1ra-365/2014 — trecerea ilegală a frontierei de stat

Dosarul nr. 1ra-365/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

19 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Ion Arhiliuc și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Nacu Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 23 noiembrie 2011, în cauza penală privindu-l pe

Nacu Serghei Fiodor, născut la 12 august 1987,

originar și domiciliat din sat. Șestaci, r-nul Șoldănești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.10.2010 – 25.08.2011;

Instanța de apel: 24.10.2011 – 23.11.2011;

Instanța de recurs: 10.12.2013 – 19.02.2014;

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 362 alin. (1) CP, la 1 (unu) ani

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (4) CP, la pedeapsa stabilită, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, lui Nacu S., i s-a adăugat pedeapsa neexecutată stabilită prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2011, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa

de 7 (șapte) ani și 3 (trei) luni închisoare, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip

închis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități de țin de

circulația legală a substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.

24 iunie 2010, în jurul orelor 01.00, prin înțelegere prealabilă și împreună cu minorul

Eni V., locuitor al s. Zaim, r-nul Căușeni, în apropierea s. Lopatnic, r-nul Edineț, pe o

plută, ilegal au trecut frontiera de stat a Republicii Moldova cu România.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

1

infracțiunii prevăzute de art. 362 alin. (1) CP, adică trecerea ilegală a frontierei de stat

a Republicii Moldova.

prevăzut de art. 401- 402 CPP, a fost atacată cu apel de către inculpatul Nacu S.,

solicitînd casarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărîri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă conform prevederilor Codului

Contravențional. În motivarea apelului a susținut, că acțiunile sale au fost greșit

calificate în baza art. 362 alin. (1) CP, deoarece dînsul a fost deja tras la răspundere

penală pentru fapta săvîrșită de către autoritățile române.

inculpatul Nacu S. împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 25 august 2011, a fost

respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

în conformitate cu prevederile art. 101 CPP, a verificat complet sub toate aspectele și

în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect

ajungînd la concluzia privitor la vinovăția inculpatului Nacu S., în baza art. 362 alin.

(l) CP.

Cu referire la argumentele inculpatului invocate în apel, privind calificarea

greșită a acțiunilor sale, instanța de apel le-a apreciat drept declarative și lipsite de

careva temei, acestea fiind un mijloc de eschivare a lui Nacu S. de la pedeapsa

aplicată, în scopul obținerii unei pedepse mai blînde, potrivit Codului Contravențional

al RM.

Instanța de apel a menționat că, obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute

de art. 362 alin. (l) CP, îl constituie inviolabilitatea hotarelor și integritatea teritorială

a Republicii Moldova, precum și ordinea stabilită de trecere a frontierei de stat. Faptul

sancționării lui Nacu S. de către autoritățile României nu poate constitui ca motiv de

eliberare de pedeapsă pentru violarea frontierei de stat a R. Moldova, dat fiind, că în

speță pedeapsa contravențională i-a fost aplicată inculpatului pentru violarea frontierei

statului Român.

De asemenea, s-a conchis că, prima instanță corect a calificat acțiunile

inculpatului Nacu S., conform învinuirii aduse în rechizitoriu de comiterea infracțiunii

de trecere ilegală a frontierei de stat a R. Moldova, dat fiind, că latura subiectivă a

respectivei infracțiuni se manifestă prin vinovăție intenționată, intenție directă,

deoarece făptuitorul a înțeles caracterul acțiunilor sale, a admis și a dorit săvîrșirea

acestor acțiuni, fapt confirmat și prin explicațiile lui Nacu S., care susține, că a

conștientizat faptul comiterii unei infracțiuni, deoarece a studiat trei ani la facultatea

de drept a Universității de Studii Europene.

În atare circumstanțe, instanța de apel a statuat că, cele invocate de inculpat cu

privire la calificarea greșită a acțiunilor sale, nu echivalează cu achitarea apelantului

dat fiind, că sînt prezente probe în sprijinul învinuirii, care dovedesc incontestabil

2

vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate, aceasta fiind o metodă de a se eschiva

de la răspunderea penală. Fiind audiat, în cadrul acțiunilor de urmărire penală, cît și în

cadrul ședințelor de judecată, Nacu S., fiind asistat de un avocat, a declarat cu lux de

amănunte toate circumstanțele comiterii infracțiunii, inclusiv acceptînd să participe la

acțiunile de cercetare la fața locului și de reconstituire a faptei prin reproducerea

acțiunilor, situației și a altor circumstanțe în care s-a produs fapta.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că argumentele invocate de apelant în

apelul declarat, sunt nefondate, iar instanța de fond a judecat cauza în privința lui

Nacu S. cu respectarea exigenților legale, iar la stabilirea cuantumului și categoriei

pedepsei, s-a ținut seama de prevederile art. 61, 70, 72, 75 CP, aplicîndu-I inculpatului

o pedeapsă în limitele sancțiunii prevăzute de art. 362 alin. (1) CP.

solicită redozarea pedepsei definitive aplicate în privința sa prin sentința Judecătoriei

Edineț din 25 august 2011, de 7 ani și 3 luni închisoare, menționînd că se căiește

sincer de cele săvîrșite.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, pentru

următoarele considerente.

7.1. Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

în cazurile stipulate expres în acest articol.

