1ra-354/14 — art. 187 alin. 2 lit b, e, f CP

Dosarul nr. 1ra-354/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

19 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 iunie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2013, de către inculpatul

Fetisov Veaceslav Oleg, născut la 09 iulie 1982,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Burebista 40

ap. 38.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Fetisov

V.O. a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la 3 ani 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, încasîndu-se în mod solidar de la Fetisov V.

O. și Braghin D.V. în beneficiul lui Derescu Vasile, prejudiciul material în mărime de

335 lei și prejudiciul moral în mărime de 7000 lei.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Braghin Dmitrii Vladimir în baza art.

187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, în privința căruia sentința nu a fost contestată.

înțelegerii prealabile cu Braghin D.V., urmărind scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, în timp ce se deplasau cu automobilul de model Dacia Logan

cu n/î IL BF 773, ce aparține companiei de taxi 14222, pe str. Kogălniceanu din mun.

Chișinău, în urma unui conflict apărut la moment cu șoferul Derescu V., l-a apucat pe

ultimul de gât, moment în care, Braghin D.V., în mod deschis, a sustras de pe stativul

atârnat pe parbriz un telefon mobil de model "Huawei Ascend Y 200", cu nr. de IMEI

861895015936918 la prețul de 3000 lei, în care era introdusă cartela SIM cu

nr.079479332, după care cu cele sustrase a părăsit locul săvârșirii infracțiunii, prin ce a

cauzat părții vătămate o daună materială în proporții considerabile.

1

Acțiunile inculpatului Fetisov V.O. au fost calificate în baza art. 187 alin. (2) lit.

b), e), f) Cod penal – jaful, adică, sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșit de

două persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Fetisov V.O.

să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate.

a fost respins, ca nefondat apelul declarat și menținută sentința fără modificări.

În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, instanța de

fond, în mod corect, a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat - art.187 alin.(2) lit. b) e) și f) Cod

Penal.

De asemenea, instanța de apel a considerat că, instanța de fond, la stabilirea

categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, a ținut cont de toate circumstanțele

reale și personale la individualizarea pedepsei, aplicându-i acestuia o pedeapsă

corectă, echitabilă și legală.

inculpat, în care se solicită casarea acestora, cu rejudecarea cauzei și audierea părții

vătămate și martorilor pe acest caz, invocînd că nu a avut intenția de a săvîrși

infracțiunea incriminată.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul constată că instanța de apel întemeiat a reținut circumstanțele de fapt și

de drept stabilite de instanța de fond și just a concluzionat că, inculpatul a săvârșit

infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate în cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

În cadrul examinării cauzei în instanța de fond, inculpatul a înaintat cerere prin

care a declarat că recunoaște în totalitate fapta imputată în rechizitoriu și solicită

judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.d. 151).

Ca urmare, instanța de fond a admis demersul declarat, dispunînd examinarea cauzei

în baza art. 3641 CPP (f.d. 176-verso).

În aceste circumstanțe, Colegiul consideră justă concluzia instanței de apel

precum că, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate în cadrul

urmăririi penale, specificate în rechizitoriu și susținute de inculpat, care au fost

2

verificate în cadrul instanței de apel și anume: declarațiile inculpatului, părții

vătămate (f.d. 12), martorilor Covali Vladimir (f.d.45), Burduja Valentina (f.d.64),

Rusu Raisa (f.d.55), procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie

(f.d.46,48).

Analizând materialele cauzei, instanța de apel întemeiat a concluzionat că,

instanța de fond, în mod corect, a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului

Fetisov V.O., care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite

încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat - art. 187 alin.

(2) lit. b) e) și f) CP, adică, sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două

sau mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea

persoanei ori cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Colegiul atestă că, în cadrul ședinței în instanța de apel, inculpatul a susținut

integral declarațiile date la urmărirea penală, declarații potrivit cărora recunoaște

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, însă a solicitat aplicarea unei pedepse mai

blânde.

