1ra-288/2014 — Art. 361 alin. l, art. 244 alin. 2 lit. b și art. 27, 248 alin. 5 lit. d Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 26 decembrie 2011, Gandrabura Angela a fost condamnată în baza art. 361 alin. (l), art. 244 alin. (2) lit. b) și art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal. 1 În baza art. 60 Cod penal, Gandrabura Angela a fost liberată de răspundere penală pe art. 361 alin. (l) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție. În baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, i-a fost numită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2 000 (două mii) unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de export pe un termen de 1 (unu) an. În baza art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, i-a fost numită pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare. Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 1 (unu) an. În baza art. 84 alin. (3) și art. 87 alin. (2) Cod penal, s-a dispus executarea de sine stătător a pedepselor stabilite. Mijloacele bănești în sumă de 56 580 lei, care au fost obținuți în rezultatul realizării bunurilor sechestrate, în baza procesului-verbal din 17 ianuarie 2009 – 13 800 kg miez de nucă, s-a dispus a fi trecute în contul statului.

Potrivit sentinței s-a stabilit că, Gandrabura Angela, fiind unul din fondatorii Întreprinderii Mixte „Helidoni- Exim" SRL cu sediul în mun. Bălți, bd. Larisa 16, ap. 104, activînd în funcția de director financiar al acestei întreprinderi, contrar prevederilor art. 14, 15, 18 ale Titlului II din Codul fiscal și prevederilor Comunicatului Ministerului Finanțelor nr.10-2-09/1-378-1749 din 11 aprilie 2000 privind confirmarea documentară la achiziționarea valorii materiale, pe parcursul anului 2007, intenționat, a reflectat în contabilitatea Î.M. „Helidoni- Exim" SRL acte de achiziție a miezului de nucă, în care, nejustificativ, prin includerea numelor și semnăturilor persoanelor, care în realitate nu au livrat mărfurile indicate, sau, fiind decedate la momentul predării mărfurilor respective, a fost inclusă cantitatea de 38 855 kg de nuci și miez de nucă în sumă de 2 648 356 lei, pe care, neîntemeiat, a reflectat-o la deduceri, ca rezultat, diminuînd impozitul pe venit pentru anul 2007 în sumă de 397 253,4 lei. Tot ea, activînd în aceeași funcție, în scopul atribuirii caracterului legal al achizițiilor de miez de nucă, efectuate de Î.M. „Helidoni-Exim" SRL, de la persoane necunoscute, în perioada anului 2009, a falsificat borderourile de achiziție a produselor agricole de la populație cu seria AC nr. 651929 și seria AC nr. 651933 și declarațiile producătorilor cu privire la originea preferențială a produselor pe numele lui Iminova Natalia, Vlas Nadejda, Parașciuc Măria, Grădinari Alia, Luchin Vladimir, Ciolacu Clara, Tcaci Larisa, Scorpan Sergiu, Cșicicovschii Nicolai, Pițentii Valentina, Bocancea Liudmila, Caț Alexandra, Eșanu Liudmila, Garbuz Antonina, Edu Olga, Salagur Lidia, Luchian Carolina, prin includerea în acestea a datelor false cu privire la personalitatea furnizorilor de miez de nucă și anume introducînd în ele numele, prenumele persoanelor, care în realitate nu au livrat mărfurile indicate, concomitent falsificînd și semnăturile acestora, documente pe care le-a prezentat ulterior în contabilitatea întreprinderii, unde acestea fiind înregistrate, neîntemeiat au 2 servit drept bază pentru luarea la evidență a miezului de nucă și legalizarea provenienței producției în cauză pentru ulterioara exportare a acestuia. Tot ea, activînd în aceiași funcție, în scopul trecerii peste frontiera de stat a Republicii Moldova a 13 815 kg de miez de nuci, în valoare de 679 388,40 lei, cu folosirea frauduloasă a documentelor, în luna martie 2009, intenționat, a prezentat la Biroul Vamal Bălți, Secția originea mărfurilor, documente oficiale false și anume borderourile de achiziție a produselor agricole de la populație, seria AC nr. 651926, seria AC nr. 651933, seria AC nr. 651929 și declarațiile producătorilor cu privire la originea preferențială a produselor pe numele Iminova Natalia, Vlas Nadejda, Parașciuc Măria, Grădinari Alia, Luchin Vladimir, Ciolacu Clara, Tcaci Larisa, Scorpan Sergiu, Cșicicovschii Nicolai, Pițentii Valentina, Bocancea Liudmila, Caț Alexandra, Eșanu Liudmila, Garbuz Antonina, Edu Olga, Salagur Lidia, Luchian Carolina, care conțin date false cu privire la personalitatea furnizorilor de miez de nucă, prin introducerea în acestea a numelor și semnăturilor persoanelor care în realitate nu au livrat mărfurile indicate, documente frauduloase, care au servit drept temei pentru eliberarea certificatului de origine EUR. l cu nr. 014893 din 27 martie 2009 și perfectarea documentelor vamale, care acordă dreptul la legalizarea provenienței producției în cauză de către Î.M.„Helidoni - Exim" SRL și exportul ei peste hotarele Republicii Moldova, acțiuni, care, din cauze independente de voința acesteia, nu și-au produs efectul din motivul stabilirii încălcărilor nominalizate de colaboratorii C.C.C.E.C. RM, care au dispus reținerea mărfurilor.

