1ra-28/14 — art.201 1 alin.2 lit.b Cod penal

1ra-28/14 — art.201 1 alin.2 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-28/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, Elena Covalenco,

Liliana Catan,

cu participarea:

procurorului Dumitru Graur,

avocatului Vadim Vieru,

inculpatei Iachimovschi Lidia,

a judecat în ședință publică recursul ordinar împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 19 iunie 2013, declarat de inculpata

Iachimovschi Lidia Ion, născută la

09 septembrie 1974, originară și locuitoare a s.

Măcărești, r-nul Ungheni, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 05 decembrie 2011 – 29 martie 2013,

instanța de apel: 23 aprilie – 19 iunie 2013,

în instanța de recurs: 24 septembrie 2013 – 18 februarie 2014.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Avocatul a solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

Procurorul a optat pentru respingerea recursului.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție

C O N S T A T Ă :

a fost achitată de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.

(2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii.

bănuită că la 20 octombrie 2011, orele 13.30, aflîndu-se la domiciliul din s.

Măcărești r. Ungheni, în procesul unui conflict cu soțul Iachimovschi Alexandru, a

1

fost maltratată de soț și, din neglijență, a mușcat degetul mic a mîinii drepte a

ultimului, fără cauzarea cărorva leziuni corporale.

Instanța a statuat că învinuirea formulată inculpatei nu s-a confirmat.

După cum rezultă din probele administrate, a raportului de expertiză medico-

legală din 22.02.2012., fractura extremitățiidistale a osului 5 metocarpian a mînii

drepte a cet. Iachimovschi Alexandru a putut fi produsă prin aplicarea loviturilor în

regiunea capului altei persoane, iar producerea fracturii prin compresie cu dinții se

exclude.

Medicul legist, Jantovan G., a declarat în fața instanței că raportul de

expertiză din 07.11.2011 a fost întocmit în baza raportului de examinare medico

legală din 24.10.2011, unde este indicat că fractura marginală a osului metocarpian

a fost produsă de acțiunea unui corp dur contodent posibil prin compresie cu dinții.

Ulterior, Iachimovschi Alexandru a fost examinat în ansamblu și s-a ajuns la

concluzia că mecanismul de producere a aceste facturi este cu sau de un corp dur

contondent, posibil în timpul aplicării unor lovituri cu mîna în cap. Nu exclude

faptul că Iachimovschi Alexandru a fost mușcat însă cu o intensitate mică ceea ce

nu putea duce la fracturarea osului. Deci vătămarea nu a fost posibilă prin

compresie cu dinții.

Instanța a apreciat critic declarațiile părții vătămate Iachimovschi Alexandru

inculpata singură a inițiat un conflictul, 1-a mușcat de deget și i l-a rupt.

În procesul verbal de confruntare din data de 02.11.2011, Iachimovschi

Alexandru a declarat că a încercat să o lovească pe inculpată și în acel moment

degetul a nimerit în gura ei și ea 1-a mușcat, iar anterior a menționat că inculpata i-

a apucat mîna și 1-a mușcat de deget.

Conform raportului de expertiză medico-legală din 24.10.2011, la inculpată

au fost depistate leziuni corporale ușoare cu diagnosticul traumatism cranio-

cerebral cu comoție cerebrală. Hematom în regiunea ochiului drept, edem a

pavilionului urechii drepte.

La fel, partea vătămată a declarat că curgea sînge, el a ieșit afară pentru a

găsi un pansament, însă aceste afirmații nu coincid cu procesul verbal de cercetare

la fața locului, în care este specificat că careva urme de sînge nu au fost depistate.

Totodată, partea vătămată a fost sancționat contravențional prin decizia din

03.11.2011, prin care s-a constat că Iachimovschi Alexandru la 20.10.2011,

aflîndu-se la domiciliul, i-a aplicat soției sale Iachimovschi L. lovituri peste corp.

Contravenientul a recunoscut vinovăția și a achitat amenda.

Instanța a indicat că în ședința judiciară nu au fost prezentate careva probe

concludente, pertinente care ar fi dovedit cu certitudine vinovăția inculpatei în

săvîrșirea violenței față de soțul ei. Cu excepția declarațiilor părții vătămate, alte

careva probe în acest sens nu au fost prezentate de acuzare și nu au fost puse la

dispoziția instanței, motiv pentru care instanța de judecată a ajuns la concluzia, că

careva dovezi care ar demonstra culpabilitatea acesteia nu s-au stabilit.

