1ra-119/2014 — Violența în familie

1ra-119/2014 — Violența în familie (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-119/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

22 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Liliana Catan, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpata Pih Oxana și partea vătămată Boțoc Galina, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 17 iulie 2013, în cauza penală privind-o pe

Pih Oxana Alexandr, născut la 31.08.1986,

originară și domiciliată s. Vărăncău, r-nul

Soroca.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

vinovată în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) CP și condamnată

la 7 (șapte) ani 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.85 alin.(1) și 87 alin.(1) CP, la pedeapsa aplicată s-a adăugat parțial

partea neexecutată a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Soroca din 04.10.2010

și a fost stabilită definitiv pedeapsa de 7 ani 7 luni închisoare cu executarea în

penitenciar pentru femei cu regim de detenție corespunzător regimului stabilit pentru

penitenciarul de tip închis.

Termenul pedepsei s-a calculat din data de 29.04.2013, cu includerea duratei

aflării sub arest de la 29.09.2012 pînă la 29.04.2013.

Măsura preventivă aplicată lui Pih O. - arestul, a fost menținut pînă la intrarea

sentinței în vigoare.

aflîndu-se în casa părinților săi din s. Vărăncău r-nul Soroca, unde domiciliază cu

membrii familiei sale, în urma unei cerți familiare iscate cu mama sa Boțoc G.,

1

intenționat i-a aplicat ultimei o lovitură cu un cuțit de bucătărie, provocîndu-i leziuni

corporale grave periculoase pentru viață.

Musteață N. și de partea vătămată Boțoc G..

Inculpata Pih O. în apelul său, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile ei să fie reîncadrate în baza art.157

CP, deoarece totul s-a întîmplat din imprudență și nu intenționat.

În motivarea apelului, avocatul Musteață N. în numele inculpatei Pih O., a

invocat că, instanța de fond nu a respectat cerințele art. 101 CPP din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și coroborării probelor în ansamblu,

ajungînd la concluzia incorectă privind vinovăția lui Pih O. în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute art. 2011 alin.(3) lit.a) CP. Consideră, că pe parcursul cercetării judecătorești

acuzarea nu a prezentat instanței probe, ce ar confirma cu certitudine săvîrșirea

infracțiunii de către inculpată cu intenție, deci, acțiunile ei urmează a fi reîncadrate în

baza art.157 CP, deoarece inculpata nu și-a dat seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunii sale, iar partea vătămată a susțin că, fiica ei nu a dorit să se întîmple așa ceva.

A solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pih O. să fie recunoscută

vinovată în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.157 CP.

Partea vătămată Boțoc G., în apelul său, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile lui Pih O. să fie reîncadrate

în baza art.157 CP, deoarece fiica sa nu i-a făcut rău cu intenție, sau să-i fie numită o

pedeapsă nonprivativă de libertate.

respinse ca nefondate apelurile inculpatei Pih O., avocatului acesteia Musteață N. și a

părții vătămate Boțoc G., menținută sentința fără modificări.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, obiectiv a analizat cumulul de probe

prin prisma art.101 CPP, just concluzionînd vinovăția inculpatei Pih O. în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(3) lit.a) CP și la stabilirea pedepsei a ținut cont

de principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale în corespundere cu

prevederile art.7,61,75,76 CP, corect a ajuns la concluzia că, reeducarea și corectarea

inculpatei poate avea loc numai cu izolarea acesteia de societate, care nu este la prima

sa condamnare, fiind în stare de recidivă. Circumstanța dată o caracterizează ca

persoană, care este predispusă de a comite infracțiuni, care nu și-a făcut concluziile

necesare și nu a pășit pe calea corijării.

