1ra-428/14 — art. 186 alin. 2 lit. b, c Cod penal

1ra-428/14 — art. 186 alin. 2 lit. b, c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-428/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie 2013, declarat de inculpatul

Iurii (Simac) Iurie Fiodor, născut la

13 octombrie 1991, originar și locuitor al or. Fălești, str.

Luceafărul 24G, ap. 20, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat:

1) la 20 august 2010, prin sentința Judecătoriei

Fălești, în baza art. 323 alin. (1), 188 alin. (1), 84 Cod penal

la 3 ani 6 luni închisoare;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 26 decembrie – 26 martie 2013,

în instanța de apel: 15 aprilie – 01 noiembrie 2013,

în instanța de recurs: 23 decembrie 2013– 26 februarie 2014;

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c)

Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

perioada 15.01 – 09.03.2011, împreună cu Friptuleac Ruslan, a pătruns prin forțarea

ușii de la intrare în gospodăria cet. Ilieș I., situată în or. Fălești, str. Putna 2, de unde

pe ascuns a sustras bunuri, cauzîndu-i părții vătămate o pagubă materială în mărime

de 11.140 lei.

Instanța a menționat că Friptuleac Ruslan, care a indicat că a săvîrșit

infracțiunea împreună cu Simac Iurie nu a fost audiat în cadrul ședinței de judecată și

inculpatului nu i s-a oferit posibilitatea de a pune întrebări lui Friptuleac Ruslan.

1

Astfel, nu pot fi reținute ca probe procesul verbal de audiere a lui Friptuleac

Ruslan în cadrul ședinței de judecată, procesul verbal de verificare a declarațiilor lui

Friptuleac Ruslan la fața locului și sentința judecătoriei Fălești din data de 24

octombrie 2012, prin care s-a constatat că Friptuleac Ruslan a săvîrșit infracțiunea

împreună cu Simac Iurie, or ultimul nu a avut calitatea de inculpat în cauza

respectivă, nu a avut posibilitatea de a se apăra de învinuirile și afirmațiile

inculpatului Friptuleac Ruslan, iar constatarea faptului sâvirșirii în comun a

infracțiunii cu Simac Iurie încalcă principiul prezumției nevinovăției.

În ședința de judecată procurorul nu a solicitat audierea nemijlocită a lui

Friptuleac R. și, ținînd cont că la audierea acestuia a avut acces doar partea acuzării,

că acuzarea își întemeiază substanțial învinuirea pe această probă, admiterea unei

asemenea probe ar determina violarea art. 6 CEDO - dreptul la un proces echitabil.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza

art. 186 alin. (2) lit. b), c), 85 Cod penal la 5 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu admiterea integrală a acțiunii civile.

Apelantul a invocat că a prezentat ca probă materială copia sentinței

Judecătoriei Fălești din 24.10.2012, care este definitivă, prin care Friptuleac Ruslan a

fost condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii de sustragere comisă împreună cu Simac

Iurie precum și procesul-verbal al ședinței de judecată în cadrul căruia au fost fixate

declarațiile inculpatului Friptuleac Ruslan, date în cadrul ședinței de judecată. Atît

inculpatul cît și avocatul său nu au contestat legalitatea și admisibilitatea acestor

probei și nici nu au solicitat audierea lui Friptuleac Ruslan în cadrul ședinței de

judecată.

Proba cu procesul-verbal al ședinței de judecată unde erau consemnate

declarațiile inculpatului Friptuleac Ruslan, a fost administrată conform art. 389 alin.

(3) din Codul de procedură penală, care prevede condițiile în care se dau citire

declarațiilor martorilor depuse în timpul urmăririi penale dar nu reglementează

situația-expusă de către instanța de judecată în cadrul sentinței de achitare.

2013, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Simac (Iurii) Iurie a fost condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod

penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea pedepsei aplicate conform

sentinței judecătoriei Fălești din 20 august 2010, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 01

noiembrie 2013.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate prejudiciul material în

mărime de 9340 lei.

