.Măgdăcești, r-nul Criuleni, domiciliată în

mun.Chișinău, bd.Dacia 11/3, ap.37.

Termenul examinării cauzei:

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-au prezentat:

Procurorul D.Graur, succesorul părții vătămate E.Gurgurov și avocatul acesteia

A.Dragomir, care au susținut recursurile, solicitînd admiterea acestora în sensurile

declarate.

Avocatul S.Gordilă și inculpata A.Aftenii, care s-au pronunțat pentru respingerea

recursurilor ca neîntemeiate.

Colegiul penal lărgit asupra recursurilor,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnată în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Aftenii Ana

în beneficiul succesorului părții vătămate Gurgurov Elena a prejudiciului moral în

sumă de 5000 lei.

aproximativ la ora 18.20, conducînd automobilul de model „Land Rover”, cu n/î C LV

1

401, și deplasîndu-se pe str.Calea Orheiului, mun.Chișinău în apropierea nemijlocită de

intrarea în com.Stăuceni, încălcînd cerințele pct.45 subpct.(l) lit.a), b), c), d); alin.(2)

din Regulamentul Circulației Rutiere, unde este prevăzut că conducătorul mijlocului de

transport în conformitate cu limita de viteză stabilite, ținînd permanent seama de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția de dexteritate în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase, de starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii, de condițiile și situația rutieră, iar în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, și ca urmare a

comis tamponarea pietonului Gurgurov Alexandru, care traversa carosabilul de la

stînga la dreapta conform direcției de deplasare a unității de transport.

În rezultatul accidentului rutier, pietonului A.Gurgurov, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.123/2226 din 18.01.2012, iau fost cauzate vătămări

corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora ultimul a decedat.

numele inculpatei A.Aftenii, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care A.Aftenii să fie condamnată în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4

ani și admiterea acțiunii civile în partea încasării prejudiciului material, invocînd

blîndețea pedepsei, deoarece instanța nu a dat apreciere juridică tuturor probelor și

circumstanțelor cauzei, încălcînd criteriile generale de individualizare a pedepsei,

incorect aplicînd în privința inculpatei prevederile art.90 Cod penal, nu a ținut seama

de gradul prejudiciabil al faptei săvîrșite și de faptul că inculpata nu și-a recunoscut

vina;

- avocatul în numele inculpatei, casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd ilegalitatea și netemeinicia sentinței sub

aspectul aprecierii greșite a probelor prezentate de acuzare, care nu confirmă vinovăția

lui A.Aftenii în cele incriminate, iar instanța s-a manifestat în favoarea acuzării;

instanța neîntemeiat a constatat că de către inculpată au fost încălcate prevederile

pct.45 din Regulamentul Circulației Rutiere, deoarece aceste prevederi întocmai au fost

respectate de ultima, fapt confirmat și prin declarațiile martorilor A.Vărzari, A.David;

instanța nu a apreciat faptul că accidentul rutier putea fi produs din cauza părții

vătămate, care intenționat s-a aruncat sub automobil, deoarece, reieșind din declarațiile

martorului A.Procopenco și răspunsului din CPS Rîșcani, partea vătămată era

boschetar, făcea abuz de băuturi spirtoase și avea dereglări psihice, iar în momentul

tamponării era în stare de ebrietate, astfel că în acțiunile inculpatei lipsește componența

infracțiunii, nefiind stabilit raportul cauzal între acțiunea prejudiciabilă și consecință.

2013, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, și admis apelul declarat de

avocatul A.Zmeu în numele inculpatei, casată parțial sentința în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care lui Aftenii Ana recunoscută vinovată în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.79 Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa de 4 ani închisoare, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

2

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă de 1 an. În rest sentința a fost

menținută.

