1re-208/14 — art.287 alin.2 lit.b Cod penal

1re-208/14 — art.287 alin.2 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-208/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva sentinței Judecătoriei Rezina din 04 decembrie 2012 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2013, în privința inculpaților

Gaidibadi Victor Victor, născut la

17 martie 1983, originar și locuitor al s. Țăhnauți, r-nul

Rezina, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Juravliov Evgheni Victor, născut la

29 aprilie 1992, originar și locuitor al or. Rîbnița, str.

Pobeda 30, ap. 88, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 10 septembrie – 04 decembrie 2012,

în instanța de apel: 25 februarie - 30 aprilie 2013,

în instanța de recurs: 06 noiembrie 2013 - 29 ianuarie 2014;

C O N S T A T Ă :

Gaidibadi Victor a fost achitat de sub săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, din lipsa elementelor infracțiunii.

Procesul penal în privința inculpatului Juravliov Evghenii pe art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal a fost încetat, dat fiind că fapta constituie o contravenție prevăzută la

art. 78 alin. (2) Cod Contravențional, fără aplicarea sancțiunii contravenționale, din

motivul expirării termenului de prescripție, prevăzut de art. 30 Cod Contravențional.

Evghenii se învinuiesc că la 05 august 2012, orele 22.50, afiîndu-se pe terenul de

fotbal din satul Țahnăuți, raionul Rezina, încălcînd grosolan ordinea publică și

manifestînd o vădită lipsă de respect față de societate, în prezența mai multor

persoane, fără careva motive întemeiate, i-au aplicat lui Lisnic Viorel multiple

1

lovituri cu pumnii în regiunea feței, l-au îmbrîncit cu scopul de a-l scoate din

automobilul său, provocîndu-i dureri fizice și amenințîndu-1 cu deteriorarea

automobilului.

Instanța a reținut în temeiul probelor administrate că acțiunile inculpaților au

fost determinate de faptele și comportamentul părții vătămate, care, dorind să le

demonstreze prietenilor săi capacitățile sale de dirijare iscusită a automobilului, a

întrat pe terenul de fotbal și a purces la manevre, fără a ține cont de faptul că î-l

deteriorează, iar la pretențiile înaintate a răspuns sfidător.

Inculpații, fiind jucători ai echipei de fotbal, depunînd multă străduință și

eforturi pentru amenajarea stadionului, aveau suficiente motive să se revolte de

acțiunile ultimului. Însăși partea vătămată, mai tîrziu, conștientizînd caracterul greșit

al acțiunilor sale, și-a cerut scuze și a propus, mai întîi bani pentru restabilirea

terenului, iar apoi să-i servească pe toți cu bere.

Între declarațiile părții vătămate și martorilor din partea acuzării există

divergențe esențiale. Dacă partea vătămată a declarat în ședința de judecată că a fost

lovit de către inculpatul Juravliov L. de 2 ori peste față, iar de către Gaidibadi V. a

fost amenințat cu cuțitul, apoi martorii O. Omelianiuc, A. Dragancea și P. Marchitan

au indicat doar o lovitură din partea lui Juravliov, iar amenințări de la Gaidibadi în

adresa părții vătămate n-au auzit.

Martorul A. Dragancea a declarat că inculpatul Gaidibadi avea la el cuțit, pe

cînd partea vătămată - că el a cerut cuiva să-i aducă un cuțit, iar martorul O.

Omelianiuc - că el personal s-a dus după cuțit, dar cuțit în mîna inculpatului n-a

văzut. Tot martorul A. Dragancea a declarat că partea vătămată a fost apucat cu

mînile de gît de către Juravliov, pe cînd partea vătămată nu a indicat despre aceasta.

Deși partea vătămată a afirmat în ședința de judecată că a fost lovit de către Juravliov

după ce a oprit automobilul și a coborît din el, martorul O. Omelianiuc a declarat că

el a fost lovit în timp ce automobilul se deplasa. Cele menționate, denotă faptul că

atît partea vătămată cît și martorii nu au fost sinceri în declarațiile lor și instanța le-a

apreciat critic.