Instanța a conchis că în acțiunile inculpatei lipsesc elementele constitutive

ale infracțiunii, deoarece lipsește legătura de cauzalitate dintre fapta săvîrșită și

urmările prejudiciabile. În conformitate cu raportul de expertiză medică legală nr.

217 din 27 februarie 2013, careva leziuni corporale pe tegumentele mîinii drepte

2

nu au fost depistate și posibilitatea cauzării fracturii osului metacarpian V prin

mușcare cu dinții de către persoana agresor, nu poate fi produsă. Inculpata nu a

negat faptul că 1-a mușcat pe Iachimovschi Alexandru însă aceasta nu a avut drept

scop producerea suferinței fizice a părții vătămate, ba din contra ea a încercat să se

apere, deoarece după cum a recunoscut și partea vătămată el a apucat-o de haină și

gît. Deci, ea nu a acționat cu voință liberă, ci constrânsă, impusă de necesitatea

apărării sale împotriva acțiunilor agresive a soțului.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile inculpatei să fie reîncadrate în

baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, cu liberarea ei de răspundere penală în legătură

cu schimbarea situație.

Apelantul a invocat că potrivit ultimei expertize medico-legale, nr.217 din

27.02.2013, s-a exclus faptul cauzării leziunilor medii lui Iachimovschi Alexandru

prin mecanismul mușcării cu dinții, iar prezența fracturii osului metacarpian V la

el nu a fost posibilă de a fi stabilită.

Acest raportul de expertiză medico-legală exclude temeiurile de bază pe care

s-a întemeiat învinuirea inițial.

Cu toate acestea, reieșind din faptul că inculpata a recunoscut faptul că 1-a

mușcat de deget pe soțul său, acestuia i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice,

conflictul familial fiind pe deplin dovedit, iar toate conflictele de genul dat se

urmează a fi calificate în baza art. 2011 Cod Penal.

Concluziile noului raport de expertiză au condiționat schimbarea situației, iar

infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(1) Cod penal, face parte din categoria

celora ușoare, fapta și-a pierdut caracterul prejudiciabil și persoana respectivă

poate fi corectată fără executarea pedepsei, prin liberarea de pedeapsă în condițiile

art. 94 Cod penal.

apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Procesul penal în privința lui Iachimovschi Lidia pe art. 2011 alin. (2) lit. b)

Cod penal a fost încetat, deoarece fapta ei constituie o contravenție prevăzută la

art.78 alin. (2) Cod contravențional.

Instanța de apel a reținut că din declarațiile părților implicate în conflictul din

20.10.2011, actul de examinare medico-legală nr. 213 din 24.10.2011 și raportul de

expertiză medico-legală nr. 71 din 29.02. - 06.03.2012, rezultă, cauzarea reciprocă

a durerilor fizice și vătămări corporale ușoare, rezultînd din p/v cu privire la

contravenție din 24.10.2011.

Partea apărării a înaintat versiunea legitimei apărări și a solicitat achitarea

inculpatei în acest temei, fapt ce denotă recunoașterea cauzării victimei a durerilor

fizice, dar care pot fi apreciate doar ca o contravenție prevăzută de art. 78 alin.(2)

Cod contravențional, nefiind constatate la el careva vătămări corporale, conform

rezultatelor expertizei medico-legale în comisie nr. 217 din 22.05.2012 -

27.02.2013.

Respectiva concluzie a fost determinată de prezența divergenților dintre

rezultatele investigărilor radiologice din 24.10.2011 și 06.03.2011 (cu

3

imposibilitatea reexaminării radiologice a pătimitului și a cercetării repetate a

radiogramelor menționate mai sus) și lipsa leziunilor corporale pe tegumentele

mîinii respective la momentul examinării ei primare (24.10.2011).

Cît privește posibilitatea cauzării fracturii osului metacarpian V prin mușcare

cu dinții de către persoana agresor, comisia a menționat, că asemenea fractură nu

poate fi produsă fără lezarea integrității anatomice a tegumentelor si a țesuturilor

subiacente din regiunea respectivă (f.d. 121-124).

Instanța de apel a statuat că, reieșind din constatările comisiei medico-legale

privind cauzarea fracturii osului V metacarpian prin mușcarea degetului cu dinții,

fără lezarea integrității anatomice a tegumentelor și a țesuturilor subiacente din

regiunea respectivă, ceea ce este imposibilă și că în lipsa datelor obiective de

lezare a integrității anatomice, apariția fracturii, ca rezultat al acțiunilor inculpatei,

a concluzionat lipsa datelor obiective ce ar demonstra cu certitudine urmările

prejudiciabile survenite ca rezultat al acțiunilor criminale, învinuirea formulată

inculpatei rămîne a fi nefondată, aceasta și-a găsit confirmare prin probele

administrate pe caz.

