1re-84/2014 — aplicarea măsurii preventive - arestul

Dosarul nr. 1re-84/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

26 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Ion Arhiliuc și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

avocatul Dumneanu Radu, în interesele învinuitului Boaghie Dorin Ion, împotriva

încheierii Judecătoriei Hîncești din 24 octombrie 2013 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2013 privind aplicarea măsurii

preventive, arestul preventiv, pe un termen de 20 zile,

C O N S T A T Ă :

admiterea parțială a demersului înaintat de procuror, cu aplicarea în privința

învinuitului Boaghie D., a măsurii preventive – arestul preventiv, pe un termen de

20 zile, cu eliberarea mandatului respectiv.

Calcularea termenului arestului preventiv se va face din data și ora reținerii

învinuitului, adică de la 22 octombrie 2013, orele 13.10.

acord cu măsura aplicată, a atacat cu recurs încheierea nominalizată, solicitînd

casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care măsura preventivă – arestul –

aplicat în privința lui Boaghie D., să fie înlocuită cu o măsură non privativă de

libertate, din motiv că, la materialele dosarului lipsesc careva date, care ar

argumenta necesitatea ținerii ultimului în stare de arest.

2013, a fost respins, ca nefondat, recursul avocatul Dumneanu R., în numele

învinuitului Boaghie D., cu menținerea, fără modificări, a încheierii Judecătoriei

Hîncești din 24 octombrie 2013.

art.176 alin. (l) CPP RM, măsurile preventive pot fi aplicate la propunerea

1

organului de urmărire penală, sau, după caz, de către instanța de judecată numai în

cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul,

învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală, sau de

instanță, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal, ori să săvârșească alte

infracțiuni. Alin. (2) al aceluiași articol prevede, că arestarea preventivă se aplică

numai în cazurile existenței unei bănuieli rezonabile privind săvârșirea unei

infracțiuni, pentru care legea prevede pedeapsă privativă de libertate pe un termen

mai mare de 2 ani.

Astfel, instanța de recurs a considerat, că în cazul examinat, sunt prezente

temeiurile indicate mai sus, fiind probat faptul necesității detenției preventive a

învinuitului Boaghie D..

De asemenea, instanța a constatat că, la caz, urmărirea penală a fost pornită cu

respectarea legislației în vigoare, iar în privința învinuitului Boaghie D. a fost

solicitată aplicarea măsurii preventive, orientate spre o bună desfășurare a

procesului penal, pentru preîntâmpinarea eschivării de la organele de urmărire

penală și judecată, precum și, preîntâmpinarea comiterii unor noi infracțiuni,

temeiuri care și-au păstrat forța probatorie și la momentul examinării recursului

declarat.

Reieșind din materialele dosarului penal, Colegiul penal considerat că sunt

temeiuri rezonabile de a bănui că Boaghie D. a comis fapta imputată, și anume,

infracțiune prevăzută de art.42, art.324 alin.(2) lit. b), c) CP.

Totodată, s-a statuat că în privința învinuitului Boaghie D., există mai multe

motive pertinente și suficiente în favoarea menținerii ultimului în arest preventiv și

anume:

- reieșind din complexitatea cauzei penale, gravitatea infracțiunii incriminate,

păstrarea pericolului de dispariție a învinuitului și de comiterea de către el a unor

noi infracțiuni. Aceste bănuieli rezonabile reiese din caracterul faptei imputate lui

Boaghie D., care se învinuiește în comiterea infracțiunii grave, pentru care legea

penală prevede pedeapsa cu închisoare pînă la 10 ani;

- reieșind din faptul, că la momentul dat urmărirea penală se află la etapa sa

inițială și nu au fost efectuate toate acțiunile de urmărire penală, care au o

importanță deosebită în stabilirea tuturor circumstanțelor comiterii infracțiunii,

precum și că organului de urmărire penală nu-i sunt cunoscute toate circumstanțele

și împrejurările care reprezintă temeiuri rezonabile de a presupune, că aflîndu-se la

libertate, dînsul ar putea împiedica la stabilirea adevărului în procesul penal, sau s-

ar putea eschiva de la organul de urmărire penală, sau să influențeze martorii și

partea vătămată în cauză, ori să întreprindă acțiuni în scopul distrugerii probelor în

2

cauză, și înțelegerea cu celălalt complice în cauză în vederea creării unei versiuni

artificiale de dezvinovățire, fapt care ar a poziția sa de nevinovăție.