4.1. Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd

la concluzia privind vinovăția inculpatei A.Aftenii în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, care se confirmă prin probele acumulate pe dosar și

cercetate în ședințele de judecată, și anume declarațiile însuși ale inculpatei, care nu și-

a recunoscut vina, dar din care rezultă că dînsa se face vinovată de comiterea

accidentului rutier, ale succesorului părții vătămate E.Gurgurov și martorilor A.David,

V.Procopenco, A.Procopenco, A.Varzari, cît și actele cauzei - procesele-verbale de

cercetare a locului comiterii accidentului rutier din 20.11.2011 și schema acestuia;

procesul-verbal de examinare medicală nr.4300 din 20.11.2011, raportul de expertiză

medico-legală nr.123/2226 din 18.01.2012, prin care s-a constatat survenirea morții lui

A.Gurgurov în rezultatul traumelor și fracturilor cauzate, care sînt în legătură cauzală

directă cu survenirea morții, apărute în urma tamponării.

La fel, instanța a considerat neîntemeiat argumentul apărătorului, precum că

accidentul rutier a avut loc din cauza părții vătămate care era în stare de ebrietate și a

avut intenția de a se sinucide, deoarece cu toate că victima a traversat strada

neregulamentar din partea stîngă relativ direcției deplasării automobilului, ajungînd la

mijlocul drumului, la linia neîntreruptă, intenționînd să treacă și drumul pe partea în

sensul căreia se deplasa automobilul inculpatei, pe banda întîia cu trecere parțială pe a

doua de la marginea drumului, acesta, reieșind din documentele medicale și raportul de

expertiză, nu se afla în stare de ebrietate, precum nu a fost demonstrată intenția

acestuia de a se sinucide.

De asemenea, instanța, reieșind din starea sănătății victimei ca urmare a bolii

psihice de care acesta suferea, a menționat că acesta putea să nu fie atent întotdeauna la

drum, fapt confirmat și de către martorii apărării V.Procopenco și A.Procopenco, dar

faptul dat nu poate servi drept temei ca conducătorul de transport auto să nu fie atent la

trafic și la obstacolele care apar, precum și la situația rutieră concretă.

Astfel, instanța a conchis că, în cazul dat, de către inculpată au fost încălcate

cerințele prevăzute de pct.45 subct.(1) și (2) din Regulamentul Circulației Rutiere,

deoarece dînsa putea și trebuia să vadă obstacolul apărut, fiindcă victima traversa

strada de pe sensul opus, care are o lățime mai mult de 10 metri, parcurgînd și o parte

din porțiunea drumului din sensul în care se deplasa inculpata, iar lumina farurilor la

faza scurtă este destul de suficientă, și chiar dacă prin manevra dată victima încălca

regulile de circulație, inculpata urma să fie atentă la trafic, să țină cont de situația

rutieră, să dea dovadă de dexteritate în conducere, iar în cazul apariției unor obstacole,

să reducă viteza sau chiar să oprească, ceea ce de către aceasta din urmă nu a fost

efectuat. Așa că, inculpata avea posibilitatea prin virare sau oprire să evite impactul.

Totodată, instanța a conchis că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

acesteia, prima instanță nu a ținut seama în deplină măsură de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, și anume de dispozițiile art.61 și 75 Cod penal.

3

Astfel, instanța de apel, reținînd prevederile art.6, 7, 61, 75, 76, 79 Cod penal, și

reieșind din faptul că infracțiunea comisă de inculpată face parte din categoria celor

grave, de lipsa circumstanțelor agravante și prezența celor atenuante, comiterea pentru

prima dată a unei infracțiuni din imprudență, de către o femeie, care a trecut vîrsta de

50 de ani, caracteristica pozitivă, precum și de circumstanțele excepționale ale cauzei,

legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea

activă a inculpatei la descoperirea infracțiunii, și că partea vătămată s-a făcut și el

vinovat de accidentul rutier în cauză, deoarece a traversat strada într-un loc unde nu

este autorizată traversarea pietonală, a conchis că corectarea și reeducarea inculpatei

este posbilă cu stabilirea unei pedepse cu aplicarea art.90, 79 Cod penal, fără aplicarea

pedepsei complementare obligatorii.

