1re-76/14 — art. 362 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1re-76/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir și Gordilă Nicolae,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

condamnatul Timofti Constantin împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Cahul din 22 octombrie 2013 în cauza penală privindu-l pe

Timofti Constantin Tudor, născut la 23 februarie

1956, originar din s. Hănăsenii Noi, r-nul Leova,

domiciliat în or. Leova, str. Mitropolit Dosoftei 10, ap.

2;

termenul de examinare a cauzei fiind:

- în prima instanță din 30.11.2011 pînă la 04.03.2013;

- în instanța de recurs din 16.05.2013 pînă la 22.10.2013.

C O N S T A T Ă:

acordului de recunoaștere a vinovăției Timofti Constantin a fost condamnat în baza

art. 326 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 600 unități convenționale.

avocat și deținînd licență pentru exercitarea profesiei de avocat seria A nr. 0725

eliberată la data de 19.11.2002 în temeiul hotărîrii comisiei de eliberare a licențelor

din 25.10.2002 a Ministerului Justiției a Republicii Moldova, acționînd în calitate de

apărător pe cauza penală nr. 2009230055 în cadrul căreia cetățeanul Braicov Irina este

învinuită în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, care

se afla sub arestul preventiv.

Aflînd că Braicov Irina era peste hotare, cu scopul primirii banilor, la 15

februarie 2011 i-a spus, soțului acesteia Braicov Andrei și fratelui acesteia, Harștea

Ștefan că are influență asupra procurorului și judecătorului și a solicitat de la dînșii

3000 euro pentru eliberarea de sub arest preventiv și încetarea urmăririi penale în

privința lui Braicov Irina.

După ce s-au înțeles, la 17 februarie 2011 în or. Leova, Timofti Constantin a

primit de la Harștea Ștefan 1000 euro, echivalentul a 16250 lei conform cursului

oficial a valutei străine față de leul moldovenesc înregistrat la Banca Națională a

Moldovei, iar la data de 18.02.2011 a primit tot de la el, suma de 2000 euro,

echivalent a 32600 lei.

1

Astfel, Timofti Constantin prin trafic de influență a primit de la Harștea Ștefan

3000 euro, echivalent a 48850 lei, conform cursului oficial a valutei străine față de

leul moldovenesc înregistrat la Banca Națională a Moldovei.

a solicitat casarea acesteia și în conformitate cu art.55 Cod penal de încetat procesul

penal în privința lui și de atras la răspundere contravențională, invocînd că prima

instanță i-a încălcat dreptul la apărare, că instanța nu a constatat și nu a elucidat pe

deplin circumstanțele cu privire la acordul de recunoaștere a vinovăției în

conformitate cu legislația în vigoare. A mai menționat că a săvîrșit pentru prima dată

o infracțiune mai puțin gravă, și-a recunoscut integral vina, la locul de trai și la

serviciu se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost atras la răspunderea penală și că

în privința sa nu au fost stabilite circumstanțe agravante.

a fost respins, ca nefondat, recursul inculpatului și menținută sentința fără modificări.

4.1. Instanța de recurs și-a argumentat soluția prin aceea, că nu au fost stabilite

careva încălcări procesuale la judecarea prezentei cauze în instanța de fond, la

examinarea cauzei penale a participat interpretul Derivolcovoi O., ceia ce este

reflectat atît în procesul-verbal al ședinței de judecată cît și sentința adoptată (f.d.54).

Instanța de fond corect a acceptat situația faptică a infracțiunilor imputate

inculpatului Timofti Constantin, în legătură cu care ultimul și-a recunoscut vinovăția,

recunoscîndu-1 culpabil de trafic de influență, adică primirea și estorcarea de bani,

personal pentru sine, săvîrșite intenționat de către o persoană care susține că are

influență asupra unui funcționar, în scopul de a-1 face să îndeplinească acțiuni ce intră

în obligațiile lui de serviciu, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvîrșite.

