1ra-388-2014 — Huliganism

Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 08 aprilie 2013, Tidvă Nicolae a fost condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal la 3 ani închisoare. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

Potrivit sentinței s-a constatat că Tidvă Nicolae, la 29 octombrie 2012, aproximativ la ora 22.00, aflîndu-se în preajma gospodăriei cet.Romanescu Vasile din s.Lăpușna, r-nul Hîncești, fiind în stare de ebrietate alcoolică, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică, printr-un cinism și o obrăznicie deosebită, împreună cu alte persoane, fără nici un motiv, intenționat le-a aplicat cet.Moimescu Vitalie și Verdeș Ion multiple lovituri cu pumnii, picioarele și o bîrnă de lemn în cap și diferite regiuni ale corpului cauzîndu-le ambilor, conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr.257/D și 258/D din 06.11.2012, vătămări corporale ușoare, și anume lui Moimescu Vitalie - sub formă de echimoză a feței, edem, excoriații a cutiei toracice pe stînga, regiunea occipitală, gît, regiunea temporală stînga, dreapta, hemoragie conjunctivă a ochiului drept, iar lui Verdeș Igor - sub formă de dureri, echimoze, edem, excoriații a feței, cutiei toracice, partea anterioară, regiunea temporală dreapta.

Sentința a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată, prin care acestuia să-i fie stabilită o pedeapsă în baza art.287 alin.(3) Cod penal de 3 ani închisoare, invocînd că pedeapsa stabilită de prima instanță, în raport cu gravitatea infracțiunii comise este prea blîndă, deoarece instanța nu a ținut seama că inculpatul a săvîrșit o infracțiune ce face parte din categoria celor grave, de persoana acestuia, care se caracterizează negativ, anterior a fost tras la răspundere penală de nenumărate ori și nu a dat dovadă de căință sinceră privind fapta săvîrșită, neconștientizînd consecințele social-periculoase cauzate prin infracțiune, recunoscîndu-și parțial vina, 1 incorect a aplicat dispozițiile art.90 Cod penal, dispunînd suspendarea executării pedepsei pe termen de probă, fiindcă această pedeapsă nu va restabili echitatea socială și prevenirea de săvîrșirea a noi infracțiuni din partea inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013, a fost admis recursul procurorului, casată sentința în partea stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Tidvă Nicolae a fost condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest, sentința a fost menținută. În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că prima instanță corect a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului N.Tidvă a fost dovedită, recunoscîndu-l culpabil în săvîrșirea infracțiunii imputate, dînd o încadrare juridică corectă acțiunilor acestuia în baza art.287 alin.(3) Cod penal. Totodată, instanța de apel, reținînd prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, a conchis că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința inculpatului, prima instanță nu a dat deplină eficiență acestor prevederi, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, de persoana inculpatului, care anterior a fost condamnat de șase ori și se caracterizează negativ la locul de trai, astfel că neîntemeiat a aplicat dispozițiile art.90 Cod penal, dispunînd suspendarea executării pedepsei pe termen de probă în privința ultimului, aplicarea cărora nu este justificată. Astfel, reieșind din circumstanțele stabilite, instanța de apel a conchis că, în cauză, nu există temei legal pentru ca inculpatul să beneficieze de posibilitatea corectării și reeducării în condițiile neprivative de libertate.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs ordinar inculpatul N.Tidvă care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță. Însă, conform art.231 alin.(3), 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. La calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 10 iunie 2013 în prezența inculpatului N.Tidvă și avocatului său, I.Căpățînă, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate - 10 iulie 2013 (f.d.150). Decizia motivată a instanței de apel a fost pronunțată la 10.07.2013, însă, atît inculpatul, cît și avocatul care i-a apărat interesele în instanța de apel, cunoscînd despre data pronunțării deciziei integrale, nu s-au prezentat în ședința de judecată. Totodată, instanța de apel, respectînd prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură penală, a expediat pentru informare în adresa inculpatului și avocatului acestuia copia deciziei motivate la 12 iulie 2013 (f.d.151, 157-158). Astfel, termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfîrșitul zilei de 12 august 2013. 2 Inculpatul N.Tidvă a declarat recursul ordinar împotriva deciziei instanței de apel la 19 septembrie 2013, adică după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală. Este de menționat că art.230 alin.(2) Cod de procedură penală expres stipulează că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. El nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen. În acest context, instanța de recurs conchide asupra inadmisibilității recursului înaintat de inculpatul N.Tidvă, fiind declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Tidvă Nicolae împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013 în propria lui cauză penală, fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 3