Instanța a mai reținut că la examinarea medico-legală a părții vătămate, leziuni

corporale n-au fost stabilite, iar cu plîngere la organul de poliție el s-a adresat abia la

a cincea zi. Toate acestea demonstrează că incidentul ce a avut loc pe terenul de

fotbal nu a fost un caz grav, iar partea vătămată, recunoscînd și vina sa în cele

întîmplate, inițial nu s-a adresat cu cerere la poliție și doar, potrivit lui, după ce s-a

consultat cu alte persoane, a decis să depună plîngere.

Astfel, partea acuzării nu a prezentat probe pertinente, concludente, utile și

veridice care ar dovedi vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate, iar

acțiunile lor nu conțin elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal.

Totodată, instanța a concluzionat că în cadrul cercetării judecătorești și-a găsit

confirmare faptul aplicării de către Juravliov a unei lovituri cu palma peste față părții

vătămate, provocîndu-i acestuia dureri fizice, acțiune care se încadrează în baza art.

78 alin. (2) Cod contravențional.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 287

2

alin. (2) lit. b), 90 Cod penal la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Apelantul a invocat că instanța de judecată nu a luat în considerație toate

probele acuzării, care au fost legal acumulate la urmărirea penală și cercetate în

instanță și care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpaților.

Urma de apreciat critic declarațiile martorilor audiați în ședința de judecată

Turcu P., Domenti R., Ciubotaru L., care au dat declarații favorabile inculpaților,

concretizînd că nimeni din persoanele prezente pe terenul de fotbal nu s-a comportat

cu partea vătămată, brutal, iar Juravliov doar 1-a împins pe Lisnic V. dar nu 1-a lovit,

cu toate că în cadrul urmăririi penale tot acești martori au declarat că au văzut cum

Juravliov 1-a lovit pe Lisnic. Acești martori au fost favorizați să dea asemenea

declarații din considerentul că sunt din același sat cu inculpatul Gaidibadi și joacă

într-o echipă de fotbal cu ambii inculpați.

2013, apelul a fost respins.

Instanța de apel a reținut că din cumulul de probe acumulate și analizate în

cadrul instanței de fond și celei de apel rezultă că învinuirea adusă lui Gaidibadi

Victor, în ședința de judecată nu și-a găsit confirmarea și el urmează a fi achitat din

motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, iar în acțiunile lui

Juravliov Evghenii se regăsesc elemente constitutive ale contravenției prevăzută de

art. 78 alin. (2) Cod contravențional.

Potrivit declarațiilor părții vătămate, cât și a martorilor audiați în cadrul

ședințelor de judecată a instanței de fond, conflictul 1-a provocat însăși partea

vătămată prin demonstrarea iscusinței sale de conducere a automobilului, intrînd pe

terenul de fotbal și efectuînd manevre, deteriorând în așa fel terenul de fotbal la care

inculpații au depus multă străduință și eforturi pentru amenajarea acestuia.

Astfel, cu toate că inculpatul Gaidibadi Victor 1-a amenințat pe Lisnic V. că o

să-i taie anvelopele cu cuțitul, pentru a-i stopa acțiunile de distrugere a stadionului,

amenințarea lui nu a fost îndreptată la încălcarea ordinii publice, la aplicarea

violenței fizice, urmată de provocarea unor leziuni de gravitate diferită, ceea ce

exclude în acțiunile lui elementul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(2) Codul penal. Mai mult, nu pot fi admise nici argumentele apelantului precum că

Gaidibadi ar fi amenințat cu aplicarea cuțitului, deoarece o asemenea învinuire nici

nu le-a fost înaintată inculpaților prin rechizitoriu.

Totodată, instanța de fond justificat a concluzionat lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) Cod penal în acțiunile

inculpatului Juravliov, deoarece dânsul a aplicat forța fizică nu din intenții

huliganice, de a încălca ordinea publică sau de a înjosi cinstea și demnitatea părții

vătămate, sau de a manifesta lipsa de respect față de societate, ci acțiunile lui au fost

provocate de ultimul, care distrugea suprafața stadionului, care a fost construit,

amenajat și restabilit de inculpați. Cu toate că, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.217/D din 14.08.2012, la partea vătămată leziuni corporale nu au

fost depistate, totuși, ținând cont de faptul că el a fost lovit de 2 ori cu palma de către

Juravliov, în acțiunile lui se întrunesc semnele calificative și elementele constitutive

ale contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2) Cod contravențional.