La aplicarea pedepsei lui Timofti Constantin pentru infracțiunea comisă,

instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, astfel,

aplicînd în privința acestuia o pedeapsă echitabilă. Faptul că Timofti Constantin a

reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, că și-a recunoscut integral vina și se căiește

de cele comise nu denotă că el a conștientizat caracterul prejudiciabil al infracțiunii

săvîrșite și că corectarea lui este posibilă fără a fi supus răspunderii penale, în

condițiile atragerii la răspundere administrativă.

indicînd prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală a declarat recurs în

anulare, în care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de recurs, invocînd că:

- instanța de recurs la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație că este

participant la luptele din Transnistria și a fost decorat cu insigna „Vulturul de aur”

prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova 24.02.2006, și cu

medalia „Crucea comemorativă” prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr.

508-VI din 06.02.2012. Consideră că instanța urma să le recunoască drept

circumstanțe atenuante și să-i stabilească pedeapsa conform art. 55 Cod penal;

2

- instanța de recurs ordinar nu a luat în considerație argumentul din recurs și nu

s-a expus, cu privire la încălcarea dreptului la apărare și anume că refuzul său de

avocatul Stoian I. nu a fost în formă scrisă. Cererea sa verbală în această privință a

fost acceptată de către instanța de fond în lipsa hotărîrii motivate, și în lipsa

avocatului care acordă asistență juridică garantată de stat. Acordul de recunoaștere a

vinovăției a fost semnat de către apărătorul Stoian I. după ce a refuzat de serviciile lui

și refuzul a fost acceptat de către instanța de fond. Acordul de recunoaștere a

vinovăției nu a fost semnat de către apărătorul ales de către el, M. Iarovoi, fiindcă nu

a fost examinat de către el și apărătorul M. Iarovoi în mod confidențial, din motivul că

copia acordului de recunoaștere a vinovăției nu i-a fost înmînată nici lui, nici

apărătorilor Stoian I. și Iarovoi M. În astfel de împrejurări, declarația în scris a

apărătorului M. Iarovoi înaintată instanței de fond nu poate fi acceptată fiindcă

contravine prevederilor art. 505 alin.(5) Cod de procedură penală;

- nu i-a fost asigurat interpret și a fost nevoit să vorbească în limba rusă, limbă

pe care nu o cunoaște suficient;

- în anul 1992 și-a făcut cu cinste datoria față de Patrie - Republica Moldova, a

plecat benevol în Transnistria și a participat la operațiunile militare, în conformitate

cu ce solicită admiterea recursului în anulare.

Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 454 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 6 luni de la data rămînerii irevocabile a hotărîrii judecătorești.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul în anulare pe 22 noiembrie 2013, împotriva deciziei instanței de

recurs ordinar din 22 octombrie 2013, pronunțată în ședință publică pe 11 noiembrie

2013, ora 09.45, în termen.

Potrivit art. 456 Cod de procedură penală, actele procedurale preparatorii ale

instanței de recurs în anulare și procedura de admisibilitate a recursului în anulare se

efectuează în conformitate cu prevederile art. 431 și 432, care se aplică în mod

corespunzător.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că condamnatul Timofti Constantin

critică decizia instanței de recurs ordinar sub aspectul încălcărilor de procedură, iar la

stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de circumstanțele atenuante prezente în cauză.

Colegiul penal constată însă, că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în speța

dată.

Astfel, argumentul recurentului, precum că acordul de recunoaștere a vinovăției

a fost semnat de către apărătorul Stoian Ion după ce el a refuzat de serviciile acestuia,

este un argument declarativ și neprobat.

3

Potrivit art. 504 Cod de procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției

este o tranzacție încheiată între procuror și învinuit sau, după caz, inculpat, care și-a

dat consimțămîntul de a-și recunoaște vina în schimbul unei pedepse reduse. Este

interzis instanței de judecată să participe la discuții de recunoaștere a vinovăției.

Acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat în orice moment după punerea

sub învinuire pînă la începerea cercetării judecătorești.

