1ra-637/14 — art. 190 al. 5 CP

1ra-637/14 — art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-637/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2013, declarate de

avocatul Dudulica Liubomir și de inculpatul

Panceha Oleg Leonid, născut la

26 iunie 1972 în s. Năvîrneț, r-nul Fălești, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Alba Iulia 202, ap. 56, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 15 iulie 2010 - 10 octombrie 2012,

în instanța de apel: 14 noiembrie 2012 - 20 noiembrie 2013,

în instanța de recurs: 18 februarie – 26 martie 2014;

C O N S T A T Ă :

Panceha Oleg a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Goraș Tatiana, a fost lăsată fără

examinare.

pentru faptul că a comis escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, în proporții deosebit de mari, în următoarele

circumstanțe.

Aproximativ în luna iulie 2006, Panceha Oleg, practicînd activitate de

transportare a coletelor pe ruta internațională Chișinău-Paris și aflîndu-se în or. Paris, s-

a întîlnit cu Goraș Tatiana despre care știa că este angajată la lucru și dispune de

mijloace financiare și sub pretextul necesității procurării unor produse cosmetice

necesare realizării în R. Moldova, a hotărît să obțină mai întîi prin înșelăciune de la ea

suma de 8300 euro, folosindu-se de încrederea acesteia, iar apoi la primirea sumei

indicate s-o dobîndească ilegal.

Astfel, în vederea atingerii intențiilor sale criminale, în timpul întîlnirii cu Goraș

Tatiana, Panceha Oleg folosindu-se de faptul că Goraș T. periodic transmitea prin

intermediul lui sume de bani și colete fiului său, Strețcul Alexandru, și deja sunt în

1

relații de încredere, i-a cerut prin înșelăciune ultimei 8300 euro, comunicîndu-i că a

primit o comandă telefonică din mun. Chișinău, pentru a procura produse cosmetice la

suma de 10.000 euro și la sosirea în R. Moldova, după transmiterea mărfii va restitui

banii lui Strețcul Alexandru.

Tot atunci, fiind înșelată de către Panceha Oleg, Goraș Tatiana i-a transmis

acestuia 8.300 euro cu condiția că, la sosirea în Republica Moldova, banii vor fi acordați

fiului ei, Strețcul Alexandru, însă, primind banii ceruți, Panceha Oleg în mod intenționat

fără a procura marfa indicată a sosit în Republica Moldova și i-a transmis cet. Strețcul

A. doar 1.500 euro, însușind diferența de 6.800 euro, cauzîndu-i cet. GorașTatiana o

daună materială în sumă de 114.580 lei sau 5.729 unități convenționale.

Astfel, Panceha Oleg a fost învinuit că a comis infracțiunea prevăzută de art.190

alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvîrșită în proporții deosebit de mari.

Instanța a reținut că în acțiunile inculpatului există relații civile și nu penale, fapt

dovedit prin recipisa în care Panceha O. recunoaște că în anul 2006, Goraș Tatiana i-a

dat 8.300 euro, dintre care 1.500 euro i-a dat fiului ei, Strețcul A., iar restul banilor i-au

fost lăsați ca împrumut pînă la 15.12.2009, prin procesul-verbal despre reproducerea în

scris a comunicărilor interceptate și înregistrate audio-video din 14.01.2009, efectuate

între GorașT. și Panceha O., unde ultimul recunoaște faptul că a împrumutat banii și se

obligă să-i întoarcă.

Astfel, este demonstrat că inculpatul a împrumutat de la partea vătămată suma de

8.300 euro, dintre care 1.500 euro au fost restituiți feciorului ei, adică fapta inculpatului

nu întrunește elementele componenței de infracțiuni imputate și el urmează a fi achitat.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 190 alin.

(5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, fiind dmisă

integral acțiunea civilă și încasată în beneficiul părții vătămate suma de 114.580 lei.