Instanța de apel a constatat că, în perioada 15.01-09.03.2011, inculpatul

Simac (Iurii) Iurie, prin înțelegere cu Friptuleac R., deja condamnat prin sentința

judecătoriei Fălești din 24 octombrie 2012 în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), 85, 90

Cod penal, a pătruns prin forțarea ușii de la intrare în locuința lui Ilieș Lilian, situată

în or. Fălești, str. Putna 2, de unde pe ascuns a sustras un înșurăbător electric de

2

culoare sură f/f în valoare de 500 lei, un înșurăbător de culoare sură combintă cu

negru f/f la prețul de 500 lei, un burghiu electric mic de culoare sură f/f la prețul de

300 lei, un perforator mic de culoare sură f/f la prețul de 600 lei, un stepler pentru

construcții f/f la prețul de 150 lei, un aparat de telefonie fixă nou, cu ecran digital în

valoare de 1800 lei, un televizor de model „Polar" diagonala 37 cm, f/f la prețul de

700 lei, o mașină de frezat de model „Vitec" nouă la prețul de 350 lei, un set de

veselă de bucătărie în servietă, nou, de model „Millerhous" la prețul de 1800 lei, un

cuțit suvenir cu lungimea de 30 cm, în valoare de 200 lei, un electrișoc, f/f în valoare

de 100 lei, un DVD pentru automobil de model „MIYOTA" f/f în valoare de 600 lei,

un sowbuffer SVEN SPS 870 cu patru boxe f/f în valoare de 1500 lei, un DVD de

model „FRISSON" f/f în valoare de 300 lei, un tiuner pentru karaoke cu antenă și

două microfoane f/f în valoare de 350 lei, două boxe pentru calculator f/f în valoare

totală de 50 lei, o boxă cu puterea de 20 w f/f în valoare de 50 lei, un stilou-antenă f/f

în valoare de 40 lei, un telefon mobil de model „Nokia 6300" f/f în valoare de 800

lei, un pistol pneumatic f/f în valoare de 200 lei, o brichetă în formă de pistol f/f în

valoare de 35 lei, un polizor mic de tăiat în unghi f/f în valoare de 350 lei, două rulete

f/f cu lungimea de 5 metri fiecare, valoarea unei unități fiind 15 lei, în valoare totală

de 30 lei, o ruletă f/f cu lungimea de 100 m., în valoare de 70 lei, o mașină de șlefuit

lemnul f/f în valoare de 210 lei, foarfece pentru vița de vie, noi în valoare de 30 lei,

două perechi de clește f/f, prețul unei unități 15 lei, în valoare totală de 30 lei, un

aparat de fotografiat cu peliculă f/f în valoare de 70 lei, un ciocan mic f/f în valoare

de 25 lei, pricinuind astfel proprietarului o pagubă materială în valoare totală de

11.140 lei.

Fiind audiată în ședința instanței de apel, partea vătămată Rotari A. a explicat

că ea împreună cu concubinul Ilieș L. se afla în Federația Rusă cînd a fost înștiințată

despre furtul săvîrșit. Cineva din vecini a înștiințat poliția. Din casă au dispărut

bunurile descrise în rechizitoriul. Demidaș Marin (Friptuleac Ruslan) i-a povestit că a

fost a fost de cîteva ori cu Simac Iu. (Iurii Iu.), la propunerea ultimului, în gospodăria

ei și din casă au luat mai multe bunuri. Toate au fost duse în apartamentul lui Simac

Iu. (Iurii lu.), că ei au spart sticla și prin ușă au intrat în casă.

Martorul Grușca V., fiind audiat în ședința instanței de apel, a declarat că în

timp ce se afla la piață de el s-a apropiat o persoană din s. Călugăr și i-a propus să

cumpere un telefon, 1-a cumpărat. Ulterior, de el s-a apropiat un polițist și i-a spus că

telefonul este furat.