În consecință, Colegiul Penal a notat faptul că, în cazul dat, instanța de fond,

la aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv, a luat în considerație

circumstanțele enunțate de către apărător în recurs, acestea neavînd suport de fapt

și de drept, motiv pentru care și instanța de recurs le-a considerat nefondate.

atacat cu recurs în anulare decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

31 octombrie 2013 și încheierea Judecătoriei Hîncești din 24 octombrie 2013,

exprimîndu-și dezacordul cu aplicarea măsurii preventive sub formă de arest

pentru 20 de zile în privința lui Boaghie D. și solicitînd casarea hotărîrilor

judecătorești, cu aplicare afață de învinuit a unei măsuri non privative de libertate.

În drept, recursul în anulare înaintat este motivate cu trimitere la art. 401 alin.

(2), 452 alin. (1), 453 alin. (1) Cod de procedură penală și art. 13 CEDO.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, pentru următoarele considerente.

Ordinea de declarare a recursului în anulare este reglementată de art.452 CPP,

potrivit căruia, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art.401

alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau

reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare

împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac.

Astfel, potrivit alin. (1) din norma citată, o hotărîre judecătorească irevocabilă

poate fi atacată pe calea extraordinară de atac – calea recursului în anulare, numai

dacă persoana respectivă a epuizat căile ordinare de atac.

Principiul irevocabilității hotărîrilor judecătorești rezultă din principiul

stabilității și siguranței raporturilor juridice, element esențial al preeminenței

dreptului într-o societate democratică, așa cum este consacrat și în preambulul

Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

Or, se menționează că dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat

numai în privința acelor hotărîri judecătorești irevocabile, care au epuizat căile

ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a a

Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar.

Aceste condiții sînt prescrise și în textul art.455 CPP, care stipulează expres

cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special,

conținutul acesteia, inclusiv obligația recurentului de a aduce în textul recursului

argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de

3

art.453 CPP (unul sau mai multe din acestea), și în ce constă problema de drept ce

persistă în cauză, ori care este eroarea comisă de instanță ce se poate solda cu

casarea hotărîrilor atacate.

Potrivit art. 453 alin. (1) CPP, la care recurentul s-a referit la general, prevede

care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare, și anume, hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea

cererii.

Aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau

este declarat repetat.

În speță, Colegiul reține că recurentul invocă că la adoptarea încheierii privind

aplicarea măsurii preventive sub formă de arest, judecătorul de instrucție nu a

formulat o motivare corespunzătoare pentru aplicarea arestului în privința

învinuitului Boaghie D..

Însă, dacă cade această situație sub noțiunea viciului fundamental comis în

cadrul procedurii precedente recurentul nu specifică. Din punct de vedere al

întocmirii recursului în anulare și al conținutului acestuia, argumentarea prezenței

viciului fundamental este necesară, iar nerespectarea cerințelor de conținut a

recursului în anulare este temei de declarare a acestuia ca inadmisibil.

De asemenea, Colegiul consideră necesar a menționa că nu oricare hotărîre

judecătorească poate fi atacată în ordinea recursului în anulare, întrucît legea

procesuală a stabilit expres și exhaustiv cazurile în care hotărîrile irevocabile pot fi

contestate cu recurs în anulare.

Or, conform art.175 CPP, arestarea preventivă este o măsură de constrîngere

temporară, care se stabilește în condițiile prevăzute de art.176, 185 – 186 CPP, de

către instanța de judecată – judecător de instrucție.