La 03 februarie 2012, avocatul V. Rusu în numele inculpatei, a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare. În motivarea apelului a invocat, că la adoptarea sentinței instanța de fond a ignorat prezența la materialele cauzei penale a unor probe pertinente și concludente ce dovedesc nevinovăția inculpatei în comiterea crimei. Astfel, norma penală dispune, că "evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, se caracterizează prin includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau cheltuielile ori prin tăinuirea obiectelor impozabile...". Includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a datelor, care reflectă diminuat mărimea veniturilor sau care reflectă majorat mărimea cheltuielilor, moment care se cere a fi prezent în mod obligatoriu în latura obiectivă a infracțiunii incriminate, nu a fost stabilit cu certitudine. Nici organul de urmărire penală și, ulterior nici instanța de judecată, nu a purces la efectuarea actului de confruntare între Gandrabura Angela și persoanele de la care a fost achiziționat miezul de nucă. Despre faptul lipsei componenței de evaziune fiscală vorbește și momentul, că în mare parte miezul de nucă a fost procurat de la persoane care, conform legii, sunt eliberate de achitarea impozitului pentru efectuarea unor așa tranzacții, însă care au fost intimidate și constrînse de a oferi declarațiile pe care le-au oferit prin amenințarea că "…dacă nu vor depune declarațiile necesare, apoi vor fi 3 sancționați pentru evaziune fiscală și ei la rîndul lor". Mai mult ca atît, expertiza nu a reușit să stabilească proveniența semnăturilor în baza cărora a fost achiziționat miezul de nucă, fiind evidențiat faptul, că acestea nu au fost realizate de către Angela Gandrabura, ceea ce exclude premiza comiterii din partea acesteia a cărorva acțiuni, care ar fi stat ulterior la baza faptei calificate drept evaziune fiscală și servind drept mecanism de realizare a acesteia. Cu referire la condamnarea inculpatei în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, apelantul a menționat, că acțiunea de contrabandă, inclusiv și tentativa de contrabandă, nu există din considerentul, că această componență de infracțiune prevede în calitate de semn al laturii obiective locul săvîrșirii și anume "frontiera vamală", trecere cu referire la care, în speță nici nu s-a purces. Mijlocul de transport în care era încărcată marfa respectivă, nici măcar nu a părăsit locul depozitului unde se afla, de aceea consideră, că nu există nici măcar tentativa de infracțiune de contrabandă. De asemenea, avocatul a invocat, că în momentul reținerii mijlocului de transport în care se află marfa care urma să fie exportată peste hotarele Republicii Moldova, nu au fost realizate pe deplin și în totalitate toate operațiunile și procedurile vamale necesare realizării operațiunii vamale de scoatere a bunurilor din Republica Moldova. Astfel, presupusa faptă de contrabandă fiind tratată chiar și sub aspectul unei componențe formale nu a avut loc, scoaterea mărfurilor din țară fiind imposibilă din lipsa perfectării depline a operațiunii de export, în conformitate cu prevederile legislației vamale a RM. 3.1. La 13 iunie 2012, inculpata a depus apel suplimentar la cererea de apel a avocatului, prin care a contestat sentința în partea ce ține de învinuirea pe art. 361 alin. (1) Cod penal, pe motiv că, atît pe parcursul urmăririi penale cît și în ședința de judecată nu au fost aduse careva probe, care ar fi demonstrat vinovăția în comiterea infracțiunii. Raportul de expertiză nu a confirmat versiunea acuzării și anume falsificarea borderourilor de achiziție și a declarațiilor producătorului cu privire la originea preferențială a produselor, fiindcă din concluziile expertului nu reiese, că semnăturile au fost contrafăcute de Gandrabura Angela, celelalte calificative, decăzînd automat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 iulie 2012 au fost respinse, ca fiind inadmisibil apelul declarat de avocatul V. Rusu în numele inculpatei, iar apelul declarat de inculpată, ca fiind depus peste termen, cu menținerea sentinței instanței de fond. 4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat, că deși copia sentinței i-a fost trimisă inculpatei la 26 ianuarie 2012, cauza a parvenit în instanța de apel la 20 februarie 2012 (f. d. 133), avînd loc mai multe ședințe de judecată în instanța de apel, numai la 13 iunie 2012 a fost depus de către Angela Gandrabura cererea de apel suplimentară, fiind încălcat cu 15 zile termenul prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală. 4 Referitor la apelul declarat de avocatul V. Rusu, în numele inculpatei, instanța de judecată, a menționat că în materialele cauzei nu a fost anexat nici un document, ce ar confirma împuternicirile avocatului V. Rusu de a fi apărătorul inculpatei Gandrabura Angela. Împuternicirile avocatului V. Rusu n-au fost confirmate legal nici în ședința instanței de apel, nefiind prezentat instanței un mandat, conform cerințelor art. 70 alin. (7) Cod de procedură penală, Gandrabura Angela fiind asistată în instanța de apel de către avocatul A. Sofroni în baza mandatului, eliberat la 15 mai 2012 (f.d. 148). În atare circumstanțe, în lipsa documentelor ce ar confirma că V. Rusu a fost abilitat, în modul prevăzut de lege, cu împuterniciri de a reprezenta interesele inculpatei Angela Gandrabura, instanța de apel a considerat, că avocatul Vitalie Rusu nu a căpătat calitatea de apărător în temei legal, prevăzut de procedura penală și, respectiv, nu era titular de drept de a depune apel împotriva sentinței din 26 decembrie 2011.

