1ra-64-2014 — art.165 alin.2-art.220 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.165 alin.2-art.220 alin.1 CP
- Temei legal
- art.165 alin.2-art.220 alin.1 CP
1ra-64-2014 — art.165 alin.2-art.220 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1ra-64/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
28 ianuarie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Constantin Gurschi,
Judecătorii - Elena Covalenco, Andrei Harghel, Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,
a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2013 de către avocatul Botnari Mariana în
numele inculpatei și inculpata
Polișciuc Ana Valeriu, născută la 13 iulie 1980, originară și
domiciliată în or.Dubăsari, str.Aivazovski 19, ap.21.
Termenul examinării cauzei în:
prima instanță de la 05.10.2010 pînă la 08.08.2012,
instanța de apel de la 21.09.2012 pînă la 22.02.2013,
instanța de recurs de la 16.10.2013 pînă la 28.01.2014.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Avocatul Botnari Mariana și inculpata Polișciuc Ana au susținut recursurile ordinare,
solicitînd admiterea lor în sensul declarat.
Procurorul Suvac Nicolae s-a pronunțat pentru respingerea recursurilor declarate, fiind
neîntemeiate.
Colegiul penal lărgit asupra recursului,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 08 august 2012, Polișciuc Ana a fost
condamnată în baza:
- art.165 alin.(2) lit.b), d) Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul turismului pe un
termen de 2 ani;
- art.220 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare.
Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al
pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani și 6 luni închisoare, cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în
domeniul turismului pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru
femei.
Potrivit sentinței s-a constatat că Polișciuc Ana, în primăvara anului 2006,
intenționat, din interes material, aflîndu-se în or.Dubăsari, prin înțelegere prealabilă cu mai
multe persoane neidentificare de organul de urmărire penală, una dintre care de origine turcă
pe nume „Murat”, abuzînd de poziția de vulnerabilitate a cet.Dima Mariana, au recrutat-o pe
ultima în scop de exploatare sexuală comercială în Turcia. Obținînd consimțămîntul acesteia,
prin înșelăciune, sub pretextul că va merge în Turcia pentru a lucra ca chelneriță într-un hotel
din or.Antalia cu un salariu lunar de 1000 dolari SUA, Polișciuc Ana din surse financiare
proprii i-a procurat bilet la avion cet.Dima Mariana și împreună, prin Aeroportul Internațional
Chișinău, au zburat în or.Istambul, Turcia, de unde a fost transportată în or.Kemer, unde au
1
fost întîlnite de bărbatul de origine turcă pe nume „Murat”, care, întru atingerea scopului
infracțional de a o exploata sexual comercial pe Dima Mariana, i-a luat pașaportul și i-a
declarat că de fapt a fost vîndută de Polișciuc Ana ca prostituată, iar pentru cheltuielile
suportate necesită să presteze servicii sexuale contra plată diferitor clienți. În continuare,
Polișciuc Ana a adăpostit-o pe Dima Mariana într-un hotel din or.Kemer, unde ultima a fost
exploatată sexual comercial pînă în luna septembrie 2006, cînd s-a întors acasă în R.Moldova
fiindu-i procurat bilet la avion de către „Murat”, achitîndu-i bani în sumă de 1000 dolari
SUA.
