1re-34-2014 — Arest preventiv

Procurorul în Procuratura Generală, Nicolae Mătăsaru s-a adresat judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru cu demers, prin care a solicitat înlocuirea măsurii preventive sub formă de liberare provizorie sub control judiciar, aplicate învinuitei Cuptor Ludmila, cu arest preventiv pe un termen de 30 zile, cu eliberarea unui mandat de arest.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 12 august 2013, a fost respins demersul procurorului privind înlocuirea măsurii preventive liberarea provizorie sub control judiciar, aplicate învinuitei Cuptor Ludmila, cu arest preventiv pe o perioadă de 30 zile, cu emiterea unui mandat de arest.

Împotriva hotărîrii date a declarat recurs procurorul, care a solicitat anularea acesteia și înlocuirea măsurii preventive învinuitei Cuptor Ludmila, în arest preventiv pe un termen de 30 de zile, invocînd că ultima este învinuită de comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, ce se atribuie la categoria infracțiunilor contra libertății, cinstei și demnității persoanei și că aceasta s-a eschivat de organul de urmărire penală, schimbîndu-și domiciliu, astfel că aflarea învinuitei la libertate va genera tergiversarea examinării cauzei la etapa urmării penale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 august 2013, a fost admis recursul procurorului D.Robu, casată încheierea contestată, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care a fost înlocuită în privința învinuitei Cuptor Ludmila, măsura preventivă sub formă de liberare provizorie sub control judiciar, în arest preventiv pe un termen de 30 zile, cu eliberarea mandatului de arest. Instanța de recurs, casînd încheierea instanței de judecată, reieșind din complexitatea cauzei penale, gravitatea excepțională a infracțiunii incriminate lui Cuptor Ludmila – art.165 alin.(2) Cod penal, ce se atribuie la categoria infracțiunilor contra libertății, cinstei și demnității, care fiind la libertate, ar putea influența asupra mersului urmăririi penale, deoarece în cauză la moment nu au fost efectuate toate acțiunile de urmărire penală ce nu suferă amînare, nu au fost stabiliți și audiați toți martorii, împrejurări care reprezintă 1 temeiuri rezonabile de a considera că, aflîndu-se la libertate, dînsa ar putea împiedica la stabilirea adevărului prin influențarea părții vătămate și a martorilor în vederea dării depozițiilor false, să influențeze organul de urmărire penală în vederea tergiversării examinării cazului, să se eschiveze de la organul de urmărire penală, deoarece, la moment, aceasta se eschivează de la prezentarea în fața organului de urmărire penală, nefiind cunoscut locul aflării ei, și-a schimbat domiciliul, a ajuns la concluzia de a-i înlocui învinuitei Cuptor Ludmila măsura preventivă sub formă de liberare provizorie sub control judiciar, în arest preventiv pe un termen de 30 zile, cu eliberarea mandatului de arest. Totodată, instanța de recurs, a constatat că instanța de fond eronat a apreciat circumstanțele cauzei, neîntemeiat a ajuns la concluzia de respingere a demersului acuzatorului de stat, neindicînd argumentat prin ce se va asigura comportamentul respectiv al învinuitei în scopul desfășurării normale a procesului penal și al asigurării executării sentinței, astfel cum prevede art.195 Cod de procedură penală.

Hotărîrea menționată a devenit irevocabilă la data pronunțării.

În recursul în anulare declarat de avocatul I.Casian în numele învinuitei Cuptor Ludmila se critică decizia adoptată, invocînd ca temeiuri prevederile art.452-453 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea încheierii Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 12.08.2013, pe motiv că instanța de fond, ținînd seama de art.25 alin.6 din Constituția R.Moldova, art.5 din CEDO, corect a conchis că măsura preventivă aplicată învinuitei, potrivit art.195 alin.(5) Cod de procedură penală, a încetat de drept și nu poate fi înlocuită cu arest preventiv din motivele invocate de procuror, deoarece nu a fost prelungită de către procuror după expirarea termenului de 30 de zile stabilit de judecătorul de instrucție prin încheierea din 11.01.2013, astfel, instanța de apel neîntemeiat a admis demersul procurorului, care nu a fost înaintat și semnat de procurorul în Procuratura Generală D.Robu, adică de o persoană care nu avea competența de a-l înainta, deoarece nu a fost împuternicit de a conduce urmărirea penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, verificînd argumentele invocate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, hotărîrile judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Colegiul consideră necesar a menționa că nu orice hotărîre judecătorească irevocabilă poate fi atacată în ordinea recursului în anulare, ci numai cele pentru care legea prevede această cale de atac. Astfel, conform art.312 Cod de procedură penală, care reglementează procedura controlului judiciar al legalității încheierii instanței de judecată privitor la măsurile preventive aplicate și prelungirea duratei lor și în special alin.(5), instanța de recurs, se pronunță asupra cazului, prin adoptarea unei decizii inclusiv și de admitere a recursului. Această decizie nu mai are o careva cale de atac, deoarece nu se stipulează în norma vizată, dreptul părților de a o ataca într-o altă instanță mai superioară. Colegiul constată că această prevedere a art.312 Cod de procedură penală, este conformă cu exigențele prescrise de art.5 și art.13 ale Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. În sprijinul acestei concluzii, se rețin și constatările expuse de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în pct.27 a Hotărîrii din 01 noiembrie 2007 în cauza 2 Mușuc v. Moldova, „Curtea reamintește că articolul 5 § 4 nu garantează ca atare un drept de a contesta deciziile prin care se dispune sau se prelungește arestarea, deoarece prevederea de mai sus face referire la „proceduri”, și nu la „căi de atac”. Intervența unei singure autorități este conformă articolului 5 §4, cu condiția că procedura urmată are un caracter judiciar și acordă persoanei vizate garanții adecvate în privința modului lipsirii de libertate în cauză ( a se vedea Jecius v. Lithuania, nr. 34578/97, § 100, ECHR 2000 - IX). Prin urmare, pretenția este incompatibilă ratione materiale cu prevederile Convenției în sensul articolului 35 §3 și urmează a fi respinsă în conformitate cu articolul 35 §4”. Astfel, instanța de recurs reține că, în cazul în care acuzatorul de stat, a folosit dreptul la recurs, prin care s-a verificat legalitatea încheierii judecătorului de instrucție, hotărîrea adoptată pe marginea acestui subiect nu mai poate fi atacată pe calea recursului în anulare la Curtea Supremă de Justiție, deoarece această procedură pentru astfel de situații nu este prevăzută de legea națională, iar recurentul a utilizat o cale de atac neprevăzută de lege. În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului declarat de avocatul I.Casian în numele învinuitei L.Cuptor din motiv că hotărîrea în cauză nu poate fi contestată cu recurs în anulare. 5. În conformitate cu prevederile art.432, 452, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Ion Casian în numele învinuitei Cuptor Ludmila, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 august 2013, privind înlocuirea măsurii preventive – liberarea provizorie sub control judiciar în privința învinuitei Cuptor Ludmila, în arest preventiv, pe un termen de 30 zile, cu eliberarea mandatului de arest, deoarece recurentul a utilizat o cale de atac neprevăzută de lege. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 februarie 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 3