Apelantul a indicat că probele administrate la dosar demonstrează cu certitudine

culpabilitatea inculpatului de comiterea infracțiunii imputate, iar poziția acestuia

reprezintă o modalitate de apărare.

Vinovăția inculpatului este dovedită prin:

- declarațiile martorului Istrati G., care a confirmat faptul că niciodată nu a

procurat de la inculpat produse cosmetice;

- declarațiile părții vătămate Goraș Т. și a martorului Strețcul Alexandru;

- interceptarea convorbirilor telefonice dintre partea vătămată și inculpat din

12.01.2009, în care ultimul recunoaște că, fiind în Franța, a primit de la Goraș T. 8.300

euro pentru a le transmite lui Strețcul A., însă, i-a transmis doar 1.500 euro. El se obligă

să restituie părții vătămate 6.800 euro pînă la 15.12.2009;

- copia recipisei scrise de inculpat la 12.01.2009, în care acesta recunoaște că a

primit de la T. Goraș suma de 8.300 euro și îi datorează suma de 6.800 euro.

În acțiunile inculpatului nu sunt prezente relații civile, or, el a primit de la partea

vătămată banii în luna iulie 2006 prin înșelăciune, sub pretextul că trebuie să cumpere

din Franța produse cosmetice, iar recipisa a fost scrisă de el doar la insistența părții

vătămate, la 12.01.2009.

2013, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre.

Inculpatul Panceha Oleg a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 8

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

2

ocupa funcții de răspundere sau a exercita activități legate de gestionarea bunurilor

materiale pe un termen de 2 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate prejudiciul material în

sumă de 114.580 lei.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Panceha Oleg, în luna iulie 2006,

practicînd activitate de transportare a coletelor pe ruta internațională Chișinău-Paris și

aflîndu-se în or. Paris, s-a întîlnit cu Goraș Tatiana, despre care știa că este angajată la

lucru și dispune de mijloace financiare, și sub pretextul procurării unor produse

cosmetice, a hotărît să obțină prin înșelăciune de la ea suma de 8.300 euro, folosindu-se

de încrederea acesteia, adică s-o dobîndească ilegal.

Astfel, în vederea atingerii intențiilor sale criminale, în timpul întîlnirii cu Goraș

Tatiana, Panceha Oleg, folosindu-se de faptul că Goraș T. periodic transmitea prin

intermediul lui sume de bani și colete fiului Strețcul Alexandru și deja sunt în relații de

încredere, i-a cerut prin înșelăciune ultimei 8.300 euro, comunicîndu-i că a primit o

comandă telefonică din mun. Chișinău pentru a procura produse cosmetice la suma de

10.000 euro și la sosirea în Republica Moldova, după transmiterea mărfii, va restitui

banii lui Strețcul Alexandru.

Tot atunci, fiind înșelată de către Panceha Oleg, Goraș Tatiana i-a transmis

acestuia 8.300 euro cu condiția că, la sosirea în Republica Moldova, banii vor fi acordați

fiului ei, Strețcul Alexandru, însă, primind banii ceruți, Panceha Oleg în mod

intenționat, fără a procura marfa indicată, a sosit în Republica Moldova și i-a transmis

cet. Strețcul Alexandru doar 1.500 euro, însușind diferența de 6.800 euro, cauzîndu-i

cet. Goraș Tatiana o daună materială în sumă de 114.580 lei sau 5.729 unități

convenționale.

Instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului este integral dovedită prin

următoarele probe.