Tot ea, Polișciuc Ana, la 09 octombrie 2006, aflîndu-se în s.Molovata, r-nul Dubăsari,
urmărind același scop, împreună și după o înțelegere prealabilă cu persoana de origine turcă
pe nume „Murat”, abuzînd de poziția de vulnerabilitate a cet.Reul (Sava) Elena, au recrutat-o
pe ultima în scop de exploatare sexuală comercială în Turcia. Obținînd consimțămîntul
acesteia, prin înșelăciune, sub pretextul că va merge în Turcia pentru a practica prostituția
într-un hotel din or.Antalia cu un salariu lunar de 1000 dolari SUA și cu permisiunea de a
avea zile libere și posibilitate ca în orice moment să revină acasă în R.Moldova, Polișciuc
Ana, din surse financiare proprii i-a procurat bilet la avion cet.Reul (Sava) Elena, și, la 14
octombrie 2006, aceasta, prin Aeroportul Internațional Chișinău, a zburat în or.Istambul,
Turcia, apoi a fost transportată în or.Kemer, unde a fost întîlnită de persoana pe nume
„Murat”, care a adăpostit-o într-o vilă din or.Kemer. Acolo Reul (Sava) Elena a fost impusă
să acorde servicii sexuale clienților, iar încercînd să refuze practicarea prostituției, a fost
amenințată cu aplicarea violenței fizice de către persoanele neidentificate de organul de
urmărire penală. În atare condiții, fără a fi remunerată, Reul (Sava) Elena a fost impusă să
practice prostituția pe parcursul a 6 luni.
Tot ea, Polișciuc Ana, în perioada lunilor august-septembrie 2007, împreună și după o
înțelegere prealabilă cu concubinul său, cetățean turc pe nume „Ramazan”, cu fratele acestuia
„Murat” și Godorozea Lilia, abuzînd de poziția de vulnerabilitate a cet.Florea Elena, au
îndemnat-o și au determinat-o să practice prostituția, iar cetățenii turci nominalizați au și
înlesnit practicarea de către aceasta a prostituției în Turcia, promițîndu-i un salariu lunar de
700 dolari SUA. Obținînd consimțămîntul ultimei, aceștia i-au dat bani pentru perfectarea
pașaportului și i-au procurat bilet la avion cu destinația or.Antalia, Turcia, iar la 10 octombrie
2007, Polișciuc Ana le-a însoțit în Aeroportul Odesa, Ucraina, unde Florea Elena și
Godorozea Lilia au zburat în or.Antalia, fiind apoi întîlnite de către persoana pe nume
„Ramazan”, care ulterior a adăpostit-o pe Florea Elena într-o vilă din or.Kemer, ce aparținea
fratelui său „Murat”, unde aceștia, pentru obținerea profitului de pe urma practicării
prostituției de către Florea Elena, i-au creat condiții pentru a întreține relații sexuale cu mai
mulți bărbați, pînă cînd a fost reținută de organele competente din Turcia și deportată în
R.Moldova la 24.01.2008.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către avocatul G.Plăcintă în numele inculpatei
A.Polișciuc și inculpată, care au solicitat:
- avocatul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin
care A.Polișciuc să fie recunoscută vinovată numai în baza art.220 alin.(1) Cod penal, pe
motiv că acțiunile acesteia nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.165 Cod
penal;
- inculpata, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin
care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, invocînd că instanța la adoptarea soluției nu a luat
în considerație faptul că are la întreținere un copil minor și este mamă solitară.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2013, au
fost respinse, ca nefondate, apelurile avocatului Plăcintă Grigore în numele inculpatei
Polișciuc Ana și a inculpatei, cu menținerea sentinței.
