1re-1/2014 — Încălcarea regulilor de securitate a circulației rutieră.

Dosarul nr. 1re-1/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

28 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Elena Covalenco, Andrei Harghel, Ion Ahiliuc, Iurie Diaconu

a judecat în ședință publică recursul în anulare declarat de administratorul S.C.

„Legilux” S.R.L., Fotescu Marcel, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 03 iulie 2013, în cauza penală privindu-l pe

Garaciur Lilian Alexandru, născut la

06.04.1974, originar și domiciliat r-nul Florești,

sat. Napadova.

Termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Reprezentantul S.C.”Legilux” SRL, care a susținut recursul în sensul declarat.

Procurorul Graur Dumitru, care a solicitat admiterea recursului declarat de

S.C.”Legilux” SRL.

Avocatul Razdorojnaia Tatiana în numele inculpatului Garaciur L., a solicitat

respingerea recursului declarat de S.C.”Legilux” SRL și s-a pronunțat pentru

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 iulie 2013.

C O N S T A T Ă :

acordului de recunoaștere a vinovăției, Garaciur L. a fost recunoscut vinovat în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(l) CP și condamnat la 200 ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

Acțiunea civilă a fost admisă și s-a dispus încasarea de la SRL „Legilux” în

beneficiul lui Rusnac E. prejudiciul material în sumă de 1972,42 lei și prejudiciul

1

moral în sumă de 5000 lei, precum și taxa de stat în beneficiul statului în mărime de

150 lei.

Garaciur L., conducînd automobilul de model „Dacia Logan”, cu n/î C OP 815, și

avîndu-i ca pasageri pe Sochircă A. și Rusnac E., se deplasa din mun. Chișinău spre

mun. Bălți pe banda regulamentară a traseului. În regiunea sat. Bănești, Telenești, a

ignorat prevederile pct. 14 lit. a), 45 alin. (1) lit. a), c), d) al Regulamentului Circulației

Rutiere, ațipind la volanul automobilului, a pierdut controlul asupra lui, în rezultatul

căruia s-a tamponat cu remorca unui automobil de model "Orthaus" n/î C AR 781,

condus de Țurcan A., ce se deplasa regulamentar în aceeași direcție.

În urma impactului, pasagerilor Sochircă A. și Rusnac E. le-au fost cauzate

vătămări corporale medii, cu dereglarea sănătății de lungă durată.

S.R.L., Fotescu M., solicitînd casarea acesteia în latura civilă, motivînd cu faptul că,

au fost încălcate grav drepturile sale ca parte civilmente responsabilă prevăzute în

art.73, 74 CPP, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 CEDO, fiindcă a fost

obligată la recuperarea daunelor materiale și morale, fără ca S.C. „Legiulux” să fi fost

atrasă în proces și recunoscută parte civilmente responsabilă la faza urmării penale, or,

la judecată, fără a fi citată la ședința de judecată, unde să-și poată apăra interesele,

precum și, Legea cu privire la asigurări nr.407 din 21.12.2005, întrucît la momentul

accidentului rutier automobilul deținea poliță de asigurare obligatorie de răspundere

civilă la CIA „Asito” SA, persoana juridică, care în primul rînd poartă răspundere

civilă conform contractului de asigurare.

recursul directorului general a S.C. „Legilux” S.R.L., Fotescu M., cu menținerea

sentinței fără modificări.

cauzei în instanța de fond a avut loc în procedura acordului de recunoaștere a

vinovăției cu respectarea prevederilor stipulate în Capitolul III, art.504 -509 CPP.

Instanța a reținut că, la examinarea cauzei în atare procedură, legiuitorul a admis

în calitate de părți a procesului: procurorul ca reprezentant al învinuirii (inclusiv al

intereselor părții vătămate) și inculpatul cu apărătorul său. Acestea fiind persoanele

care în corespundere cu art. 438 raportat la art. 401 CPP, dispun de dreptul contestării

în ordine de recurs a sentinței de condamnare, adoptată în cauza ce a fost examinată în

procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, invocîndu-se doar temeiurile strict

stipulate de dispoziția art. 509 alin. (6) CPP, nefiind inclusă soluționarea acțiunii

civile.