Astfel, partea vătămată Goraș Tatiana a declarat în fața instanței de apel că nu a

împrumutat inculpatului banii respectivi, dar i-a transmis prin el fiului, Sterțcul A., care

urma să-i folosească pentru tratamentul nepotului la Moscova, ultimul fiind bolnav de

cancer. Totodată, inculpatul a spus că și el are nevoie de 10.000 euro pentru a procura

cosmetică, la comanda unei persoane influente din MAI. Ajungînd în R. Moldova,

inculpatul a transmis lui Strețcul A. doar 1.500 de euro, se eschiva să se întîlnească și ea

a apelat la poliție. Ulterior a fost efectuată înregistrarea video și audio, unde inculpatul a

recunoscut că a primit de la ea 8.300 euro, a transmis fiului 1.500 de euro și, respectiv,

îi datorează suma de 6.800 euro. Peste cîteva zile a fost invitată la Centrul pentru

Combaterea crimelor Economice și Corupției unde o persoană i-a propus inculpatului să

scrie o recipisă și să întoarcă banii, iar ea să-și retragă cererea. Ea a fost de acord, dar

inculpatul pînă în prezent n-a restituit banii. Inculpatul i-a insuflat încredere, deoarece

anterior a mai transmis bani prin intermediul lui, însă sumele nu erau atît de

considerabile, careva bani inculpatului nu i-a împrumutat, banii au fost transmiși

inculpatului pentru a-i da feciorului său în scop de a trata copilul.

Martorul Strețcul Alexandru, fiind audiat în instanța de apel, a relatat că, prin

intermediul lui Panceha O. urma să primească bani de la mama sa. I-a dat doar 1500

euro. Inculpatul a explicat că de restul sumei a procurat un lot de produse cosmetice și

după revenirea în țară a unei persoane influente îi va restitui suma rămasă în decurs de 2

săptămîni, dar a dispărut. Inculpatul cunoștea unde locuiește el și datele de contact atît

ale sale cît și ale Tatianei Goraș, deoarece ultima transmitea colete prin intermediul

inculpatului. Banii transmiși de către partea vătămată urmau a fi achitați pentru

vindecarea copilului său.

3

Martorul Istrati Galina, a confirmat că ea nu-l cunoaște pe inculpat și niciodată nu

a procurat de la el produse cosmetice.

Potrivit răspunsul parvenit de la serviciul vamal, în perioada lunilor august-

septembrie 2006, Panceha Oleg nu a fost înregistrat la birourile vamale ca exportator-

importator de mărfuri.

Din răspunsul parvenit de la SRL „Amofarm”, în aceeași perioadă a anului 2006,

întreprinderea dată nu a achiziționat produse cosmetice „Vishy”.

Conform procesului verbal de ridicare a documentelor din 12.06.2009, de la

partea vătămată Goraș Tatiana a fost ridicată copia recipisei primite de la bănuitul

Panceha Oleg la 12.01.2009.

Potrivit informației de la BNM, rata medie de schimb a unii euro pentru anul

2006 era de 16.44 lei.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat este o versiune înaintată în scopul

evitării răspunderii penale, poziție combătută prin declarațiile date de el la etapa de

urmărire penală în calitate de bănuit, în care a recunoscut că a primit banii de la Goraș

T. în sumă de 8.300 euro, dintre care doar 1.500 euro i-a transmis lui Strețcul A.

Deci, inculpatul a avut din start scopul neonorării obligațiilor asumate, prin ce pe

deplin se confirmă intenția acestuia în săvîrșirea infracțiunii de escrocherie, însușind

bunul altei persoane, prin abuz de încredere și înșelăciune.

Argumentul instanței de fond că relațiile dintre inculpat și partea vătămată sunt de

ordin civil este neîntemeiat, deoarece inculpatul a primit banii de la partea vătămată prin

înșelăciune, invocînd pretextul că trebuie să cumpere din Franța produse cosmetice, iar

recipisa a fost scrisă la insistența părții vătămate doar la 12.01.2009. Este stabilit cu

certitudine faptul că inculpatul nu a cumpărat din banii primiți de la Goraș T. produse

cosmetice, ceea ce dovedește că el prin înșelăciune a primit de la ea mijloacele bănești

în proporții deosebit de mari, pe care le-a însușit.