3

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a indicat că instanțele de judecată incorect l-au achitat pe inculpatul

Gaidibadi și a încetat procesul penal în privința inculpatului Juravliov, bazîndu-se

doar pe declarațiile inculpaților și martorilor apărării, că nu au luat în considerație

toate probele acuzării care au fost legal acumulate la urmărirea penală și cercetate în

instanță și care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpaților.

Instanța de fond a luat poziția apărării, ceea ce este inadmisibil într-un proces

judiciar, indicînd că în declarațiile părții vătămate și a martorilor acuzării există

divergențe.

Instanța de apel, la rîndul său, a conchis că declarațiile date de A. Dragancea,

P. Marchitan sînt consecvente și coroborează cu depozițiile lui Omelianiuc O. și a

părții vătămate, dar care nu dovedesc vina inculpaților, deoarece, dînșii deasemena au

indicat că partea vătămata a fost agresată doar de către inculpatul Juravliov.

Deasemena, instanța de apel indică că nu pot fi admise argumentele acuzării că

Gaidibadi ar fi amenințat cu aplicarea cuțitului, deoarece asemenea învinuire

inculpaților nu le-a fost înaintată.

Dar, din toate aceste declarații rezultă un singur lucru și anume - toți martorii

au declarat că Gaidibadi a amenințat că v-a tăia anvelopele automobililui părții

vătămate, indiferent de faptul dacă avea sau nu cuțit la el, argumentul principal fiind

acela al amenințării.

Inculpaților nu le-a fost înaintată învinuirea în temeiul alin. (3) al art. 287 Cod

penal, nu din motivul lipsei unor amenințări cu aplicarea cuțitului, ci din motiv că

aceste amenințări au fost îndreptate în direcția deteriorării automobilului părții

vătămate prin tăierea anvelopelor, iar potrivit textului art. 287 alin. (3) Cod penal,

constituie huliganism agravat acțiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), dacă au fost

săvîrșite cu aplicarea sau încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

Respectiv, acțiunile date nefiind îndreptate spre vătămarea integrități corporale

părți vătămate, învinuirile aduse inculpaților sînt corecte, iar probele aduse de către

acuzare sînt suficiente pentru pronunțarea unei hotărîri de condamnare a acestora.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 420 alin. (1) Cod de procedură penală, deciziile pronunțate de

curțile de apel ca instanțe de apel pot fi atacate cu recurs.

Însă, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, dar fără a agrava situația inculpaților.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În

corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie

să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității

hotărîrii atacate în acest sens.

4

În aspectul vizat se reține că recursul nominalizat este bazat pe art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri pentru declararea

recursului ordinar - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Totodată, în pofida prevederilor enunțate, recurentul nu a specificat asupra

căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, care ar fi erorile

concrete de drept și esența circumstanțelor că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate în acest sens.

Rezultă, că recursul ordinar nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul procurorului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica și care ar agrava situația

inculpaților.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

întrunește condițiile legale de conținut.

Prin urmare, dat fiind că recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de

conținut, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței

Judecătoriei Rezina din 04 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 aprilie 2013 în privința inculpaților Gaidibadi Victor Victor și

Juravliov Evgheni Victor, deoarece nu îndeplinește condițiile legale de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 19 martie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5

Dosarul nr. 1ra-208/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

29 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva sentinței Judecătoriei Rezina din 04 decembrie 2012 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2013, în privința inculpaților

Gaidibadi Victor Victor, născut la

17 martie 1983, originar și locuitor al s. Țăhnauți, r-nul

Rezina, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Juravliov Evgheni Victor, născut la

29 aprilie 1992, originar și locuitor al or. Rîbnița, str.

Pobeda 30, ap. 88, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței

Judecătoriei Rezina din 04 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 aprilie 2013 în privința inculpaților Gaidibadi Victor Victor și

Juravliov Evgheni Victor, deoarece nu îndeplinește condițiile legale de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 26 februarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6