2
Instanța de apel a constatat că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea
prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatei
A.Polișciuc în comiterea infracțiunilor imputate și acțiunile ei corect au fost încadrate în baza
art.165 alin.(2) lit.b), d) și art.220 alin.(1) Cod penal, care se confirmă prin probele
administrate pe dosar și cercetate în ședințele de judecată, și anume:
- declarațiile părții vătămate E.Reul (Sava), care a relatat că în luna octombrie 2006,
prin intermediul lui M.Dima a făcut cunoștință cu A.Polișciuc și cu un bărbat pe nume
„Ramazan”. A.Polișciuc, cunoscînd că dînsa se află într-o stare materială grea și dorește să
plece peste hotare pentru a cîștiga bani, i-a propus să se ocupe cu prostituția în Turcia cu 1000
dolari SUA pe lună. Fiind de acord, dînsa a venit la A.Polișciuc acasă, unde s-a aflat vreo 3
zile pînă aceasta i-a procurat bilet la avion și împreună cu M.Dima și A.Polișciuc au venit cu
taxiul la Aeroportul din Chișinău, de unde au zburat în or.Antalia, Turcia, unde le-a întîlnit
„Murat”, fratele lui „Ramazan” și un bărbat pe nume „Giuma”, care le-au dus într-o vilă din
or.Kemer, unde „Murat” le-a luat pașapoartele și le-a spus că vor primi 500, dar nu 1000
dolari SUA, cum le-a promis A.Polișciuc. În Turcia a acordat servicii sexuale în pînă în mai
2007;
- declarațiile părții vătămate E.Florea, care a lămurit că, în luna august 2007, a făcut
cunoștință cu L.Godorozea, care i-a povestit că lucrează prostituată în Turcia, și, deoarece îi
era greu în familie, a rugat-o să o ajute și pe ea să plece în Turcia să cîștige bani. La 24 august
2007, L.Godorozea i-a făcut cunoștință cu A.Polișciuc, care era cu un bărbat, și care i-au spus
că-i vor achita lunar cîte 750 dolari SUA pentru practicarea prostituției. Ulterior, A.Polișciuc
le-a transportat în Odesa, Ucraina, unde la aeroport le-au fost înmînate biletele la avion și
împreună cu L.Godorozea au plecat în Turcia, unde au fost întîlnite de doi bărbați de origine
turcă, „Ramazan” și „Țechin”, au fost duse într-o vilă din or.Kemer, unde s-a aflat 3 luni și
toată această perioadă de timp împreună cu L.Godorozea acordau servicii sexuale. În ianuarie
2008 a fost arestată de poliția turcă și deportată în Moldova, revenind în țară, careva bani nu
i-au fost achitați. De la S.Sîrghe a aflat că A.Polișciuc a amenințat-o că în caz că o va denunța
la poliție, o va îneca, ea s-a speriat, iar cînd a auzit că aceasta este arestată, s-a hotărît să se
adreseze la poliție;
- declarațiile martorului F.Dima, din care rezultă că M.Dima este fiica ei, care are un
copil, însă nu lucra și astfel situația materială era grea. În martie 2006, fiica a venit acasă cu
A.Polișciuc și un bărbat spunînd că pleacă la lucru peste hotare. A.Polișciuc a asigurat-o pe
Mariana că în Turcia va lucra chelneriță într-un restaurant, iar pe dînsa o liniștea, spunîndu-i
că acolo e bine și că peste 3 zile după plecare Mariana va trimite de acum bani acasă. După ce
a plecat peste hotare, Mariana a trimis acasă 100 dolari SUA, iar peste un timp fiica a
telefonat-o și i-a spus că este bătută, nu o hrănesc, că nu lucrează ca chelneriță, ci este impusă
să se prostitueze. În toamnă Mariana a fugit de acolo și a venit acasă cu vînătăi pe corp și o
tăietură de cuțit la burtă, a fost internată în spital, unde s-a tratat;
- declarațiile martorului L.Godorozea, care a explicat că A.Polișciuc ducea fete peste
hotare, că aceasta le-a procurat bilete ei, lui E.Reul (Sava) și M.Dima. A.Polișciuc a organizat
plecarea ei în Dubai. În august 2007, la propunerea lui A.Polișciuc, dînsa și E.Florea au dat
acordul de a pleca în Turcia să se ocupe cu prostituția și împreună au venit la apartamentul lui
A.Polișciuc din or.Dubăsari, peste cîteva zile A.Polișciuc le-a spus că biletele sînt pregătite și
au plecat în Odesa, unde o femeie le-a dat biletele și ele au plecat în Turcia, unde s-au ocupat
cu prostituția timp de 2 luni, după care a fost deportată;
- declarațiile analogice ale martorului V.Godorozea, care a mai concretizat că după
discuția soției sale și E.Florea cu A.Polișciuc, acestea i-au spus că pleacă în Turcia să lucreze