Afirmația inculpatului privind vînzarea produselor cosmetice în cadrul farmaciei

„Felicia”, este neîntemeiată, or aceasta fiind combătută prin declarațiile martorului

Istarti G., care a relatat că niciodată nu a cumpărat produse cosmetice de la inculpat și

nici nu-l cunoaște.

Instanța de apel a menționat că obiectul juridic al infracțiunii de escrocherie îl

constituie relațiile sociale a căror existență și desfășurare normală sunt condiționate de

ocrotirea relațiilor patrimoniale.

În acest context, escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane,

prin înșelăciune sau abuz de încredere, sunt elemente obligatorii ale laturii obiective a

acestei infracțiuni, care și-au găsit confirmare din materialele cauzei, rezultînd că

Panceha O. a avut scopul dobîndirii bunurilor părții vătămate Goraș T.

La fel, în cauză este prezentă și latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie care

s-a manifestat prin intenție directă, în cazul escrocheriei victima transmite benevol

bunurile către făptuitor, sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere, iar

escrocheria se consideră consumată din momentul în care făptuitorul, intrîndîn posesia

ilegală asupra bunurilor altei persoane, obține posibilitatea reală de a se folosi și a

dispune de acestea la dorința sa.

În final, instanța a conchis că cumul de probe administrate pe caz dovedesc cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate și careva temeiuri

de a pune la îndoială veridicitatea probelor nu există, or ele au fost obținute cu

respectarea normelor de procedură penală, în ansamblu racordă între ele și pe deplin

confirmă vinovăția ultimului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

4

penal, ca dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de

încredere, săvîrșită în proporții deosebit de mari.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis o infracțiune

deosebit de gravă, pînă la moment nu a restituit prejudiciul cauzat, concluzionînd că

corectarea lui este posibilă în condiții izolate de societate.

solicitînd casarea acestei decizii și menținerea sentinței primei instanțe.

Recurenții au invocat că:

a) instanța de apel a dat o apreciere eronată, unilaterală și greșită probelor

cercetate, cum ar fi declarațiile părții vătămate, martorilor Strețcul A. și Istrati G., datele

BNM, interceptările audio din 12.01.2009. Este neîntemeiată și eronată concluzia

instanței de apel referitor la nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, or, bănuitul nu

are obligația să spună adevărul. În acest sens, instanța de apel avea dreptul de a da

apreciere doar declarațiilor inculpatului date în instanța de apel;

b) decizia este fondată doar pe declarațiile părții vătămate, martorului Strețcul A.,

martorului Istrati G., care nu au fost audiați în instanța de apel, documente și procese

verbale.Toate aceste înscrisuri nu au fost descrise și nu este expusă nici concluzia

referitor la circumstanțele care sunt demonstrate. Martorii Manziuc G., Manziuc N.,

Ardelean N., Sava G. și Loza V., nici în instanța de fond la insistența apărării, nici în

apel nu au fost audiați. Mai mult ca atît, în instanța de apel nu s-a dat citirii declarațiilor

lui Panceha Oleg de la f.d. 79, vol. I;

c) copia recipisei primite de la inculpat, a fost scrisă în Incinta OSO MAI la

12.01.2009, ora 11.20 și 11.42, la solicitarea lui T. Goraș. Dat fiind că inculpatul a fost

reținut la 12.01.2009, ora 10.50, relevă că recipisa alcătuită sub dictare a fost scrisă sub

constrîngere psihologică;

d) cînd inculpatul avea calitatea de bănuit, au fost încălcate prevederile art. 63

alin. (2) Cod de procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) și 8)

Cod de procedură penală, că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, că instanța de apel a admis erori grave de fapt care au afectat soluția

și că nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului, doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs se pronunță doar în limitele

temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală,

recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de

procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau

sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o

apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că, în recursurile ordinare recurenții au invocat în drept

temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Totodată, inculpatul a

invocat și pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, dar fără a menționa la

5

concret vre-un temei din numărul celor prescrise de această normă, cum ar fi - cauza a

fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal

citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această

imposibilitate (pct. 5 din decizie).