Din declarațiile martorul Ilieș L., rezultă, că acesta a discutat cu Demidaș

Marin (Friptuleac Ruslan) și din spusele ultimului a înțeles că anume Simac Iu.(Iurii

Iu.), i-a propus să-i ajute să i-a bunurile din casa lui Rotari A., necunoscînd că

acestea se fură, ele erau deja pregătite și ei le-au dus la Simac Iu.(Iurii Iu.) acasă.

Vinovăția inculpatului rezultă și din procesul-verbal de verificare a

declarațiilor lui Friptuleac R. la fața locului, din 09.12.2011, în cadrul căruia acesta

indică pe unde au pătruns împreună cu Simac Iu.(Iurii Iu.) în gospodăria părții

vătămate, locul unde au dus bunurile sustrase și traseul pe unde au dus acele bunuri

la domiciliul lui Simac I. (Iurii Iu.), din procesul-verbal al ședinței de judecată, în

care au fost consemnate declarațiile lui Friptuleac R., date sub jurămînt în cadrul

ședinței de judecată, care fiind disjungată, s-a desfășurat conform procedurii speciale

3

a acordului de recunoaștere a vinovăției, din copia sentinței judecătoriei Fălești din

24.10.2012, prin care friptuleac R. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și condamnat.

Nici la faza de urmărire penală și nici în cadrul examinării judiciare a cauzei,

inculpatul nu a solicitat să fie administrate probe noi.

În această ordine de idei, instanța de fond eronat a concluzionat încălcarea

prevederilor art. 6 CEDO.

Deci, materialele acumulate la urmărirea penală cît și probele prezentate în

ședința de judecare a cauzei, mărturisesc vinovăția și existența în acțiunile

inculpatului Simac Iu. (Iurii Iu.) a elementelor infracțiunii prevăzute la art.186 alin.

(2) lit. b), c) Cod penal, ca furt, adică sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane,

de două persoane, prin pătrundere în locuință.

Instanța a mai reținut și faptul că în timpul urmăririi penale coparticipantul

Demidaș Ruslan și-a schimbat numele în Friptuleac. Totodată, în cadrul judecării

cauzei penale în ordine de apel, s-a constatat că pînă la pronunțarea sentinței

judecătoriei Fălești din 26.03.2013, în timpul cercetării judecătorești, inculpatul

Simac Iurie Fiodor la fel și-a schimbat numele în Iurii Iurie Fiodor, fără a aduce la

cunoștință instanței judecătorești modificarea respectivă. A ascuns acest fapt și în

ședința instanței de apel, recunoscîndu-l doar după ce procurorul participant a

prezentat extrasul din Registrul de Stat a Populației.

Prin urmare, Simac Iurie Fiodor și Iurii Iurie Fiodor este una și aceiași

persoană, iar soluția urmează a fi adoptată în privința lui Iurii Iurie Fiodor, conform

nr. de identitate 2004037103732.

Astfel, apreciind în ansamblu probele administrate, s-a constatat că instanța de

fond greșit 1-a achitat pe Simac Iu. (Iurii Iu.).

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, de gravitatea și

prejudiciabilitatea faptei comise, atitudinea inculpatului față de cele săvîrșite,

prezența antecedentelor penale și faptul că este caracterizat negativ. Între timp, după

săvîrșirea faptei de furt, acesta a fost sancționat contravențional în baza art. 353 alin.

(l), 353 alin. (2) și 354 Cod contravențional, iar conform ordonanței procurorului din

28.10.2013 în cazul acestuia a fost pornită urmărirea penală în baza art. 349 alin. (1)

Cod penal.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

Recurentul a indicat că instanța de apel a ignorat prevederile art. 6 CEDO -

dreptul la un proces echitabil, n-a asigurat în ședința de judecată principiul

contradictorialității, respectiv a ignorat dreptul inculpatului la o apărare eficientă, iar

instanța de fond corect a pus la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora

părțile au avut acces în egală măsură.