Instanța de apel a constat că la 20 octombrie 2011, orele 13.30, inculpata

Iachimovschi Liuda, în timpul conflictului cu Iachimovschi Alexandru, la

domiciliul lor comun din s. Măcărești r-nul Ungheni, prin acțiuni violente i-a

cauzat ultimului dureri fizice. Acțiunile acesteia a fost încadrate ca contravenție

prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod Contravențional.

La fel, instanța a indicat că solicitarea părții apărării privind achitarea

inculpatei în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, pentru că ea

a acționat în legitimă apărare, nu a fost admisă, deoarece în acest aspect n-a fost

declarat apel, instanța de apel fiind lipsită de posibilitatea schimbării motivelor de

achitare în apelul declarat de către acuzator în defavoarea persoanei. Legitima

apărare presupune acțiuni directe îndreptate spre respingerea atacului, pe cînd

însăși inculpata susține, că 1-a mușcat pe soț din neglijență, astfel necooncordîndu-

se declarațiile ei poziției luate pe caz.

și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurenta a invocat că contravenția prevăzută la art. 78 alin. (2) Cod

contravențional, presupune o acțiune doar intenționată.

Însă, în realitate, așa numita parte vătămată, a apucat-o de gât, sugrumând-o,

semnele rămînînd evidente pe corpul ei, și ea a pierdut cunoștința. Când și-a

revenit, soțul o lovea peste față, moment în care degetul mic al mâinii lui drepte

nimerise în gura inculpatei, și ea mușcându-l de vârful degetului întâmplător și

inconștient, revenindu-și abia din starea de leșin, aici fiind exclusă intenția

deoarece, orice persoană aflată în stare de inconștiență care este readusă în simțiri

pentru moment nu realizează ce s-a întâmplat.

Partea vătămată a făcut declarații contradictorii, ori de câte ori a fost audiat.

Astfel, a declarat că inculpata singură a inițiat conflictul la domiciliul comun, 1-a

mușcat de deget și i 1-a rupt. În procesul verbal de confruntare, partea vătămată

declara că a încercat să o lovească pe soția sa și în acel moment degetul lui a

nimerit în gura inculpatei iar ea 1-a mușcat. Anterior, tot partea vătămată declara

că inculpata i-a apucat mâna și 1-a mușcat de deget.

4

Totodată, conform raportului de expertiză medico-legală din 24.10.2011, la

inculpată au fost depistate leziuni corporale cu diagnosticul, traumatism cranio-

cerebrală cu comoție cerebrală. Hematom în regiunea ochiului drept, edem a

pavilionului urechii drepte. Drept urmare, declarația părții vătămate că nu ar fi

aplicat lovituri asupra inculpatei este falsă.

În asemenea circumstanțe, victimă a violenței în familie este ea,

Iachimovschi Lidia.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiurile cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită. Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate în recursul ordinar,

dar fără a agrava situația inculpaților.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Conform art. 24 alin. (2), (4) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Părțile în

procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine

stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane. Potrivit art. 26

alin. (3) Cod de procedură penală, Sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine

procurorului. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 384 Cod de procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii

înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare sau de încetare a

procesului penal. Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și

motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în

ședința de judecată. Conform art. 394 alin. (1) pct. 1), alin. (4) Cod de procedură

penală, partea descriptivă a hotărîrii de recunoaștere a vinovăției persoanei

inculpate trebuie să cuprindă descrierea faptei, considerată ca fiind dovedită,

indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele survenite.

Potrivit jurisprudenței naționale și a CtEDO, avînd în vedere dispozițiile art.

6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare bazîndu-se

exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul căruia inculpatul fusese achitat.

5

Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere a anumitor martori ai

acuzării solicitați de părți (hotărîrile CtEDO Popovici vs. Moldova din 27.11.2007, §72, și

Dănila vs. România din 8.03.2007, §62-63). Martorii acuzării se audiază din nou în cazul

în care depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea învinuitului (hotărîrea CțEDO Spînu vs. România

din 29.04.2008, §60).