Instanța de recurs a conchis că, SRL "Legilux" este lipsită de posibilitatea

contestării legalității sentinței adoptată în cauza lui Garaciur L., atît după calitatea

procesuală, cît și după temeiul invocat.

administratorul S.C. „Legilux” S.R.L., Fotescu M., care solicită casarea sentinței

Judecătoriei Telenești din 19 februarie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de

2

Apel Bălți din 03 iulie 2013, în privința lui Garaciur L., în latura civilă, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de recurs, fiindcă instanțele de judecată au comis grave

erori prin încălcarea drepturilor S.C. „Legilux” la apărare, la un proces echitabil și

principiile egalității armelor și a unui proces contradictoriu, prevăzute de art.20, 26 din

Constituția Republicii Moldova și art.6 CEDO, încălcări care constituie un viciu

fundamental ce afectează hotărîrile pronunțate în cauză referitor la soluționarea

acțiunii civile.

concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) CPP, cererea de recurs în anulare trebuie să

cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu menționarea temeiurilor

prevăzute de art. 453 CPP și cu argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate prin prisma

temeiurilor respective.

Articolul 453 alin. (1) CPP, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a

recursului în anulare, și anume, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare

în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv

cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii

Moldova despre depunerea cererii.

Recurentul invocă în recursul său că, instanțele de judecată inferioare au încălcat

prevederile art.6 CEDO – dreptul la un proces echitabil, întrucît nu s-a respectat

procedura de examinare a acțiunii civile în procesul penal.

Colegiul menționează că, consacrarea dreptului la un proces echitabil în plan

internațional s-a realizat prin intermediul celor mai importante instrumente juridice de

garantare a drepturilor omului, fie tratate internaționale universale cu valoare generală

ori specializate, fie tratate regionale cu valoare generală ori specializate.

Astfel, potrivit art.10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului „orice

persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil și public de

către un tribunal independent și imparțial care va hotărî fie asupra drepturilor și

obligațiilor sale, fie asupra oricărei acuzări în materie penală îndreptate împotriva sa”.

În cuprinsul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, la

art.14 alin.(1) se menționează că „orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află

să fie examinat în mod echitabil și public de către un tribunal competent, independent

și imparțial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri

penale îndreptate împotriva ei asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale

cu caracter civil”.

Conform art.6 din Convenție „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale

în mod echitabil, public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații penale

îndreptate împotriva sa…”.

O situație distinctă privitoare la acțiunea în despăgubiri este aceea în care, în

cadrul procesului penal, sub o formă sau alta, în funcție de specificitatea normelor

3

procesual penale naționale în materie, acțiunea civilă este alăturată sau trebuie să fie

alăturată acțiunii penale; dreptul la despăgubiri se naște din săvîrșirea infracțiunii, care

este și o faptă cauzatoare de prejudicii. Ca principiu, Curtea a decis că arunci cînd

victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal, aceasta semnifică

introducerea unei cereri în despăgubiri, chiar dacă ea nu a cerut, în mod expres,

repararea prejudiciului suferit. Prin dobîndirea calității de parte civilă în procesul

penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului infracțiunii, ci și

repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit.

De asemenea, deși, în principiu, o procedură în fața jurisdicției respective nu

poartă decît asupra temeiniciei „acuzației penale”, pentru aplicabilitatea art.6 parag.1

este decisiv dacă, de la data cînd a fost posibilă constituirea de partea civilă și pînă la

încheierea procedurii penale, latura civilă era strîns legată de derularea procedurii

penale, adică în ce măsură aceasta din urmă condiționa latura civilă sau, altfel spus, era

determinată pentru posibilitatea obținerii reparării prejudiciului suferit.

În speță, partea vătămată Rusnac E. a fost recunoscută în calitate de parte civilă

în cauza penală în privința lui Garaciur L., în baza ordonanței organului de urmărire

penală în persoana ofițerului de urmărire penală la data de 14 august 2012 (f.d.57), iar

ulterior, pe parcursul examinării cauzei penale în instanța de fond a înaintat acțiune

civilă, solicitînd încasarea prejudiciului material și moral de la partea civilmente

responsabilă SRL „Legilux” (f.d.155).

Această acțiune a fost admisă integral prin sentința adoptată în cauză, motivînd

că, potrivit conținutului art.1410 alin(2) Cod Civil, obligația de reparare a prejudiciului

revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate

ori în alt temei legal sau persoanei care și-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

Fiind constatat că, la momentul producerii accidentului rutier izvorul de pericol sporit,

și anume, automobilul Dacia Logan se afla în proprietatea SRL”Legilux”, cu

mențiunea ca SRL „Legilux” să se adreseze cu acțiune în regres către Garaciur L..