ca vînzătoare. Prima din Turcia s-a întors în Moldova soția sa, apoi a venit și E.Florea, care i-
au povestit că acolo s-au ocupat cu prostituția;
3
- declarațiile martorului S.Sîrghe, potrivit cărora cunoaște că, în toamna anului 2007,
L.Godorozea și E.Florea au fost duse în Turcia de către A.Polișciuc pentru a se ocupa cu
prostituția. Întîlnindu-se cu A.Polișciuc, aceasta a întrebat-o unde este L.Godorozea și dînsa i-
a zis că este plecată în Turcia, deoarece îi este frică că E.Florea a scris plîngere pe ea la
poliție. Atunci A.Polișciuc i-a declarat ca să-i transmită lui E.Florea că dacă o va denunța la
poliție că ea le-a dus în Turcia, o va îneca în r.Nistru pe ea și pe fiica ei;
- declarațiile martorului N.Sava, din care rezultă că, aproximativ cu 2-3 ani în urmă,
vara, la fiica ei, E.Reul (Sava), a venit M.Dima, cu care aceasta a plecat la o femeie să le ajute
să plece la lucru, deoarece situația materială era grea. Ulterior, fiica i-a spus că pleacă în
Turcia la lucru, aflîndu-se acolo, telefona acasă rar, iar bani nu a trimis niciodată. După ce s-a
întors acasă, fiica era traumată psihologic, a venit flămîndă, bătută, slabă și fară bani, i-a spus
că a fost dusă în Turcia împreună cu M.Dima de către A.Polișciuc, care le-a procurat bilete și
a organizat plecarea lor;
- declarațiile inculpatei A.Polișciuc, din care rezultă că nu a negat faptul că părțile
vătămate s-au adresat la ea pentru a le ajuta să plece în Turcia la lucru, că toate cheltuielile de
transport la domiciliu, aeroport le suporta dînsa din sursele financiare proprii, că datele de
pașaport ale părților vătămate le transmitea lui;
- și actele cauzei: plîngerea cet.M.Dima din 19.05.2009, privind tragerea la răspundere
a lui A.Polișciuc, care a racolat-o și a transportat-o în Turcia, or.Antalia, com.Kemer, unde
timp de 6 luni a fost impusă să practice prostituția;
- plîngerea cet.E.Reul (Sava) din 26.05.2009, privind tragerea la răspundere a lui
A.Polișciuc, care la 10.10.2006 prin înșelăciune a determinat-o să plece în Turcia, or.Kemer
să se prostitueze pentru 1000 dolari SUA lunar, însă a mințit-o și pentru 6 luni i-a achitat doar
1000 dolari SUA;
- informația nr.1938 din 26.05.2009 parvenită de la Campania Aeriană „Air Moldova”,
conform căreia la 01.04.2006 pe numele lui A.Polișciuc și M.Dima au fost vîndute 2 bilete la
avion pentru cursa cu nr.475 Chișinău-Istambul;
- informația nr.7/3133 din 09.06.2009 parvenită de la Serviciul Grăniceri al
R.Moldova, prin care se confirmă că la 01.04.2006 prin aeroport M.Dima și A.Polișciuc au
părăsit teritoriul R.Moldova, totodată s-a constatat că A.Polișciuc a revenit în țară la
19.04.2006;
- procesul-verbal de confruntare din 29.05.2009 între E.Reul (Sava) și învinuita
A.Polișciuc, prin care prima a recunoscut-o pe aceasta din urmă ca persoană care a
determinat-o și a transportat-o în Turcia pentru a se prostitua;
- procesul-verbal de recunoaștere după fotografie din 23.11.2009, prin care martorul
F.Dima a recunoscut-o pe A.Polișciuc ca persoana care a traficat-o pe fiica ei în Turcia;
- plîngerea cet.E.Florea din 21.05.2008, copia pașaportului acesteia, prin care se
confirmă plecarea în Turcia la 10.10.2007 și revenirea în R.Moldova la 24.01.2008;
- informația DI și EO MAI din 15.08.2008 privind traversarea frontierei de stat de către
L.Godorozea;
- informația din 03.09.2008 parvenită de la Aeroportul Internațional Odesa, potrivit
căreia, la 10.10.2007, E.Florea și L.Godorozea au zburat cu avionul cu cursa nr.257 Odesa-
Antalia;
- procesele-verbale de recunoaștere după fotografie, potrivit cărora S.Sîrghe,
V.Godorozea și L.Godorozea au recunoscut-o pe A.Polișciuc ca persoana care a îndemnat,
determinat și organizat plecarea în Turcia a lui E.Florea;
- procesele-verbale de confruntare din 29.02.2012 dintre învinuita A.Polișciuc și
învinuita L.Godorozea din 06.03.2012 cu participarea părții vătămate E.Florea, martorului
V.Godorozea, prin care aceștia au confirmat că A.Polișciuc este persoana care a determinat-o
și a transportat-o în Turcia pe E.Florea pentru a se prostitua.