Cu referire la solicitarea apelanților privind reclarificarea acțiunilor inculpatei

Pih O. din art. 2011 alin.(3) lit.a) CP în art.157 CP, instanța de apel a remarcat faptul

că, instanța de fond legal și întemeiat și-a motivat soluția adoptată referitor la lipsa în

acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 157 CP și prezența

elementelor constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 201/1 al. (3) lit. a) CP,

constatînd că, din declarațiile inculpatei și a părții vătămate, rezultă, că Pih O. a

scandalizat cu mama sa, a avertizat-o să înceteze cearta și avînd cuțitul în mînă, a

2

lovit-o cu cuțitul în corp. Lovitura de cuțit a fost puternică, fiind atins și plămînul

drept.

Boțoc G..

În motivarea recursului inculpata Pih O. invocă temeiul prevăzut la pct.12)

alin.(1) art.427 CPP – „faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”,

motivînd că, instanțele de judecată incorect au stabilit circumstanțele de fapt, precum

și probele acumulate în cauza dată, care dovedesc faptul că, infracțiunea a fost

săvîrșită cu intenție. Consideră că, acțiunile ei necesită a fi reîncadrate în baza art.157

CP. Mai mult ca atît, menționează că, de nenumărate ori a solicitat să fie audiat unicul

martor ocular - Gandibadi E., care a văzut cum s-a întîmplat incidentul, însă nici

procurorul, și nici instanțele de judecată nu au acceptat audierea ei, deoarece

declarațiile ei nu –i convin procurorului. Dacă acest martor nu va fi audiat în instanță,

atunci îi va fi încălcate drepturile la judecarea cauzei sale în mod echitabil, prevăzut de

art.6 CEDO.

Solicită, casarea deciziei atacate , rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre,

prin care acțiunile ei să fie reîncadrate în baza art.157 CP, numindu-i o pedeapsă

nonprivativă de libertate, sau să fie remis la rejudecare în instanța de apel.

Partea vătămată Boțoc G., în recursul său, solicită să-i fie numită fiicei sale Pih

O. o pedeapsă mai blîndă, deoarece nu a făcut-o cu intenție.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

7.1. Din textul recursului declarat, se constată că recurentul invocă drept temei

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) CPP, iar potrivit acestei norme, hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta,

atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Sub acest aspect, se enunță și prevederile pct. 18 din Hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție din 30.10.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza

penală”, potrivit căreia „... erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual

și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material”.

Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seama de fapta săvîrșită și cum

aceasta a fost stabilită de către instanța de apel și dacă această faptă a fost încadrată în

norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă penală, înseamnă că

3

acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit art. 113 alin. (1) CP, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite

și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul constată că, atît instanța de fond, cît și instanța de apel au conchis că,

fapta a fost săvîrșită de inculpata Pih O. și acțiunile ei au fost încadrate corect în baza

art. 2011 alin.(3) lit.a) CP – „violența în familie, adică acțiunea intenționată,

manifestată fizic, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei,

care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea gravă a integrității corporale

sau a sănătății”.

Afirmațiile inculpatei Pih O., precum că, a săvîrșit infracțiunea din imprudență,

și nu cu intenție, au fost considerate declarative, deoarece potrivit raportului de

examinare medico-legală nr. 153 „A” din 10.09.2012, leziunile corporale depistate la

partea vătămată Boțoc G.– mama inculpatei, s-au produs prin mecanism de lovire cu

obiect înțepător-tăietor, fiind calificate ca vătămare corporală gravă, după criteriul

pericol pentru viață.

Potrivit art.18 CP, infracțiunea săvîrșită din imprudență se consideră dacă

persoana care a săvîrșit-o își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau

inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că

ele vor putea fi evitate ori nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau

inacțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși

trebuia și putea să le prevadă.

În prezentul articol imprudența ca formă a vinovăției este prevăzută sub două

modalități: a) încrederea exagerată în sine (ușuratică) și b) neglijența.

Factorul volitiv al încrederii exagerate în sine reprezintă eforturile pe care le

depune făptuitorul la desfășurarea activității cu nerespectarea regulilor de precauție în

condițiile încrederii sale în anumiți factori care, în concepția sa, pot împiedica

survenirea rezultatului și care, de fapt, au fost apreciați exagerat. Cînd făptuitorul nu se

bazează pe nici un temei care ar putea preîntîmpina rezultatul, ci pe hazard, pe

întîmplare, vinovăția sa ia forma intenției, întrucît într-un asemenea caz ea echivalează

cu acceptarea urmărilor prevăzute.

