1ra-274/2014 — Art. 145 al. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Călărași din 26 iunie 2013, în baza probelor administrate în fază de urmărire penală, Popa Gh., a fost condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la 5 ani 6 luni închisoare în penitenciar de tip închis. Măsura preventivă arestul a fost menținută. În fapt, prima instanță a reținut, că Popa Gh. la 09 martie 2013, la ora 14:30, aflîndu-se la domiciliul său situat s. Hîrjauca, raionul Călărași, a inițiat un conflict cu cet. S. Bagrii, care curățea pomii în gospodăria acestuia, în rezultat la ce i-a aplicat, multiple lovituri cu un obiect din lemn peste diferite părți ale corpului, cazîndu-i vătămări corporale grave periculoase pentru viață, sub formă de traumă cranio cerebrală cu plăgi în regiunea capului, fracturi înfundate multischiloase ale bolții craniului, hematom epidural, și contuzie cerebrală, în rezultatul cărora a decedat pe loc. 1 În drept, prima instanță a încadrat fapta inculpatului Popa Gh. în baza art. 145 alin. (1) Cod penal – omorul intenționat al unei persoane.

Sentința nominalizată a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Popa Gh. să fie condamnat în baza art.145 alin.(1) Cod penal la 9 ani închisoare în penitenciar de tip închis motivînd, că instanța de judecată a aplicat o pedeapsă prea blîndă ce nu corespunde caracterului și gradului de pericol social al infracțiunii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013 a fost admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Popa Gh. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal și condamnat la 8 ani închisoare în penitenciar de tip închis. La adoptarea soluției date instanța de apel a statuat, că vinovăția inculpatului Popa Gh. în comiterea infracțiunii imputate este dovedită prin cumulul de probe acumulate de organul de urmărire penală și cercetate de instanța de fond și suplimentar de cea de apel.

Ne fiind de acord cu hotărîrea emisă, avocatul B. Druță, fără a face trimitere la prevederile art. 427 Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar, în care invocă necesitatea casării hotărîrilor, rejudecarea cauzei și reîncadrarea acțiunilor condamnatului Popa Gh. în baza art. 156 Cod penal, ca vătămare gravă a integrității corporale în stare de afect. Inculpatul Popa Gh. în recurs a indicat dezacordul său cu decizia instanței de apel, motivînd, că el a cauzat părții vătămate leziuni corporale, apărîndu-se de atacul ultimului. Inculpatul a mai înaintat versiune, precum că S. Bagrii ar fi primit leziuni corporale de la căderea dintr-un pom.

Verificînd argumentele recursurilor în raport cu actele cauzei Colegiul penal consideră, că acestea urmează a fi declarate inadmisibil din următoarele considerente.

Îndeplinind prevederile art. 414 - 417 Cod de procedură penală, judecînd apelul procurorului, instanța de apel corect a constatat starea de fapt și de drept, adoptînd hotărîre legală și întemeiată. În motivarea deciziei instanța de apel a stabilit, că vinovăția lui Popa Gh. în comiterea omorului unei persoane se demonstrează prin mai mute probe cercetate în instanța de fond și verificate în instanța de apel cum ar fi: - declarațiile martorilor V. Berechelea (f. d. 32), I. Podgurschii (f. d. 34), R. Berechelea (f. d. 32), E. Moscalu (f. d. 41); - procesul-verbal de cercetare a teritoriului adiacent gospodăriei lui Popa Gh. din 10 martie 2013 cu foto-tabelă (f. d. 7-12); - procesul-verbal de cercetare la fața locului a gospodăriei Popa Gh. din 10 martie 2013 cu foto-tabela (f. d. 13-19); - raportul de expertiză medico-legală nr. 32 din 12 martie 2013 conform căruia moartea lui S. Bagrii a survenit în rezultatul traumei cranio – cerebrale cu 2 plăgi în regiunea capului, fracturi înfundate multischiloase ale bolții craniului, hematom epidural, hemoragii subarahnoidale, compresie și contuzie cerebrală, trauma toracelui cu fracturi ale sternului și coastelor, hemotorax bilateral, plăgi și echimoze pe față, hemoragie pe mucoasa buzei de sus, escoriații pe spate, membrul superior stîng și genunchi, plagă cu fractura multieschiloasă a bolții craniului, fractura înfundată a bolții craniului, plagă pe partea din urmă a craniului (f. d. 82); - raportul de expertiză psihiatrico-legală conform căruia la momentul comiterii infracțiunii Popa Gh. dereglări psihice temporare nu manifesta, starea de afect patologic a fost exclusă, corect se orienta în mediul temporo - spațial, a săvîrșit acțiuni violente asupra persoanei cu care a intrat în conflict, avea capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale. Instanța de judecată pe Popa Gh. l-a recunoscut responsabil (f. d. 92- 93); - ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte folosite la omor din 18 martie 2013 (f. d. 97) ș. a.