Inculpata a declarat recurs ordinar, prin care, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, pe motiv că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie 2013, a fost admis recursul ordinar declarat de inculpată, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată. 6.1. În motivarea soluției sale, instanța de recurs a conchis că, inculpata Gandrabura Angela, cu sentința primei instanțe a făcut cunoștință la 26 ianuarie 2012, după ce a încheiat contract de asistență juridică la 02 februarie 2012 cu avocatul V.Rusu (vol. IV, f. d. 196). La 03 februarie 2012, avocatul V. Rusu, în numele inculpatei a depus cerere de apel, iar la 13 iunie 2012, Gandrabura Angela a depus apel suplimentar la apelul avocatului, care, ulterior, au fost înregistrate și admise spre examinare. La 15 mai 2012, inculpata a încheiat contract de asistență juridică cu avocatul Sofroni Ana (vol. IV, f.d. 148), reziliind contractul cu avocatul V. Rusu. Astfel, instanța de recurs a reținut că inculpatei i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, precum și art. 17 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 septembrie 2013, apelurile avocatului și a inculpatei au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări. 7.1. Instanța de apel a conchis că, prima instanță, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la 5 concluzia privind vinovăția inculpatei care se confirmă prin probele acumulate pe dosar și cercetate în instanțele de judecată. Totodată, Colegiul penal a menționat că, argumentele invocate în apel privind lipsa probelor pentru dovedirea vinovăției inculpatei în infracțiunile imputate, sunt contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către ambele instanțe de judecată. Instanța de apel a statuat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, prima instanță a ținut cont de prevederile art. art. 16 alin. (2) și (4), 61, 75 Cod penal.

Inculpata a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 1), 6) și 8) Cod de procedură penală, solicitînd casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel din 18 septembrie 2013, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare. În motivarea recursului recurenta a indicat, că nu au fost prezentate careva probe care ar dovedi vinovăția în comiterea infracțiunilor incriminate. Referitor la învinuirea pe art. 244 Cod penal, recurenta a reiterat, că subiect al infracțiunii date trebuie să fie persoană juridică, cu atît mai mult, că documentele au fost depuse din numele și în interesele ÎM „Helidoni-Exim” SRL, totodată, a invocat că nu a știut că în documentele depuse au fost introduse informații false. În privința învinuirii conform art. 361 alin. (1) Cod penal, recurenta a invocat, că nu există latura obiectivă a infracțiunii și anume confecționarea, deținerea și folosirea documentelor false, deoarece conform raportului de expertiză din 03 iulie 2010 se confirmă că nu dînsa a semnat borderourile de achiziție din numele altor persoane. Totodată, ultima a făcut referire și la decizia instanței de apel din 10 iunie 2009, prin care a fost anulată confiscarea mărfii și scos sechestrul pus la data de 01 aprilie 2009. În ceea ce privește învinuirea pe art. 27, 248 alin. (5) pct. d) Cod penal, recurenta a menționat, că lipsesc elementele infracțiuni și anume latura obiectivă, adică locul săvîrșirii infracțiunii - frontiera de stat.