Dispoziția art.17 CP reproduce întocmai definiția intenției, ca formă a vinovăției.

Intenția în norma penală citată este caracterizată sub aspectul manifestării ei în două

modalități: a) intenția directă se manifestă în situația în care persoana își dă seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, prevede urmările prejudiciabile

ale acesteia și dorește survenirea acestor urmări; b) intenția indirectă se manifestă în

situația în care persoana își dă seama de gradul prejudiciului faptei, prevede urmările

ei prejudiciabile, nu dorește, însă admite în mod conștient survenirea acestor urmări.

În speța dată, inculpata a săvîrșit intenționat infracțiunea, deoarece avînd în mîna

sa un cuțit - obiect înțepător-tăietor, în timpul conflictului apărut cu mama sa Boțoc

G., i-a aplicat ultimei lovitura, în urma căreia a survenit urmările grave constatate de

medici. Deci, își dădea seama de urmările prejudiciabile și putea să evite rezultatul

incidentului.

4

7.2. Referitor la motivul invocat de inculpată, precum că, i s-a încălcat dreptul la

un proces echitabil, deoarece nu a fost audiat martorul ocular Gandibadi E., Colegiul

menționează că, în conformitate cu prevederile art.24 alin.(4) CPP, părțile în procesul

penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind

independente de instanță, de alte organe ori persoane. Instanța de judecată acordă

ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru

administrarea probelor necesare.

În speță, potrivit procesului - verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, se

constată că, inculpata sau avocatul acesteia nu au înaintat careva cereri, demersuri

privind audierea martorului respectiv, deci, nu s-au folosit de drepturile sale, prevăzute

în art.66, 68 CPP.

Astfel, Colegiul reține că, nu poate fi imputabilă instanței de apel încălcarea

exigenților garantate de art.6 CEDO – la un proces echitabil, în privința inculpatei.

Potrivit art.24 CPP, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît

interesele legii, și pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile

au avut acces în egală măsură, întrucît părțile participante la judecarea cauzei au

drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru

susținerea pozițiilor lor.

Din conținutul hotărîrilor atacate rezultă că, instanțele de judecată corect au

constatat faptele și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpatei Pih O. în

baza art. 2011 alin.(3) lit.a) CP, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior, motivîndu-

se concluzia de vinovăție printr-un cumul de probe pertinente, concludente și utile,

care obiectiv au fost apreciate de instanțele de judecată ierarhic inferioare.

Din cuprinsul recursului părții vătămate Boțoc G., care își exprimă dezacordul cu

pedeapsa aplicată inculpatei, Colegiul constată că, se invocă temeiul prevăzut de

pct.10) alin.(1) art.427 CPP.

Colegiul penal reiterează că, potrivit prevederilor art.75 CP, prin criterii generale

de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii

penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și corect

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii

penale și pedepsei penale, potrivit art.61 CP, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

Colegiul penal conchide că, instanțele ierarhic inferioare corect au stabilit o

pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea săvîrșită, ținînd cont de criteriile de

5

individualizare a răspunderii penale și pedepsei penale în corespundere cu prevederile

art.7,61,75,76 CP.

Instanța de recurs reține că, temeiurile invocate de recurenți prevăzute la art. 427

alin. (1) pct.10),12) CPP, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de

erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare hotărârea atacată este

legală și întemeiată.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-

419 CPP, de aceia recursurile ordinare declarate se declară inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpata Pih Oxana și partea

vătămată Boțoc Galina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

17 iulie 2013, în cauza penală privind-o pe Pih Oxana Alexandr, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 12 februarie 2014.

Președinte: Constantin Gurschi

Judecători: Liliana Catan

Ion Arhiliuc

6