(f.d.226).

Colegiul penal constată faptul că, instanța de fond eronat și neîntemeiat a admis

această acțiune, întrucît nu a respectat prevederile stipulate în Titlul VII, Capitolul I,

acțiunea civilă în procesul penal.

Art.220 CPP, prevede că, acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în

conformitate cu prevederile Codului de procedură penală și se aplică normele

procedurii civile dacă ele nu contravin principiilor procesului penal și dacă normele

procesului penal nu prevăd asemenea reglementări.

Colegiul statuează că, potrivit art.219 alin.(1) CPP, acțiunea civilă în procesul

penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost

cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației

profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală

sau în legătură cu săvîrșirea acesteia.

Pct.10 din hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.9 din 09.10.2006 Cu

privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează

repararea prejudiciului moral, stipulează că, prin prisma art.219 alin.(4) CPP, paguba

4

morală va fi încasată de la persoana condamnată pentru săvîrșirea infracțiunii și nu de

la proprietarul izvorului.

Posesorul izvorului de pericol sporit nu răspunde pentru prejudiciul moral dacă

demonstrează că izvorul de pericol sporit a ieșit din posesiunea lui ca urmare a

acțiunilor ilicite ale unor terți. În acest caz, răspunderea îi revine persoanei care a

dobîndit în mod ilicit izvorul de pericol sporit. În măsura în care posesorul izvorului de

pericol sporit este vinovat de faptul că izvorul a ieșit din posesiunea sa, el va răspunde

pentru prejudiciu în mod solidar cu persoana care l-a dobîndit în posesiune în mod

ilicit.

Prin urmare, instanța de fond, vădit greșit a decis impunerea persoanei juridice,

ca posesor al izvorului de pericol sporit, să recupereze dauna morală.

Mai mult ca atît, instanța de fond nu a luat în considerație hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr.6 din 24.12.2010 privind judecarea cauzelor penale în

procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, în care se indică că, la examinarea

cauzei în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, instanța de judecată se va

pronunța asupra acțiunii civile (inclusiv asupra prejudiciului moral) numai în cazul în

care inculpatul o recunoaște integral. Dacă inculpatul nu recunoaște acțiunea civilă sau

o recunoaște parțial, instanța va proceda în modul prevăzut de art. 225 alin (3) CPP.

Din materialele cauzei, reiese că, au fost încălcate drepturile SRL „Legilux”

prevăzute de art.74 CPP, deoarece aceasta nu a fost recunoscută în modul prevăzut de

lege ca parte civilmente responsabilă, nu a fost făcută cunoștință cu acțiunea civilă,

depusă în cauză, nu sunt probe care ar confirma că, partea a fost înștiințată legal despre

examinarea acțiunii civile înaintate de partea civilă, întrucît lipsește dovada de primire

a acestei comunicări (art.236,239,242 CPP).

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, temeiurile invocate de

recurent și-au găsit confirmare la judecarea recursului, hotărîrile instanțelor de

judecată sunt afectate de un viciu fundamental legat de nerespectarea drepturilor

constituționale a unei persoane juridice, la caz a S.C. „Legilux” SRL, la un proces

echitabil.

Ca urmare hotărârea atacată urmează a fi casată parțial, în ce privește modul cum

s-a soluționat acțiunea civilă, explicînd părții civile Rusnac E. dreptul de ași soluționa

pretențiile materiale i morale, survenite în rezultatul infracțiunii comise de către

Garaciur L., printr-o acțiunea civilă, depusă în cauză, în ordinea procedurii civile.

penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul în anulare declarat de administratorul S.C. „Legilux” S.R.L.,

Fotescu Marcel, casează parțial sentința Judecătoriei Telenești din 19 februarie 2013 și

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 iulie 2013, în privința lui

Garaciur Lilian Alexandru, în latura civilă, explicînd părții civile Rusnac Elena

dreptul de a soluționa acțiunea civilă, depusă în cauză, în ordinea procedurii civile.

5

În rest hotărîrile atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la data de 11 februarie 2014 ora 09:30.

Președinte: Constantin Gurschi

Judecători: Elena Covalenco

Andrei Harghel

Ion Ahiliuc

Iurie Diaconu

6