Judecînd recursul ordinar și verificînd legalitatea hotărîrii atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. 6 Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: - dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu; - dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis; - dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: - dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; - dacă infracțiunea a fost corect calificată; - dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; - dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate; - dacă hotărîrea adoptată conține răspuns la toate motivele invocate. În speță, Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs. Verificînd argumentele recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit constată, că judecînd apelul instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție pripită de respingere a apelului declarat de procuror, prin ce a comis eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat motivat și pertinent asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Lecturînd textul apelului declarat de avocatul V. Rusu în numele inculpatei, Colegiul penal lărgit observă un șir de motive invocate, la care instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind dată o apreciere prematură și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale. 9.1. Referitor la învinuirea adusă în baza art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, în apel a fost relatat de către părți faptul, că la judecarea cauzei în instanța de fond au fost ignorate probele ce dovedesc nevinovăția inculpatei, că în situația de includere în documentele contabile, fiscale sau financiare a datelor, care reflectă diminuat mărimea veniturilor sau care reflectă majorat mărimea cheltuielilor, moment, care se cere a fi prezent în mod obligatoriu în latura obiectivă a infracțiunii incriminate, nu a fost stabilit cu certitudine, mai mult ca atît, nu s-a efectuat procedura de confruntare între Gandrabura Angela și persoanele de la care s-a achiziționat miezul de nucă. 7 Totodată, apelant a făcut referire și la expertiza care nu a reușit să stabilească proveniența semnăturilor în baza cărora a fost achiziționat miezul de nucă. În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel pe acest capăt de acuzare a respins apelul ca fiind nefondat, fără a da răspunsuri și a-și motiva soluția pe deplin, lăsînd fără apreciere argumentele enumerate mai sus. 9.2. Au fost lăsate fără apreciere argumentele avocatului - apelant referitor la capătul de învinuire în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, unde s-a invocat că nu există tentativă de contrabandă, deoarece mijlocul de transport în care era încărcată marfa nu a părăsit locul depozitului, pe cînd în calitate de semn al laturii obiective a infracțiunii de contrabandă, este locul săvîrșirii și anume frontiera vamală, iar scoaterea mărfurilor din țară a fost imposibilă din lipsa perfectării depline a operațiunii de export. În acest context, Colegiul lărgit consemnează că, în motivarea soluției sale, instanța de apel nu și-a motivat separat fiecare argument adus de către apelant și nu s- a pronunțat în mod convingător de ce a considerat ca fiind nefondat și necesar de a fi respins apelul, manifestînd o intoleranță superficială, cu toate că, conform Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5, din 24 decembrie 2010 ,,Cu privire la practica judiciară în cauzele referitoare la contrabandă, eschivarea de la achitarea plăților vamale și contravențiile vamale” se stipulează concret ce constituie tentativă de contrabandă. Totodată, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu a luat în considerație procesul verbal din 01 aprilie 2009 și decizia din 02 aprilie 2009, prin care inculpata a fost sancționată în baza art. 1612 Cod cu privire la contravențiile administrative (red. 1985), fiindu-i aplicată amendă în mărime de 50 unități convenționale, cu confiscarea a 13815 kg de miez de nucă. Însă, ulterior, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iunie 2009, a fost anulat sechestrul asupra miezului de nucă, cu transmiterea acestuia către ÎM ,,Helidoni-Exim” SRL, în persoana directorului Akritidis Lazaros, pe motiv că, conform art. 265 Codul contravențional, pus în aplicare începînd cu 31 mai 2009, cuprinsul dispoziției este echivalent cu dispoziția art. 1612 CCA și nu prevede confiscarea nemijlocită a mărfurilor, produselor sau materiei prime ce constituie obiectul contravenției. Mai mult ca atît, în opinia instanței de recurs, agentul constatator a confiscat miezul de nucă în lipsa probelor ce ar confirma că proprietarul l-a dobîndit în mod ilicit, iar din materialele cauzei, marfa a fost obținută în urma acțiunilor de achiziționare și explicațiile părților nu pot servi drept temei de a constata contrariul. Prin urmare, instanța de recurs precizează că, anume nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate în apel a dus la declararea recursului ordinar de către inculpată. Procedînd în asemenea mod, instanța de apel a ignorat art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, precum și interpretările oferite de Plenul Curții Supreme de 8 Justiție. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, iar decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel potrivit cerințelor art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia. La o nouă examinare instanța de apel urmează să cerceteze minuțios toate probele, inclusiv și cele invocate în apel, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelant, să verifice profund probele administrate și examinate în instanță, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de prevederile Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22, din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”. Colegiul penal lărgit de asemenea consideră, că în procesul rejudecării cauzei instanța urmează să țină cont de argumentele formulate în apel, în recurs și cele expuse în prezenta decizie, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art.435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de inculpata Gandrabura Angela Vladimir, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 septembrie 2013 și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia pronunțată în ședință publică la 30 aprilie 2014, ora 09.50. Președinte Petru Ursache Judecători Liliana Catan Iurie Diaconu Elena Covalenco Ion Guzun 9