Însă, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificată

esența circumstanței că instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, raportată la

exigențile art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a afectat soluția instanței, că

cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau

care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate

în acest sens și indicarea unor concrete erori în aspectul vizat.

Astfel, recursurile ordinare, în această parte, nu întrunesc condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul avocatului și

inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiurile cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursurile ordinare (pct. 5,

din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite, se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată

inculpatului și încadrarea juridică a acțiunilor infracționale ale ultimului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, cum ar fi declarațiile părții

vătămate Goraș Tatiana, martorilor Strețcul A. și Istrati G., răspunsurile parvenite de la

serviciul vamal, de la SRL „Amofarm”, procesul-verbal de ridicare a documentelor din

12.06.2009, informația BNM, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, pronunțîndu-se argumentat asupra tuturor circumstanțelor pe

caz.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.

61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului. Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și

aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Pe lîngă aceasta se reține că motivele invocate de recurenți și reiterate la lit. b)

pct. 5 din decizie contravin procesului verbal al ședinței de judecată, asupra cărui

6

recurenții nu au formulat obiecții în corespundere cu prescipțiile art. 336 alin. (6) Cod

de procedură penală. Or, din acest act procedural rezultă că apărarea nu a solicitat

instanței de judecată audierea martorilor Manziuc G., Manziuc N., Ardelean N., Sava

G. și Loza V., că declarațiile martorului Istrati G. și a inculpatului de la f.d. 79, vol. I. au

fost verificate prin citirea lor în ședința de judecată a instanței de apel, fiind consemnate

în procesul-verbal, în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (2) și (5) Cod de

procedură penală (v. 3, f.d. 101).

La fel sunt neîntemeite și argumentele recurenților reproduse la lit. c) și d) pct. 5

din prezenta decizie. Or, în lipsa unor probe concludente, doar afirmația că inculpatul ar

fost reținut la 12.01.2009, ora 10.50, nu dovedește în niciun fel că recipisa ar fi fost

alcătuită sub dictare și scrisă sub constrîngere psihologică.

Totodată, conform art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor de procedură penală atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd

partea ia cunoștință de materialele dosarului, iar potrivit art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut

un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, dat fiind că inculpatul nu a invocat presupusa încălcare a

prevederilor art. 63 Cod de procedură penală la terminarea urmăririi penale, el a pierdut

dreptul procesual să indice această circumstanță în recursul ordinar.

Mai mult, potrivit argumentelor invocate la lit. a) pct. 5 din decizie, recursurile

ordinare sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat

circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt

sens decît cel pe care îl propune avocatul și inculpatul, este o competență și prerogativă

legală a acestei instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse

în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile

ordinare este lipsită de orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că decizia atacată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului întrunesc

elementele infracțiunii incriminate, că recursurile ordinare sunt și vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc condițiile legale de

conținut și sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

7

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Dudulica Liubomir și

de inculpatul Panceha Oleg Leonid, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 noiembrie 2013, deoarece nu îndeplinesc cerințele legale de

conținut și sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 07 mai 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

În legătură cu faptul, că la 11 aprilie 2014, Parlamentul R. Moldova a acceptat demisia

judecătorului Constantin Gurschi, în locul acestuia a semnat Vicepreședintele Colegiului penal,

Petru Ursache.

Vicepreședintele Colegiului penal Petru Ursache

8

Dosarul nr. 1ra-637/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

26 martie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2013, declarate de

avocatul Dudulica Liubomir și de inculpatul

Panceha Oleg Leonid, născut la

26 iunie 1972 în s. Năvîrneț, r-nul Fălești, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Alba Iulia 202, ap. 56, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Dudulica Liubomir și

de inculpatul Panceha Oleg Leonid, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 20 noiembrie 2013, deoarece nu îndeplinesc cerințele legale de

conținut și sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 23 aprilie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9