În ce privește apelul declarat de procuror, instanța de apel a considerat că

motivele invocate în apel sînt neîntemeiate și acesta urmează a fi respins, ca nefondat.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a admis acțiunea civilă

doar în partea încasării prejudiciului moral în mărime de 5000 lei, considerînd că cel

solicitat de 100000 lei este exagerat, și just a respins-o în partea încasării prejudiciului

material, deoarece E.Gurgurov nu a suportat careva cheltuieli materiale pentru

tratamentul sau înmormîntarea victimei.

succesorul părții vătămate E.Gurgurov și avocatul A.Dragomir în numele acesteia, care

au solicitat:

- procurorul care, învocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10)

Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv

că instanța de apel aplicînd în privința inculpatei prevederile art.79 Cod penal, și

excluzînd pedeapsa complementară, nu a indicat acele circumstanțele excepționale

legate de persoana inculpatei, care ar oferi dreptul de a exclude pedeapsa

complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport și,

respingînd apelul procurorului, nu s-a pronunțat asupra nici unui motiv invocat în

apel, doar s-a mărginit la individualizarea pedepsei, ceea ce echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului;

- succesorul părții vătămate și avocatul în numele acesteia care, invocînd temeiul

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, casarea parțială a

deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care să se dispună încasarea de la inculpată în beneficiul lui E.Gurgurov a prejudiciului

moral în mărime de 100000 lei, deoarece la înreținerea și educația acesteia au rămas

trei copii, dintre care doi sînt minori.

Colegiul penal consideră că recursul declarat de succesorul părții vătămate și avocatul

A.Dragomir în numele acesteia urmează a fi respins ca inadmisibil, iar al procurorului

urmează a fi admis din următoarele considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de succesorul părții vătămate

Gurgurov Elena și avocatul A.Dragomir în numele acesteia.

4

Conform prevederilor art.422 Cod de procedură penală, termenul de recurs

împotriva hotărîrilor instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

Lecturînd materialele cauzei se observă că, potrivit proceselor-verbale ale

ședinței instanței de apel din 16.09.2013, succesorul părții vătămate, E.Gurgurov, a

participat la cercetarea judecătorească, fiind pronunțat dispozitivul deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău în prezența participanților la proces, inclusiv și

acesteia. La fel, din procesul-verbal și recipisa semnată de către aceasta din urmă,

rezultă că dînsa a fost înștiințată despre data pronunțării deciziei motivate - 16.10.2013

(f.d.184,190-191).

Ulterior, la 16.10.2013, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel,

succesorul părții vătămate nu s-a prezentat la pronunțarea deciziei motivate (f.d.191).

Totodată, din materialele cauzei rezultă că acesteia i-a fost expediată copia deciziei

motivate la 22.10.2013, fiind respectate prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură

penală (f.d.208).

Raportînd prevederile art.422 și art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală la

situația dată, rezultă că termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) împotriva

deciziei instanței de apel expira la 17 noiembrie 2013.

Astfel, succesorul părții vătămate a fost în drept de a contesta decizia instanței

de apel, însă nu a atacat-o în termenul prevăzut de 30 de zile de la data cînd a fost

pronunțată decizia motivată, cunoscînd despre acest fapt.

Conform materialelor dosarului, succesorului părții vătămate și avocatul

A.Dragomir, au declarat recurs asupra deciziei instanței de apel, care a fost înregistrat

în secția grefă a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție la 20 februarie 2014,

deci după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură

penală.

Potrivit dispozițiilor art.230 Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen

procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege, iar depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după

expirarea termenului, el urmează a fi respins ca depus peste termen.

Respingerea recursului declarat ca inadmisibil rezultă și din prevederile art.420

alin.(4) Cod de procedură penală, care stipulează că nu pot fi atacate cu recurs

sentințele în privința cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea apelului.

Colegiul penal atestă că, succesorul părții vătămate E.Gurgurov, ca persoană

prevăzută la art.401 Cod de procedură penală, era în drept să atace sentința cu apel,

drept care E.Gurgurov, reieșind din materialele dosarului, nu l-a realizat, neatacînd

sentința în partea admiterii parțiale a acțiunii civile, ceea ce prezumă că după adoptarea

acesteia, a fost de acord cu toate concluziile instanței de judecată în acest sens.