Astfel, în opinia Colegiului, examinînd apelul declarat instanța de apel just a

considerat că, instanța de fond, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă

inculpatului, a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale la individualizarea

pedepsei, aplicându-i acestuia o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, asupra speței

date, în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) CPP, potrivit cărora „inculpatul

care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea", aplicându-i astfel,

o pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 3 ani și 6 luni de zile.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă aplicate inculpatului instanța de

apel în mod corect a ținut cont de: caracterul prejudiciabil al infracțiunii - este o

infracțiune gravă; de persoana inculpatului care anterior a mai comis infracțiuni

similare și este consumator de substanțe narcotice; de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării lui, de comportamentul acestuia de pînă la comiterea

infracțiunii și după aceea. Circumstanțe, ce au permis instanței de apel just să

concluzioneze că, reeducarea și corectarea lui este posibilă numai în condițiile izolării

de societate iar, argumentele invocate în apelul declarat, instanța de apel le-a

considerat ca fiind nefondate, deoarece poartă un caracter declarativ, fiind îndreptate

exclusiv spre diminuarea pedepsei penale aplicate.

În acest context, Colegiul ține să remarce că procesul în cauză a fost examinat în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, la cererea inculpatului, cu

recunoaștere în totalitate a faptei imputate în rechizitoriu.

Împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma judecării în procedura

simplificată părțile pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub aspectul

individualizării pedepsei, inculpatul neputînd renunța la opțiunea de a fi judecat

potrivit procedurii simplificate. Astfel, în instanța de apel inculpatul a contestat

sentința numai în partea stabilirii pedepsei.

3

La acest capitol instanța de recurs reține că, în situația aplicării de către prima

instanță a dispozițiilor art. 3641 CPP, instanța de apel este obligată să verifice în

principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin.(1) și (4) CPP și nu poate

reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decît cea reținută în rechizitoriu

și de către prima instanță, cerință îndeplinită de către instanța de apel, și ca urmare,

respingînd ca nefondat apelul declarat.

Iar în instanța de recurs inculpatul a declarat recurs în care solicită rejudecarea

cauzei, cu audierea părții vătămate și a martorilor pe acest caz, invocînd nevinovăția

sa în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Aici, Colegiul evidențiază că din momentul pronunțării încheierii, privind

admiterea cererii de judecare a cauzei în baza art. 3641 CPP, inculpatul și apărătorul

lui nu mai pot renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi

judecată cauza potrivit procedurii simplificate, cu judecarea cauzei conform

procedurii generale.

Astfel, Colegiul constată că, în principiu, inculpatul prin recursul declarat,

solicită renunțarea asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit procedurii

simplificate, fapt ce nu poate fi admis.

Deși, recurentul nu a indicat temeiurile de casare, însă din textul recursului

declarat se întrevede că inculpatul nu este de acord cu faptul, că în acțiunile sale

persistă elementele infracțiunii incriminate și nu au fost înlăturate toate dubiile

privind intenția de a comite infracțiunea, temei care se regăsește în art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală

Conform art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când nu

au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde.

Mai mult ca atît, Colegiul stabilește că partea nemulțumită de soluție adoptată în

prima instanță, declarînd apelul, nu a invocat critica menționată de ilegalitate, ea fiind

invocată direct în faza procesuală a recursului, ceea ce contravine prevederilor art. 427

alin. (2) Cod de procedură penală. Deci, motivul invocat de recurent, nu a constitut

obiect de discuție în instanța de apel, astfel, nu este în drept să le invoce în recurs.

Deci, Colegiul atestă că inculpatul a indicat un temei care nu poate fi invocat în

instanța de recurs, în cadrul procesului penal examinat în baza art. 3641 CPP.

Analizînd textul hotărîrilor recurate, se observă că acestea corespund tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ele fiind legale și întemeiate.

În lumina celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiul invocat de recurent

nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

4

D E C I D E

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 26 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 17 octombrie 2013, de către inculpatul Fetisov Veaceslav Oleg, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 martie 2014.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

5