Din materialele cauzei, rezultă că acordul de recunoaștere a vinovăției a fost

semnat de către inculpatul Timofti Constantin la data de 17 decembrie 2012 (vol. II,

f.d. 44-49) în prezența procurorului Sîrbu V. și a apărătorului ales, Stoian Ion

(mandatul în bază de contract din 18.02.2011 (vol. I, f.d. 107).

Ședința în care a fost examinat acordul de recunoaștere a vinovăției a avut loc la

data de 06 februarie 2013, la care inculpatul Timofti Constantin s-a prezentat cu

apărătorul Iarovoi Maria – în baza mandatului din 05 februarie 2013.

Potrivit art. 71 alin. (5) Cod de procedură penală, inculpatul care a renunțat la

apărător este în drept, în orice moment al desfășurării procesului penal, să invite un

apărător, care va fi admis din momentul cînd a fost invitat.

Astfel, renunțarea inculpatului de la serviciile apărătorul Stoian Ion nu s-a

efectuat în cadrul ședinței, deoarece inculpatul de sine stătător a renunțat la avocatul

Stoian Ion, iar la ședința din 06 februarie 2013 s-a prezentat cu apărătorul Iarovoi

Maria, drept prevăzut de art. 71 alin. (5) Cod de procedură penală.

Neîntemeiat este și argumentul condamnatului Timofti Constantin, precum că nu

a depus jurămîntul la examinarea cauzei în ordinea acordului de recunoaștere a

vinovăției. Potrivit vol. II, f.d. 53, la data de 06 februarie 2013 inculpatul personal a

semnat jurămîntul.

Nu poate fi acceptat nici argumentul, precum că în ședința de judecată în prima

instanță lui Timofti Constantin i s-au încălcat prevederile art. 16 Cod de procedură

penală, deoarece ședința s-a desfășurat în limba rusă, pe care o posedă insuficient și că

sentința i-a fost înmînată doar în limba rusă.

În acest sens, Colegiul penal atestă, că ședința, într-adevăr, s-a petrecut în limba

rusă, însă inculpatul în ședință a declarat că posedă limba rusă (Vol. II, f.d. 33), iar din

materialele cauzei, rezultă că și sentința Judecătoriei Taraclia din 04 martie 2013 a

fost întocmită și în limba de stat (vol. II, f.d. 67-69).

Reieșind din cele invocate, mai ținînd cont și de faptul, că inculpatul Timofti

Constantin este avocat de profesie, Colegiul penal consideră că la examinarea cauzei

penale în privința lui Timofti Constantin nu i-a fost încălcat dreptul la apărare,

garantat de art. 26 din Constituția Republicii Moldova și art. 6 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din 04 noiembrie 1950.

La stabilirea pedepsei lui Timofti Constantin, instanța de recurs ordinar just a

menținut pedeapsa aplicată de către prima instanță, considerînd-o echitabilă.

În această ordine de idei, Colegiul penal ține să menționeze, că la

individualizarea pedepsei penale în cauzele de corupție, din care face parte și art. 326

Cod penal, instanțele de judecată trebuie să țină seamă, că în cazul săvîrșirii traficului

4

de influență, se cauzează daune intereselor publice, se afectează imaginea instituțiilor

statale și a întregii societăți, se cauzează daune nemateriale, care nu pot fi considerate

ca total reparate.

Din motivele indicate mai sus, în cauzele de corupție nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 55 CP, care prevăd că răspunderea penală pentru infracțiunea săvîrșită

poate fi înlocuită cu o altă formă de răspundere, extrapenală, care atrage încetarea

procesului penal cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter contravențional, fiindcă nu

poate fi îndeplinită condiția obligatorie, că s-a reparat prejudiciul cauzat prin

infracțiune.

Prin urmare, temeiurile invocate de recurent nu și-au găsit confirmarea în

instanța de recurs în anulare, din care considerente recursul acestuia, fiind vădit

neîntemeiat, urmează a fi declarat inadmisibil.

4) Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Timofti

Constantin împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 22

octombrie 2013 în cauza penală privindu-l pe Timofti Constantin Tudor, fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 martie 2014.

Președinte Ursache Petru

Judecători Vladimir Timofti

Gordilă Nicolae

5