Prin urmare, nefolosirea de către E.Gurgurov a căii ordinare de atac – apelul, o

lipsește de dreptul de a ataca hotărîrea judecătorească cu recurs.

Pentru aceste motive, Colegiul penal conchide că recursul ordinar declarat de

succesorul părții vătămate și avocatul A.Dragomir în numele acesteia, urmează a fi

5

respins, pe motiv că a fost declarat peste termen și nu a fost utilizată calea ordinară de

atac - apelul.

Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror.

Conform art.414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond și

este în drept de a da o nouă apreciere probelor din dosar. Însă, în tot cazul instanța de

apel trebuie în mod obligatoriu să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel, prin argumentarea și cu trimitere la probe, la documente, concluzia de respingere

ori admitere a căruiva din motivele invocate.

Colegiul conchide că în cauza dată instanța de apel nu a îndeplinit aceste stricte

prevederi ale legii, din sensul cărora rezultă că nerespectarea acestor cerințe

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine casarea deciziei

instanței de apel.

Astfel, procurorul în recurs, fiind de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele

de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui A.Aftenii, a criticat

hotărîrea atacată în latura pedepsei stabilite acesteia cu aplicarea prevederilor art.79

Cod penal, deoarece instanța de apel, admițînd apelul avocatului în numele inculpatei,

și casînd parțial sentința primei instanțe în latura stabilirii pedepsei, prin care a exclus

pedeapsa complementară în privința lui A.Aftenii –privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, nu a indicat, care circumstanțe excepționale ale cauzei au servit

drept temei pentru aplicarea prevederilor art.79 Cod penal.

Potrivit legislației în vigoare, la stabilirea pedepsei, cu aplicarea art.79 Cod

penal, se admite numai luînd în considerație personalitatea vinovatului în cazul

existenței circumstanțelor excepționale legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și

comportamentul acestuia pînă la săvîrșirea infracțiunii, în timpul și după săvîrșirea

infracțiunii. În acest caz instanța de judecată este obligată să indice în sentință care

anume circumstanțe ale cauzei sînt considerate excepționale și în corelație cu care date

despre persoana vinovatului ele servesc drept temei pentru aplicarea art.79 Cod penal.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că instanța, cu trimitere la

art.79 Cod penal, a exclus pedeapsa complementară aplicată inculpatei de prima

instanță, însă nu a stabilit și nu a indicat în partea descriptivă a deciziei care sînt acele

circumstanțe excepționale, ce au oferit dreptul instanței de a nu-i aplica pedeapsa

complementară, deoarece cele la care a făcut trimitere instanța sînt unele atenuante și

nici de cum excepționale.

Astfel, instanța a comis o eroare de drept referitor la stabilirea pedepsei, o

încălcare a art.394 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, privind obligația instanței

de a evidenția prezența în cauză a circumstanțelor excepționale, care sînt acestea și

permit neaplicarea pedepsei complementare.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de

fond atunci cînd sau aplicat pedepse în alte limite decît cele prevăzute de lege. Eroarea

comisă la aplicarea prevederilor art.79 Cod penal – excluderea pedepsei

complementare, fără specificarea circumstanțelor excepționale se încadrează în temeiul

menționat, astfel este o eroare de drept ce afectează soluția instanței de apel care

6

urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei în ordine de apel unde instanța,

rejudecînd cauza în latura pedepsei, va ține seama de motivele invocate și în

dependență de datele stabilite a pronunța o hotărîre care să fie legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de succesorul părții vătămate

Gurgurov Elena și avocatul Dragomir Aliona în numele acesteia, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2013.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, casează în latura penală decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2013, în cauza penală în privința lui

Aftenii Ana, și dispune rejudecarea cauzei în partea dată de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată semnată la 08 mai 2014, pronunțată în ședință publică la 13 mai

2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

7