Instanța de apel, a reținut ca probă sentința judecătoriei Fălești din 24.10.2012,

adoptată în privința lui Friptuleac Ruslan, care a fost adoptată în procedura acordului

de recunoaștere a vinovăției.

Aceasta vine în contradicție cu legislația, deoarece, inculpatul n-a participat la

judecarea cauzei în privința lui Friptuleac R., a fost lipsit de dreptul de a avea acces

4

la probe, de a da întrebări, din materialele cauzei rezultă că lipsesc probe care ar

confirma cele susținute de condamnatul Friptuleac R.

Alte probe, care ar confirma cele susținute de acuzare, în materialele cauzei

lipsesc.

În condițiile cînd procurorul n-a prezentat persoana respectivă ca martor, fapt

ce ținea de obligațiile lui, nefiind audiată, inculpatul a fost lipsit de posibilitatea de a

da întrebări, iar instanța a fost lipsită de dreptul de a face trimitere la proba

respectivă, or, concluzia instanței privind vinovăția poate fi bazată exclusiv doar pe

probele cercetate. Acceptarea unei atare probe echivalează cu încălcarea dreptului la

apărare.

Procurorul n-a prezentat probele în ședința de judecată al instanței de apel,

lăsîndu-se în obligațiunea inculpatului de a-și demonstra nevinovăția, fapt ce

contravine prevederilor art. 8 alin. (2) Cod de procedură penală, iar instanța, preluînd

poziția procurorului, a judecat cauza cu înclinație preconcepută de a reține învinuirea

doar pe baza unei sentințe, fără verificarea probelor. Or, este vădit că organele de

acuzare au dobîndit adoptarea deciziei respective prin încălcarea drepturilor

inculpatului, fiind încălcat principiul egalității armelor.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de

procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5)

Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se atestă că recursul nominalizat este bazat pe art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri pentru recursul

ordinar - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, în pofida prescripțiilor enunțate, recurentul nu a specificat asupra căror

motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, care ar fi erorile

concrete de drept și esența circumstanțelor că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii,

că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la

5

exigențile art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a afectat soluția instanței,

fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Astfel, recursul ordinar nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul ordinar (pct. 5

din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite dar este

menționat că instanța de apel a ignorat prevederile art. 6 CEDO - dreptul la un proces

echitabil, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind fapta incriminată inculpatului și înadrarea juridică a acțiunilor

acestuia în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, procurorul, potrivit procesului-veral al ședinței de

judecată, invocînd direct și nemijlocit probele acuzării în conformitate cu art. 24, 26

alin. (3) Cod de procedură penală (v. 2, f.d. 9-69), iar inculpatul și avocatul său

neinvocînd nici o circumstanță, în corespundere cu principiul contradictorialității în

procesul penal, prevăzut la art. 24 Cod de procedură penală, în aspectul apărării.

La fel, instanța de apel a ținînut cont, la stabilirea pedepsei inculpatului, de

prevederile art. 61, 75 și 85 alin. (1) și (3) Cod penal, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Dacă, după

pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a

săvîrșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la

pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de

sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie

mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrșirea unei noi infracțiuni și decît partea

neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.

5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de apel a

apreciat circumstanțele cauzei.

6

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune inculpatul este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este temei de drept din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este

și unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește condițiile legale de

conținut și este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Iurii (Simac) Iurie

Fiodor împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie

2013, deoarece nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 26 martie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7

Dosarul nr. 1ra-428/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

26 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie 2013, declarat de inculpatul

Iurii (Simac) Iurie Fiodor, născut

la 13 octombrie 1991, originar și locuitor al or. Fălești, str.

Luceafărul 24 G, ap.20, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat:

1) la 20 august 2010, prin sentința Judecătoriei Fălești,

în baza art. 323 alin. (1), 188 alin.(1), 84 Cod penal la 3 ani

6 luni închisoare.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3) Cod

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Iurii (Simac) Iurie

Fiodor împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 noiembrie

2013, deoarece nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 26 martie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

8