1ra-330/14 — art. 191al.2,34,82,85 CP

1ra-330/14 — art. 191al.2,34,82,85 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-330/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2013, declarat de

avocatul Rotaru Vitalie în numele inculpatului

Badalyan Arkadi Serjik, născut la

12 septembrie 1979, originar din R. Armenia, locuitor al s.

Codreanca, r-nul Strășeni, anterior condamnat:

1) la 08 februarie 2011, prin sentința Judecătoriei

Ștefan Vodă, în baza art. 362 alin. (1) Cod penal la amendă

în mărime de 200 unități convenționale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 21 ianuarie – 29 mai 2013,

în instanța de apel: 05 iulie – 11 septembrie 2013,

în instanța de recurs: 03 decembrie 2013 – 19 februarie 2014;

C O N S T A T Ă :

fiind judecată conform prescripțiilor art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul

Badalyan Arkadi a fost condamnat în baza art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 34, 82 Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții cu răspundere materială sau de a exercita o activitate de

antreprenoriat pe un termen de 3 ani.

Conform art. 85 Cod penal, prin adăugirea pedepsei aplicate potrivit sentinței

Judecătoriei Ștefan Vodă din 08 februarie 2011, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

de 2 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții cu răspundere

materială sau de a exercita o activitate de antreprenoriat pe un termen de 3 ani, și

amendă în mărime de 200 unități convenționale, ceea ce constituie 4000 lei, cu

executarea pedepsei cu închisoarea în penitenciar de tip închis, începînd din 29 mai

2013.

1

Acțiunea civilă înaintată de SRL „Dominic” a fost admisă în principiu, urmînd

ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

la SRL „Dominic” în calitate de operator SAAG, în baza contractului individual de

muncă nr. 25 din 15.10.2012, fiind persoană material responsabilă, potrivit

contractului de răspundere materială din 27.10.2012, fiind în serviciu la stația peco

„Dominic Gaz”, amplasată în mun. Chișinău, str. Petricani 30, la orele 19.30, în

scopul delapidării averii străine, a însușit ilegal mijloace bănești în sumă de 17.537

lei, primiți de la colegul său din serviciul precedent din 26.10.2012, și 7278 lei

încasați în perioada serviciul său din 27 și 28 octombrie 2012, precum și tichete de

alimentare cu gaz în cantitate de 620 litri în valoare de 5518 lei, cauzînd

întreprinderii SRL „Dominic” o daună materială considerabilă, în sumă totală de

30.333 lei.

Instanța a reținut că probele administrate dovedesc integral vinovăția

inculpatului și a încadrat acțiunile lui în baza art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca

delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,

încredințată în administrarea vinovatului, săvîrșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei în conformitate cu prevederile

art. 75 Cod penal, instanța a ținut cont că inculpatul a comis o infracțiune gravă, a

recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat judecarea cauzei în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, nu este angajat în cîmpul muncii și

nu are posibilități financiare de a achita amenda, are antecedente penale nestinse,

fiind prezentă în acțiunile lui recidiva, concluzionînd că corectarea și reeducarea

inculpatului nu este posibilă în condițiile neizolării de societate.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, sub formă de amendă, ori cauza să fie

remisă la rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Apelantul a invocat că inculpatul a compensat prejudiciul cauzat prin

infracțiune, fapt confirmat prin recipisa eliberată de SRL „Dominic” și semnată de

directorul firmei, în care se menționată întreprinderea nu are obiecții față de el și că

acesta a restituit 30.333 lei.

Astfel, instanța incorect a stabilit cuantumul prejudiciului material pentru fapta

săvîrșită și neîntemeiat a admis pretențiile părții vătămate, deoarece la momentul

pronunțării sentinței prejudiciul material era achitat.

Directorul SRL „Dominic” Frenc Vladimir, prin semnătura sa, a confirmat

faptul că pentru firmă dauna menționată nu este una considerabilă.

Inculpatul este cetățeanul altei țări și nu posedă limba de stat, acesta fiind

vorbitor de limba rusă. Instanța nu a asigurat dreptul inculpatului la un interpret.

Acest fapt se certifică prin lipsa semnăturii în procesele verbale a interpretului, fiind

un temei pentru rejudecare.

Instanța nu a luat în considerație că inculpatul este caracterizat pozitiv, a

întemeiat o familie și are un copil minor la întreținere, dispune de un loc stabil de

2

trai, la momentul pronunțării sentinței din 08 februarie 2011 întimpina dificultăți

financiare, era în căutarea unui loc de muncă.

2013, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

A fost exclusă din sentință aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art.

85 alin. (1) Cod penal și mențiunea cu privire la admiterea în principiu a acțiunii

civile.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că la momentul pronunțării sentinței, amenda stabilită

prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 08 februarie 2011, nu era achitată, această

pedeapsa fiind executată la 09 septembrie 2013.

Deci, concluzia instanței de a reține recidiva în acțiunile inculpatului la

momentul adoptării sentinței contestate se baza pe temei juridic.

Dar, reieșind din faptul că la examinarea apelului starea de fapt prin achitarea

amenzii s-a schimbat, se impune soluția de excludere a aplicării prevederilor art. 85

alin. (1) Cod penal la stabilirea pedepsei inculpatului.

Totodată, inculpatul a confirmat instanței de apel că în timpul judecării cauzei

în instanța de fond a fost asistat de interpret, circumstanță menționată și în procesele

verbale ale ședințelor de judecată.

În instanța de apel, reprezentantul SRL „Dominic Gaz” nu a făcut mențiuni

referitor la susținerea lipsei caracterului considerabil al pagubei materiale pricinuite

prin infracțiune, iar din procesul verbal de audiere a ultimului la urmărirea penală,

rezultă că suma de 30.333 lei este una considerabilă. Prin urmare, schimbarea părerii

cu privire la caracterul considerabil al pagubei pricinuite prin infracțiune, este

apreciată ca ușurarea situației în care s-a pomenit inculpatul.