4
La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a apreciat declarațiile părților
vătămate Reul E.(Sava), E.Florea, a martorilor F.Dima, L.Godorozea, V.Godorozea, S.Sîrghe,
N.Sava, audiați în cadrul primei instanțe sub jurămînt și avertizați de răspundere penală în
baza art.312-313 Cod penal, cît și materialele cauzei, just concluzionînd că acestea
coroborează între ele și dovedesc prezența în acțiunile inculpatei atît a elementelor care
caracterizează latura obiectivă, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a
infracțiunilor imputate.
Instanța a considerat neîntemeiat și declarativ argumentul avocatului, precum că
acțiunile inculpatei nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.165 Cod penal,
invocînd că inculpata pe întreg procesul penal a susținut că nu se face vinovată în comiterea
infracțiunilor incriminate, deoarece nerecunoașterea vinovăției de către inculpată nu
echivalează cu achitarea sa de vreme ce acuzarea a administrat probe care cu certitudine au
dovedit că dînsa se face vinovată de comiterea celor incriminate, mai mult că, acesta este un
drept al inculpatei de a nu se autoincrimina, consfințit în art.21 Cod de procedură penală.
Referitor la măsura de pedeapsă stabilită inculpatei, instanța de apel a concluzionat că
prima instanță, ținînd cont de prevederile art.61, 75 Cod penal, gravitatea infracțiunilor
săvîrșite, una dintre care se atribuie la categoria celor deosebit de grave, de persoana
inculpatei, care se caracterizează pozitiv, lipsa antecedentelor penale, de circumstanțele
atenuante - prezența unui copil minor la întreținere, just a ajuns la concluzia că corijarea și
reeducarea inculpatei este posibilă doar prin stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un
termen minim pentru fiecare infracțiune.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare avocatul
M.Botnari în numele inculpatei A.Polișciuc și inculpata, care au solicitat:
- avocatul în numele inculpatei care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)
pct.6), 8), 12) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în
aceeași instanță, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel; vinovăția lui A.Polișciuc în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.165
alin.(2) lit.b), d) Cod penal nu a fost demonstrată, aceasta nu a comis infracțiunea imputată,
astfel instanța a dat o încadrare greșită acțiunilor inculpatei, care a recunoscut vina în
săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.220 Cod penal; la urmărirea penală nu a avut loc
confruntarea între inculpată și partea vătămată M.Dima, care nu a fost audiată în prima
instanță, iar declarațiile acesteia au fost date citirii și puse la baza condamnării contrar
prevederilor art.111 și 371 Cod de procedură penală; instanța neîntemeiat a respins demersul
de numire a expertizei grafologice asupra semnăturilor părții vătămate M.Dima de pe actele
procedurale efectuate cu participarea acesteia, care nu sînt autentice și a admis o cerere
presupusă a fi formulată de partea vătămată M.Dima privind examinarea cauzei în lipsa sa,
proveniența căreia nu a fost verificată; instanța greșit a reținut ca circumstanțe agravante –
comiterea infracțiunii sub formă de participație complexă și din interes material;
- inculpata care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură
penală, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie
aplicată o pedeapsă mai blîndă, invocînd faptul că nici în prima instanță, nici în instanța de
apel nu au fost audiate părțile vătămate și martorii, declarațiile cărora au fost doar date citirii
și se contrazic între ele; instanța la adoptarea soluției nu a luat în considerație prevederile
art.79 Cod penal, și anume faptul că este mamă-solitară și are la întreținere un copil minor, ce
este o circumstanță excepțională; instanța nu a calculat corect termenul de arest, deoarece de
fapt dînsa a fost arestată la data de 08.09.2011, însă prima instanța i-a calculat termenul din
11.01.2012.
Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate,
Colegiul penal lărgit concluzionează că recursurile urmează a fi respinse ca inadmisibile din
următoarele considerente.
5
Cu referire la recursul avocatului M.Botnari în numele inculpatei:
Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, la care face
referire recurenta, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste temeiuri nu și-
au găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurentă.
Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri
cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește
latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).
Colegiul constată că instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de
procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar verificîndu-le
sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cît
și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui A.Polișciuc
în comiterea infracțiunilor imputate, să fie justă și întemeiată.
Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele de judecată au conchis că vinovăția lui
A.Polișciuc în săvîrșirea infracțiunilor imputate se dovedește prin probele acumulate legal în
cadrul urmăririi penale, precum și administrate în cadrul cercetării judecătorești, și recercetate
în cadrul instanței de apel, și anume: declarațiile inculpatei A.Polișciuc, a părților vătămate
E.Reul (Sava), E.Florea, a martorilor F.Dima, L.Godorozea, V.Godorozea, S.Sîrghe, N.Sava
și actele cauzei - plîngerile părților vătămate M.Dima E.Reul (Sava), E.Florea, informațiile
nr.1938, nr.7/3133 parvenite de la Campania Aeriană „Air Moldova”, Aeroportul
Internațional Odesa și Serviciul Grăniceri al R.Moldova, informația DI și EO MAI din
15.08.2008, procesele-verbale de recunoaștere după fotografie, potrivit cărora S.Sîrghe,
V.Godorozea, F.Dima, E.Florea și L.Godorozea au recunoscut-o pe A.Polișciuc, procesele-
verbale de confruntare din 29.05.2009, 01.03.2012, 06.03.2012, 13.03.2012 dintre E.Reul
(Sava), L.Godorozea, E.Florea, V.Godorozea, S.Sîrghe și învinuita A.Polișciuc.
Probele indicate sînt pertinente, concludente, utile și veridice, coroborează între ele și
nu prezintă temei de îndoială.
Astfel, Colegiul reține că instanțele de fond întemeiat au ajuns la concluzia că în
acțiunile lui A.Polișciuc sînt prezente elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de
art.165 alin.(2) lit.b), d) și art.220 alin.(1) Cod penal, just condamnînd-o în baza articolelor
nominalizate, vinovăția acesteia fiind pe deplin dovedită prin probele sus-menționate, detaliat
expuse la pct.4 al prezentei decizii.
Prin urmare, argumentele recurentei, precum că în acțiunile inculpatei lipsesc
elementele infracțiunii prevăzute de art.165 Cod penal, fiind prezente doar elementele
infracțiunii prevăzute de art.220 Cod penal, sînt neîntemeiate și contravin actelor cauzei,
inclusiv declarațiilor părților vătămate, a martorilor, proceselor-verbale de recunoaștere a
persoanei după fotografie, de confruntare, informațiilor privind traversarea frontierei de către
părțile vătămate, etc..