La caz, după cum rezultă din materialele dosarului, în privința lui Boaghie D.

s-a dispus aplicarea măsurii preventive - arestul preventiv pe un termen de 20 zile.

Art. 311 CPP, reglementează dreptul procurorului, bănuitului, învinuitului,

apărătorului său, reprezentantului său legal, de a declara recurs împotriva încheierii

judecătorului de instrucție privind aplicarea arestării preventive, în instanța care a

adoptat încheierea ori prin intermediul administrației locului de deținere, în termen

de 3 zile de la data adoptării încheierii. Pentru persoana arestată, termenul de 3 zile

începe să curgă de la data înmînării copiei încheierii.

4

Avocatul Dumneanu R. în numele învinuitului Boaghie D. a atacat cu recurs

încheierea privind aplicarea arestului preventiv pe un termen de 20 zile în instanța

de recurs – Curtea de Apel Chișinău, care în conformitate cu art.312 CPP, a

verificat legalitatea hotărîrii judecătorești și a constatat că corect s-a aplicat această

măsură preventivă în privința învinuitului Boaghie D., respingînd recursul, ca

neîntemeiat.

Conform textului art. 312 CPP, care reglementează procedura controlului

judiciar al legalității încheierii instanței de judecată privitor la măsura preventivă –

arestul și, în special, alin.(5) al normei citate prevede că instanța de recurs, se

pronunță asupra cazului, prin adoptarea unei decizii inclusiv și de respingere a

recursului. Această decizie nu mai are o careva cale de atac, deoarece nu se

stipulează în norma vizată, dreptul părților de a o ataca într-o altă instanță mai

superioară, decizia adoptată fiind irevocabilă.

Așadar, legislatorul a stabilit pentru asemenea hotărîri judecătorești numai o

singură cale de atac, cale pe care recurentul a folosit-o.

Colegiul constată că această prevedere a art.312 CPP, este conformă cu

exigențele prescrise de art.5 și art.13 ale Convenției pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale.

În sprijinul acestei concluzii, se rețin și constatările expuse de către Curtea

Europeană pentru Drepturile Omului în pct.27 a Hotărîrii din 01 noiembrie 2007 în

cauza Mușuc v. Moldova, cităm:

„Curtea reamintește că articolul 5 § 4 nu garantează ca atare un drept de a

contesta deciziile prin care se dispune sau se prelungește arestarea, deoarece

prevederea de mai sus face referire la „proceduri”, și nu la „căi de atac”.

Intervența unei singure autorități este conformă articolului 5 §4, cu condiția că

procedura urmată are un caracter judiciar și acordă persoanei vizate garanții

adecvate în privința modului lipsirii de libertate în cauză ( a se vedea Jecius v.

Lithuania, nr. 34578/97, § 100, ECHR 2000 - IX). Prin urmare, pretenția este

incompatibilă ratione materiae cu prevederile Convenției în sensul articolului 35

În consecință, recursul în anulare declarat împotriva hotărîrii judecătorești,

referitoare la aplicarea măsurii preventive, inclusiv și, a arestării preventive,

hotărîre care s-a verificat în ordinea recursului ordinar, nu cade sub incidența

prevederile art. 452, 453 CPP, și nu este pasibilă de a fi atacată cu recurs în anulare

la Curtea Supremă de Justiție în ordinea art. 453 CPP.

5

În atare circumstanțe, reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că,

recursul în anulare declarat de avocatul Dumneanu R., în interesele învinuitului

Boaghie D. urmează a fi respins, ca inadmisibil.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Dumneanu Radu,

în interesele învinuitului Boaghie Dorin Ion, împotriva încheierii Judecătoriei

Hîncești din 24 octombrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 31 octombrie 2013 privind aplicarea măsurii preventive, arestul

preventiv, pe un termen de 20 zile.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecător Ion Arhiliuc

Judecător Liliana Catan

6