Prima instanță corect a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, care a

comis o infracțiune gravă, pe cînd avea antecedente penale nestinse, fiind prezentă în

acțiunile lui starea de recidivă simplă, fapt ce interzice aplicarea condamnării cu

suspendarea executării pedepsei, conform art. 90 alin. (4) Cod penal, care a

recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, este caracterizat pozitiv, a restituit

parțial paguba, întreține un copil minor.

Totodată, modalitatea cum a fost comisă infracțiunea - luarea banilor pentru a

juca la cazino și înscenarea unui atac tîlhăresc, constituindu-se parte vătămată în

cadrul procesului penal, denotă faptul că stabilirea unei pedepse de altă categorie

(amenda) nu va duce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei prevăzut

la art. 61 alin. (2) Cod penal.

parțială a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de liberate sub

formă de amendă.

Recurentul a specificat că:

a) sumă de 30.333 lei, conform informației prezentate de directorul SRL

„Dominic Gaz”, Frenc Vladimir, nu este una considerabilă. În dosar lipsesc date ce ar

demonstra că suma de 30.330 lei pentru SRL „Dominic” prezintă daune în proporții

3

considerabile, caracterul considerabil al daunei atribuindu-se doar din declarațiile

părții vătămate care, pe parcursul examinării cauzei, și-a schimbat opinia referitor la

mărimea pagubei pricinuite. Reprezentantul părții vătămate SRL „ Dominic Gaz”

Vlad Gumanița, fiind audiat în instanța de apel a confirmat că prejudiciul cauzat prin

infracțiune a fost restituit integral, neexistînd pretenții de ordin moral sau material.

Drept urmare învinuirea înaintată inculpatului este una declarativă, nu se încadrează

în prevederile art. 281 Cod de procedură penală, iar acțiunile lui nu conțin semnele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal. Inculpatul

urmează să poartă răspundere penală pentru delapidarea sumei de 30.330 lei, în baza

art. 191 alin. (l) Cod penal, ca delapidare simplă fără careva calificative, deoarece

lipsesc careva dovezi ce ar demonstra caracterul considerabil al prejudiciului cauzat;

b) instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probele cercetate de prima

instanță, fără a fi verificate în ședința instanței de apel și reflectate în procesul-verbal

al ședinței de judecată;

d) ambele instanțe neîntemeiat nu au aplicat față de inculpat prevederile art. 79

Cod de procedură penală și au aplicat pedepse în alte limite decît cele prevăzute de

lege, nu au luat în considerație că inculpatul are la întreținere un copil minor, pensia

de întreținere a copilului este de doar 350 lei, iar soția acestuia nu este angajată în

cîmpul muncii. Amenda stabilită prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 08

februarie 2011, a fost achitată. Drept urmare, deși la momentul pronunțării sentinței

era prezentă starea de recidivă, aceasta avea un caracter simplu și nepericulos, iar

instanța de apel ar fi putut, reieșind din circumstanțele cauzei, să aplice prevederile

art. 90 alin. (1) Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd lipsesc elementele infracțiunii,

cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărîrii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel, pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate

în apel (pct. 3 și 4 din decizie), legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică a

acțiunilor infracționale ale ultimului, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar. Pedeapsa a fost individualizată și corect aplicată inculpatului,

4

ținîndu-se cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia (pct. 4 din decizie).

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de apel a

estimat circumstanțele cauzei, în special privind pedeapsa aplicată inculpatului.

Însă, în acest sens se reține că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și

(2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei penale, în alt sens

decît cel pe care îl propune avocatul inculpatului este o competență și prerogativă

legală a acestei instanțe, care nu este temei de drept din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este

lipsită de orice suport legal.

Pe lîngă aceasta, argumentele recurentului invocate la pct. 5 lit. a) din decizie

sunt neîntemeiate, deoarece nu au fost invocate și în apel, iar potrivit art. 427 alin (2)

Cod de procedură penală, pot fi invocate în recurs doar acele temeiuri, care au fost

indicate și în apel (pct. 3 și 5 din decizie).

Circumstanțele specificate în recurs și reproduse la pct. 5 lit. b) din decizie

sunt la fel irelevante, deoarece inculpatul nu a contestat în apel vinovăția, ci doar s-a

referit la aspectul pedepsei aplicate de prima instanță și netemeinicia admiterii

acțiunii civile.

Sunt neîntemeiate și argumentele recurentului reproduse la pct. 5 lit. c) din

decizie, deoarece prezența recidivei în acțiunile inculpatului exclud temeiul aplicării

față de el a prevederilor art. 79 și 90 alin. (1) Cod penal. Or, potrivit art. 34, 82 și 90

alin. (4) Cod penal, mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de

jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător

din Partea specială a prezentului cod, în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărîrea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, că sunt prezente elementele infracțiunii și

5

faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică corectă, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Rotaru Vitalie

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie

2013, în privința inculpatului Badalyan Arkadi Serjik, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 19 martie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Judecător Elena Covalenco

6

Dosarul nr. 1ra-330/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

19 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2013, declarat de

avocatul Rotaru Vitalie în interesele inculpatului

Badalyan Arkadi Serjik, născut la

12 septembrie 1979 în R. Armenia, locuitor al s.

Codreanca, r-nul Strășeni, anterior condamnat:

1) la 08 februarie 2011, prin sentința Judecătoriei

Ștefan Vodă, în baza art. 362 alin. (1) Cod penal la amendă

în mărime de 200 unități convenționale;

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Rotaru Vitalie

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie

2013, în privința inculpatului Badalyan Arkadi Serjik, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 19 martie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7