La acest capitol, Colegiul penal reține că, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de
art.165 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, care și-a găsit realizare efectivă în prezenta situație, se
exprimă prin acțiunile de recrutare, transportare, adăpostire a persoanelor, cu sau fără
consimțămîntul acestora, în scop de exploatare sexuală comercială, săvîrșită în scopul
întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, prin înșelăciune, cu
abuz de poziție de vulnerabilitate, săvîrșită de două sau mai multe persoane.
Legislația în vigoare, delimitînd traficul de ființe umane de proxenetism, atestă că
distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale ori practicării
6
prostituției, prevăzută de art.165 Cod penal și cea de proxenetism, prevăzută de art.220 Cod
penal, constă în obiectele juridice generice diferite ale celor două incriminări, respectiv în
valorile sociale diferite protejate de legiuitor prin textele incriminatorii: în cazul traficului de
persoane aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în
cazul proxenetismului – apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de
asigurare licită a mijloacelor de existență.
În raport cu conținutul dispozițiilor legale menționate, infracțiunea de trafic de
persoane se poate realiza numai prin acte de constrîngere ori asimilate acestora. În cazul cînd
o persoană, fără a recurge la mijloace de constrîngere, îndeamnă sau înlesnește practicarea
prostituției, ori trage foloase de pe urma practicării prostituției, aceasta săvîrșește infracțiunea
de proxenetism, prevăzută de art.220 Cod penal.
În situația unor acte de recrutare, transportare, adăpostire a unei persoane, în scopul
întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil, prin înșelăciune,
abuz de starea de vulnerabilitate, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
trafic de persoane, prevăzută de art.165 Cod penal.
Această stare de lucruri se regăsește întocmai în prezenta cauză dat fiind că,
A.Polișciuc, împreună cu alte persoane, le-au recrutat pe părțile vătămate M.Dima și E.Reul
(Sava), le-au adăpostit și transportat, le-au procurat din surse financiare proprii bilete la avion
pentru a pleca peste hotare, le-au înșelat referitor la genul de activitate ce urmau a fi executate
în Turcia și cuantumul venitului lunar, folisindu-se de poziția de vulnerabilitate a părților
vătămate.
Fiind în prezența acestor împrejurări, Colegiul penal relevă că argumentele avocatului
nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în cauză, dat fiind că instanțele de fond au
respectat prevederile normelor penale și procesual penale, pronunțînd hotărîri legale și
întemeiate.
Argumentele recurentei, precum că instanțele de fond nu au specificat care infracțiune
a fost săvîrșită de inculpată și în privința cărei părți vătămate, sînt neîntemeiate, deoarece din
partea descriptivă a hotărîrilor judecătorești, rezultă că instanțele au constatat că în privința
părților vătămate M.Dima și E.Reul (Sava) de către inculpată a fost comisă infracțiunea
prevăzută de art.165 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, iar în privința părții vătămate E.Florea -
infracțiunea prevăzută de art.220 alin.(1) Cod penal.
Nu poate fi reținut nici temeiul, precum că instanțele, contrar prevederilor art.111 și
371 Cod de procedură penală, au dat citirii declarațiilor părții vătămate M.Dima, cu care
inculpata nu a avut confruntare și care nu a fost audiată în ședința de judecată, deoarece prima
instanță a dat citire numai cererii acesteia de a fi trasă la răspundere A.Polișciuc, care a
traficat-o prin înșelăciune și abuz de vulnerabilitate în Turcia, și, atît prima instanță, cît și
instanța de apel, nu și-au bazat hotărîrile doar pe plîngerea acesteia. Mai mult, din procesele-
verbale rezultă că instanțele au întreprins toate măsurile posibile pentru prezentarea părții
vătămate M.Dima în ședințele de judecată, însă s-a constatat că dînsa este plecată peste
hotarele țării în Emiratele Arabe, iar inculpata și avocații care i-au apărat interesele, au
considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa acesteia (f.d.164, 184 v.3, f.d.32 v.4).