Conform dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) CPP, instanța de recurs examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că recursul este declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 CPP, termenul de declarare a recursului

este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel. Aceste modificări

ale art. 422 CPP, au fost introduse prin Legea nr. 66 din 05.04.2012, publicate în

Monitorul Oficial nr.155-159/510 din 27.07.2012, iar potrivit art. II s-a specificat că,

prezenta lege intră în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării, adică la data

de 27 octombrie 2012.

Art.422 CPP, pînă la modificare, prevedea că, termenul de recurs este de 2 luni

de la data pronunțării deciziei, dacă legea nu dispune altfel, iar în cazul redactării

deciziei – de 2 luni după înștiințarea în scris a părților despre semnarea deciziei

redactate de toți judecătorii completului de judecată.

În acest context, urmează a se menționa că, potrivit art. 3 alin.(2) CPP, legea

procesuală penală poate avea efect ultraactiv, adică dispozițiile ei, în perioada de

tranziție la o nouă lege procesuală penală, pot rămîne aplicabile acțiunilor procesuale

reglementate de legea nouă numai dacă caracterul ultraactiv se stipulează în legea

nouă.

3

Dat fiind faptul, că în dispozițiile art. II din Legea nr. 66 din 05.04.2012 pentru

modificarea și completarea Codului de procedură penală, nu este prevăzut caracterul

ultraactiv al prevederilor art. 422 CPP, în redacția de pînă la intrarea în vigoare a legii

menționate, termenul de declarare a recursului este de 30 zile, dar nu de 2 luni,

precum este indicat în decizia instanței de apel, deși, la momentul adoptării, acest

termen era în vigoare.

Or, aplicarea legii procesual-penale în timp, are la bază principiul activității,

potrivit căruia, acțiunea legii de procedură înseamnă aplicarea acesteia din momentul

intrării in vigoare și pînă în momentul ieșirii din vigoare.

7.2. Din materialele dosarului se reține că, decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți, în prezenta cauză penală a fost pronunțată integral la data de 23 noiembrie

2011, în prezența: procurorului Gh. Eremciuc, inculpatului Nacu S. și avocatului

acestuia, E. Iftodi, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal al ședinței de judecată din

data de 23 noiembrie 2011. (f.d. 187)

În continuare, potrivit scrisorii de expediere din 29 noiembrie 2011, se constată

că Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa inculpatului Nacu S., deținut în

Penitenciarul nr. 11 din Bălți, copia deciziei motivate. Prin recipisa semnată de

inculpat și anexată la materialele dosarului la fila nr. 193, se confirmă faptul

recepționării de către inculpat a deciziei instanței de apel din 23 noiembrie 2011.

Ulterior, nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul a depus, la 11

noiembrie 2013, recurs ordinar în secția documentare procesuală a cauzelor penale a

Curții Supreme de Justiție, căruia i s-a aplicat număr de înregistrare 8010. (f.d.205)

7.3. Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui este stabilită

exhaustiv prin lege, acesta fiind absolut și avînd un caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Recursul

declarat după expirarea termenului stabilit se respinge ca tardiv, deoarece legea

procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu

prevede posibilitatea de repunere în termen a acestuia.

În același context, art. 230 alin. (1) și (2) CPP, prevede că, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Or, potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) CPP raportate la explicațiile pct. 6.5

din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la

practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările

și completările ulterioare, se specifică că la calcularea termenului de apel se aplică

sistemul de unități libere (zile libere) cu posibilitatea prelungirii termenului pînă la

prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează să se sfîrșească într-o zi nelucrătoare.

Totodată, la calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua de la care începe să

curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Aceste prevederi sunt aplicabile

și pentru calculul termenului de declarare a recursului ordinar.

4

Potrivit statuărilor din practica judiciară și reieșind din textul Recomandării nr.

37 din 22 aprilie 2013, cu privire la pronunțarea hotărîrilor judecătorești în procesul

penal, momentul de la care începe să curgă termenul de atac este clar statuat de lege –

el fiind, în mod exclusiv, acela al pronunțării deciziei redactate – nu numai pentru că

astfel este reglementată cea mai eficace modalitate de luare la cunoștință a celor

hotărîte de instanță, dar și pentru că acest moment este punctul de plecare al unui

termen, a cărui depășire duce la decăderea părților din dreptul de a folosi calea de

atac.

Astfel, raportând cauzei textele de procedură penală indicate mai sus, Colegiul

reține că în speța discutată termenul de declarare a recursului ordinar a fost omis de

către recurent. Acesta a declarat recurs ordinar peste aproximativ 2 ani de la data

pronunțării deciziei instanței de apel.

Potrivit formalismului legii procesual penale, avînd caracter de garanție egală

pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art.20 din Constituția Republicii

Moldova, ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin

stabilirea unor termene peremptorii, prin textul menționat a fost impusă obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiune decăderii din exercițiul

dreptului. Ca atare, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii

menționate, duce la pierderea acestuia.

În consecință, ținînd seama de circumstanțele speței și avînd în vedere că

inculpatul a fost prezent la pronunțarea decizie motivate în ședința instanței de apel, și

anume, la data de 23 noiembrie 2011, iar recursul a fost depus în Curtea Supremă de

Justiție la data de 11 noiembrie 2013, Colegiul penal conchide că recursul declarat

este depus peste termenul legal prevăzut de art.422 CPP - de 30 zile și urmează a fi

respins ca inadmisibil.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Nacu Serghei Fiodor,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2011, în

propria cauză penală, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2014.

Președinte: Constantin Gurschi

Judecători: Ion Arhiliuc

Liliana Catan

5