1ra-480/14 — art. 287 al.1, 85 CP

1ra-480/14 — art. 287 al.1, 85 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-480/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 23 octombrie 2013, declarat de

avocatul Radu Dumneanu, în numele inculpatului

Magherramov Rașid Valeh, născut la

14 august 1990, originar și locuitor al s. Beriozchi, r-nul

Anenii Noi, anterior condamnat:

1) la 12 decembrie 2011, prin sentința Judecătoriei

Anenii Noi, în baza art. 164 alin. (2) lit. e), f), 90 Cod penal,

la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 09 ianuarie – 08 mai 2013,

în instanța de apel: 04 iunie – 23 octombrie 2013,

în instanța de recurs: 21 ianuarie – 05 martie 2014;

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea

parțială a pedepsei aplicate potrivit sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 12

decembrie 2011, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd din 08 mai 2013, deducîndu-se

durata arestului preventiv de la 20 decembrie pînă la 22 decembrie 2012.

Magherramov Rașid, aflîndu-se în fața barului „Alia” din or. Anenii Noi, fără motive,

din intenții huliganice, exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate în adresa lui Mulloev

Rustam, încălcînd grosolan ordinea publică, cu o obrăznicie deosebită a aplicat

1

lovituri cu picioarele și a deteriorat automobilul de model „BMW 525”, cu numărul

de înmatriculare A 931 CK, ce aparține lui Mulloev Rustam.

Instanța a reținut că probele prezentate în ședință dovedesc pe deplin vinovăția

inculpatului și a încadrat acțiunile lui în baza art. 287 alin. (l) Cod penal, ca

huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de deteriorarea bunurilor persoanei, acțiuni care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

La stabilirea pedepsei inculpatului instanța a ținut cont de gradul și caracterul

pericolului social al infracțiunii comise, care face parte din categoria celor mai puțin

grave, de personalitatea inculpatului, care este caracterizat pozitiv, că circumstanțe

atenuante pe cauză n-au fost stabilite, iar circumstanță agravantă este săvîrșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată.

Reieșind din faptul că inculpatul, fiind anterior condamnat la o pedeapsă cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, n-a respectat restricțiile stabilite prin

sentința din 12.12.2011 și în termenul de probă a săvîrșit o altă infracțiune, instanța a

concluzionat că scopul pedepsei aplicate acestuia poate fi atins numai în condițiile

izolării lui de societate, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare, aplicînd și

prevederile art. 85 Cod penal.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de

libertate.

Apelantul a invocat că nu a comis în privința lui Mulloev Rustam acțiuni de

huliganism.

Atît la ancheta preliminară cît și în instanța de judecată, a recunoscut că la

24.06.2012, în baza relațiilor ostile apărute între el și partea vătămată, a deteriorat cu

pumnul sticla de la automobilul de model „ BMW”, în care se afla la volan Mulloev

Rustam. Toate acestea s-au petrecut în afara locului public, alături de traseul

Chișinău-Bender, aproximativ pe la orele 01-00 noaptea și, astfel, ordinea publică nu

a fost încălcată. Cu cuvinte necenzurate în adresa părții vătămate nu s-a adresat, nu l-

a amenințat și nu a aplicat violență fizică.

Dimpotrivă, partea vătămată, intenționat, brusc s-a pornit din loc cu

automobilul său, l-a dat jos din picioare, în rezultatul căruia s-a lovit de capotul

automobilului, deteriorîndu-l. În acțiunile sale n-a fost prezentă starea de cinism, sau

obrăznicie deosebită, după cum este indicat în sentință. Toate acțiunile s-au început

spontan și s-au finisat foarte repede.

Cercetarea judecătorească a avut loc în lipsa avocatului. Doar la finele

examinării cauzei a fost asigurat cu un apărător, care nu a întreprins nici o măsură,

pentru ca să fie interogați toți martorii din partea sa.

Este vinovat doar pentru că nu și-a putut reține emoțiile, deteriorînd astfel

automobilului lui Mulloev R., însă toate acestea s-au întîmplat în rezultatul

conflictului apărut cu ultimul. Este de acord să poarte răspundere pentru paguba

pricinuită și să achite părții vătămate prejudiciul cauzat.

Mai mult, cu partea vătămată s-a împăcat și acesta n-are careva pretenții față

de el.

2

2013, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a dat o apreciere corectă

declarațiilor inculpatului ca fiind nesincere, făcute cu scopul inducerii instanței în

eroare, precum și eschivării de la răspundere penală, fiind infirmate prin declarațiile

părții vătămate, martorilor, materialelor dosarului.

Instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, în mod

întemeiat a concluzionat ca fiind demonstrată vina inculpatului prin totalitatea

probelor administrate, pertinente și concludente, în săvîrșirea infracțiunii imputate și

acțiunile lui sunt corect încadrate juridic în dispoziția articolului 287 alin. (l) Cod

penal, ca huliganism agravat, adică acțiunile intenționate, care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de deteriorarea bunurilor persoanei, acțiuni care prin

conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Aceste împrejurări prima instanță în baza probelor administrate legal de către

organul de urmărire penală și verificate în ședința judiciară cu respectarea

prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat apreciere justă din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării

reciproce și a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Conținutul probelor și valoarea lor este analizată în textul sentinței instanței de

fond, de aceea temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit.

La stabilirea pedepsei instanța de fond a ținut cont în deplină măsură și s-a

condus de principiile generale de aplicare a pedepsei stipulate în art. 62 alin. (2) Cod

penal, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute la art.

75 și 78 din Cod penal, ținînd cont de gravitatea infracțiunii comise, care face parte

din categoria celor mai puțin grave, de personalitatea inculpatului, care este

caracterizat pozitiv, circumstanțe atenuante pe cauză n-au fost stabilite, ca

circumstanță agravantă este săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată și care nu a respectat restricțiile stabilite prin sentința din

12.12.2011, săvîrșind în termenului de probă o altă infracțiune, de aceea instanța de

fond corect a ajuns la concluzia că scopul pedepsei aplicate acestuia poate fi atins

numai în condițiile izolării lui de societate, stabilindu-i pedeapsă sub formă de

închisoare, cu aplicarea art. 85 Cod penal - cumulul de sentințe.

acestei decizii, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri: „în conformitate

cu prevederile art. 435 Cod de procedură penală, în raport cu motivele invocate în

recurs”.

Recurentul a specificat că, conștientizînd greșeala admisă, inculpatul a

recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, dînd depoziții în cadrul

cercetării judecătorești cu privire la circumstanțele cazului, recunoscînd vinovăția pe

deplin, fapt confirmat inclusiv prin procesul verbal al ședinței de judecată.

Potrivit materialelor cauzei, inculpatul este caracterizat pozitiv, iar acțiunea

comisă face parte din categoria celor mai puțin grave.

În același timp, inculpatul și-a cerut scuze de la partea vătămată, care la rîndul

său, în cadrul cercetării judecătorești a declarat că nu are pretenții față de acesta.

3

Inculpatul provine dintr-o familie cu mulți copii, care au fost crescuți și educați

doar de mama lor.

În raport cu fapta comisă, inculpatul a fost pedepsit prea sever, din motivul că

nu au fost administrate probe cu privire la existența circumstanțelor agravante, de

natura celor care să justifice izolarea acestuia de societate Acesta este tînăr, iar

reeducarea și corectarea lui este posibilă fără a fi izolat de societate.

Deși în instanța de apel s-a solicitat aplicarea față de inculpat a prevederilor

art. 90 alin. (11) Cod de procedură penală, instanța nu s-a expus asupra acestor

motive și neîntemeiat a respins apelul inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul apărării (pct. 5

din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite dar

invocîndu-se că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră în report cu fapta

comisă, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, pronunțîndu-se

asupra tuturor motivelor invocate în apel (pct. 3 și 4 din decizie), ținînd cont de

prevederile art. 61, 75 și 85 alin. (1) și (3) Cod penal, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Dacă, după

pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a

săvîrșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la

pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de

sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie

mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît partea

neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată.

4

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.

5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de apel a

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl propune

avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei

legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că pedeapsa aplicată

inculpatului a fost individualizată în conformitate cu prevederilor legale și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Radu Dumneanu

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 23 octombrie 2013,

în privința inculpatului Magherramov Rașid Valeh, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 02 aprilie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

5

Dosarul nr. 1ra-480/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

05 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 23 octombrie 2013, declarat de

avocatul Radu Dumneanu, în numele inculpatului

Magherramov Rașid Valeh, născut la

14 august 1990, originar și locuitor al s. Beriozchi, r-nul

Anenii Noi, anterior condamnat:

1) la 12 decembrie 2011, prin sentința Judecătoriei

Anenii Noi, în baza art. 164 alin. (2) lit. e), f), 90 Cod penal,

la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an;

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Radu Dumneanu

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 23 octombrie 2013,

în privința inculpatului Magherramov Rașid Valeh, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 02 aprilie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

6