Fiind audiat în ședința de judecată a instanței de fond inculpatul Popa Gh. vinovăția în săvîrșirea infracțiunii și-a recunoscut-o și a declarat, că 1- a luat la lucru pe S. Bagrii, la curățit pomi. Astfel, la 09 martie 2013, S. Bagrii a venit de dimineață. În jurul orei 12:00 acesta a plecat și s-a întors peste o oră, fiind în stare de ebrietate. Între ei s-a inițiat un conflict. Au ieșit din grădină pînă în fața casei și acolo S. Bagrii s-a îndîrjit la el cu foarfecele de curățat vie și Popa Gh. a mai explicat, că a luat un lemn și 1-a lovit de cîteva ori pe S. Bagrii în cap. Consideră că el s-a apărat (f. d. 136). În instanța de apel inculpatul Popa Gh. a susținut cele declarate anterior, suplimentar a mai declarat că S. Bagrii a plecat singur din ogradă, apoi iar a sosit. Coastele lui S. Bagrii nu i le-a rupt.

Instanța de apel a constatat, că de facto inculpatul Popa Gh. și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, însă a apreciat critic afirmațiile acestuia precum că, l-a lovit pe S. Bagrii cu scop de autoapărare. Această versiune nu corespunde adevărului și a fost înaintată de către inculpat în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, deoarece a fost combătută de celelalte probe analizate mai sus și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, și care demonstrează cu certitudine vinovăția lui în comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 145 alin.(l) Codul penal, - omorul intenționat al unei persoane. Mai mult ca atît, în cadrul cercetării cauzei în instanța de fond inculpatul Popa Gh., asistat de către apărătorul său M. Croitoru, în temeiul art. 3641 alin. (2) Cod de procedură penală, a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și nu a solicitat administrarea de probe noi, totodată solicitînd instanței de judecată să examineze cauza pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale (f. d. 133). În afară de întreaga sistemă de probe analizate mai sus, care demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului Popa Gh. Colegiul penal menționează că dînsul, prin rechizitoriu fiind învinuit de omorul intenționat a unei persoane, acceptînd examinarea cauzei în baza art. 3641 alin. (2) Cod de procedură penală, a fost de acord cu învinuirea adusă lui, adică a recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii imputate. 3

Rejudecînd cauza în latura numirii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, circumstanțele agravante și atenuante, strict conducîndu-se de prevederile art. 61, 75 Cod penal, i-a numit pedeapsa echitabilă – concluzie susținută de Colegiul penal.

Cele expuse conduc la concluzia de apreciere a recursului ca inadmisibil din următoarele considerente. Unu. Inculpatul Popa Gh., fiind condamnat de către instanța de fond pentru omorul intenționat, n-a atacat sentința, acceptînd-o. El a atacat-o abia atunci cînd instanța de apel i-a înăsprit pedeapsa, înaintînd mai multe versiuni privind circumstanțele omorului. Doi. Inculpatul Popa Gh. a solicitat examinarea simplificată a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, unde el pe deplin a recunoscut vinovăția în omorul intenționat. Trei. Inculpatul Popa Gh. abia în recursul său a înaintat versiunea că el se apăra de partea vătămată S. Bagrii. Inculpatul în instanța de apel a mai înaintat și altă versiune, chipurile, S. Bagrii ar fi putut primi leziuni corporale grave la căderea din copac. Reiterăm. Inculpatul Popa Gh., precum și avocatul B. Druță au invocat mai multe versiuni – că Popa Gh. se apăra de atacul părții vătămate, că a comis omorul în stare de afect, că partea vătămată ar fi primit leziuni corporale la căderea din copac. Însă aceste versiuni nu au fost invocate de nimeni în apel. Dimpotrivă, fiind sancționați cu o pedeapsă prea blîndă, inculpatul a acceptat sentința de condamnare pentru omor intenționat. Însă, conform prevederilor art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală atît inculpatul, cît și avocatul nu erau în drept de a invoca în recurs temeiuri de recurs (circumstanțe, versiuni) care nu au fost invocate în apel. Patru. Pedeapsa a fost numită de către instanța de apel, ținînd cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, circumstanțele atenuante și agravante, precum și de privilegiile stipulate în art. 364 alin. (8) Cod penal, avînd în vedere indulgența instanței de apel la numirea pedepsei datorită procedurii simplificate la examinarea dosarului. Cinci. Argumentele recursului conțin subtitlu de dezacord cu concluziile instanțelor judiciare privind condamnarea, însă toate ele nu cad sub incidența temeiurilor pentru declararea recursului ordinar din cele stipulate în art. 427 Cod de procedură penală.

Călăuzindu-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, 4 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul B. Druță în numele inculpatului Popa Gh. împotriva sentinței Judecătoriei Călărași din 26 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013 în cauza penală privind pe Popa Gheorghe Nicolae, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă pronunțată integral la 12 februarie 2014, ora 9. 30. Președinte Constantin Gurschi Judecător Andrei Harghel Iurie Diaconu 5