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența CtEDO, sarcina probațiunii în ședințele de

judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat,

fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. CtEDO, în hotărîrea

Capean vs. Belgia din 13.01.2005, a constatat că, în domeniul penal, problema

administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 24 și 26 din Codul de procedură penală, care îl obligă

pe acuzatorul de stat, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanța, să

prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse

inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința

inculpatului, în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

Ignorarea acestei jurisprudențe lezează dreptul inculpatului la un proces

echitabil, drept garantat de art.6 din CEDO.

Dar, în pofida normelor specificate, a principiului contradictorialității în

procesul penal și a jurisprudenței nominalizate, se observă că, conform procesului-

verbal al ședinței de judecată a instanței de apel, în cadrul rejudecării cauzei după

achitarea inculpatei potrivit regulilor generale, procurorul, optînd pentru judecarea

apelului său în lipsa părții vătămate, nu a solicitat să fie cercetate direct și

nemijlocit probele decisive ale acuzării cum ar fi audierea părții vătămate - unicul

martor ocular al circumstanțelor indicate în rechizitoriu, sau, cel puțin citirea

depozițiilor acestuia din cadrul urmăririi penale și a ședinței instanței de fond (f. d.

164-167).

Cele expuse denotă faptul că procurorul a omis să prezinte în fața instanței

de apel probele învinuirii, adică nu și-a susținut apelul și volumul învinuirii

înaintate inculpatei, care a fost anterior achitată de instanța de fond, neutilizînd

legala posibilitate oferită de prevederile art.414 alin.(1), 419 Cod de procedură

penală, de a-și dovedi motivele invocate în apel.

La rîndul său, instanța de apel, în pofida prescripțiilor de drept enunțate, și-a

fondat soluția de condamnare a inculpatei pe probe necercetate și neconsemnate în

procesul-verbal, cum ar fi declarațiile martorului Mușchei C., declarațiile părții

vătămate Iachimovschi Alexandru, probele scrise de la f.d. 18, 35 și 98, cît și pe

probele scrise invocate în ședința de apel dar de avocatul inculpatei, nu a constatat

fapta prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod contravențional, adică a concretizat esența

„acțiunilor violente” pe care le-ar fi efectuat inculpata în raport cu partea vătămată

(f. d. 164-167, 171, pct. 4 din decizie).

Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de principiul contradictorialității

procesului penal și neîntemeiat a pronunțat o hotărîre de recunoaștere a vinovăției

6

inculpatei bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul căruia ea

fusese achitată, adică nu a rejudecat cauza în condițiile legii.

Împrejurările enunțate denotă, în mod concludent, că hotărîrea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, iar apelul procurorului a fost

greșit admis de către instanța de apel.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează total hotărîrea atacată și menține hotărîrea primei

instanțe, în cazul în care apelul a fost greșit admis.

Circumstanțele nominalizate atestă, astfel, că recursul inculpatei este

întemeiat, că erorile de drept comise de instanța de apel impun soluția casării ei și

menținerea sentinței instanței de fond, deoarece apelul procurorului a fost greșit

admis de către instanța de apel.

În baza acestor prevederi legale, Colegiul va admite recursul cu casarea

totală a deciziei instanței de apel și va menține în vigoare sentința instanței de fond,

care este legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpata Iachimovschi Lidia Ion,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 iunie 2013,

deoarece apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Ungheni din 29 martie 2013, prin care

Iachimovschi Lidia Ion a fost achitată de sub învinuirea săvîrșirii infracțiunii

prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta ei nu întrunește

elementele infracțiunii.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată în ședința publică din 01 aprilie 2014, ora

09.50.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

Elena Covalenco

Liliana Catan

7

Dosarul nr. 1ra-28/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

18 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, Elena Covalenco,

Liliana Catan,

cu participarea:

procurorului Dumitru Graur,

avocatului Vadim Vieru,

inculpatei Iachimovschi Lidia,

a judecat în ședință publică recursul ordinar împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 19 iunie 2013, declarat de inculpata

Iachimovschi Lidia Ion, născută la

09 septembrie 1974, originară și locuitoare a s.

Măcărești, r-nul Ungheni, cetățeancă a R.

Moldova, fără antecedente penale.

Conform art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a), alin. (3) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpata Iachimovschi Lidia Ion,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 iunie 2013,

deoarece apelul a fost greșit admis.

Menține sentința Judecătoriei Ungheni din 29 martie 2013, prin care

Iachimovschi Lidia Ion a fost achitată de sub învinuirea săvîrșirii infracțiunii

prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta ei nu întrunește

elementele infracțiunii.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată în ședința publică din 18 martie 2014, ora

09.50.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

Elena Covalenco

Liliana Catan

8