De asemenea, lipsit de temei este și afirmația avocatului, precum că instanța de apel
neîntemeiat a respins demersul apărării privind numirea unei expertize grafologice asupra
semnăturilor părții vătămate M.Dima de pe actele cauzei, deoarece instanța nu a avut careva
dubii că acestea nu au fost executate de către partea vătămată, în cazul în care traficarea
acesteia a fost confirmată atît prin declarațiile parțiale însăși ale inculpatei A.Polișciuc, a
părții vătămate E.Reul (Sava), a martorilor F.Dima, L.Godorozea, N.Sava, cît și prin
informațiile privind procurarea biletelor avia și traversarea frontierei de către aceasta.
7
În recurs se mai invocă ca temei de anulare a hotărîrilor judecătorești și pct.12)
alin.(1) art.427 Cod de procedură penală – faptelor săvîrșite li s-a dat o încadrare juridică
greșită.
Colegiul penal conchide că temeiul invocat nu persistă în cauză, deoarece instanțele de
judecată nu au făcut o altă încadrare juridică a faptelor comise de către A.Polișciuc decît cea
în baza căreia aceasta a fost pus sub învinuire.
În același timp, Colegiul constată că instanțele de judecată greșit au reținut ca prezente
în cauză circumstanțele agravante - comiterea infracțiunii sub formă de participație complexă
și din interes material, însă această eroare nu influiențează asupra pedepsei stabilite
inculpatei, deoarece acesteia i-au fost aplicate pedepse la limitele minime prevăzute de
sancțiunile normelor penale în baza cărora dînsa a fost recunoscută vinovată.
Cu referire la recursul inculpatei:
Recurenta în recursul declarat nu a invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod de
procedură penală, dar din conținutul cererii de recurs se poate deduce temeiul prevăzut de
pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, avînd în vedere că aceasta critică pedeapsa
stabilită, considerînd-o prea aspră, solicitînd să-i fie stabilită una mai blîndă, cu aplicarea
prevederilor art.79 Cod penal.
Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în
drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei cînd se constată că s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Însă, acest temei pentru recurs nu persistă în cauza dată.
Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei lui A.Polișciuc, atît prima instanță, cît
și cea de apel, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de
art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de
toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana inculpatei,
precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acesteia, și i-au aplicat o
pedeapsă echitabilă, la limita minimă prevăzută de sancțiunile normelor penale în baza cărora
a fost declarată vinovată, fiind în corespundere cu faptele săvîrșite, corect considerînd că
aceasta urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite.
Instanța de recurs nu a stabilit vreo circumstanță excepțională prezentă în cauză, legată
de scopul și motivele faptelor săvîrșite, care ar permite stabilirea pedepsei închisorii sub
limita minimă prevăzută de lege sau a unei pedepse mai blînde, de altă categorie inculpatei
A.Polișciuc, iar circumstanțe la care a făcut referire recurenta, precum că urmau a fi apreciate
ca excepționale - că este mamă solitară și are la întreținere un copil minor, au fost reținute de
către instanțe ca circumstanțe atenuante, ce au permis a-i aplica pedepse la limita minima
prevăzută de art.165 alin.(2) și 220 alin.(1) Cod penal.
Argumentul recurentei, precum că atît prima instanță, cît și instanța de apel nu au
audiat părțile vătămate și martorii, doar au dat citire declarațiilor acestora, este lipsit de temei,
deoarece potrivit proceselor-verbale în prima instanță au fost audiate părțile vătămate
E.Florea, E.Reul (Sava) și martorii F.Dima, L.Godorozea, V.Godorozea, S.Sîrghe, N.Sava, iar
în instanța de apel – partea vătămată E.Florea (f.d.106-109,122-123, 147-152, 160-162, 170,
v.3 f.d.37, v.4). Totodată se atestă că, instanța de apel nu a rejudecat cauza, dar, potrivit
art.414 Cod de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia sentinței atacate pe baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar.
Referitor la argumentul invocat de inculpată, că instanțele incorect i-au calculat
începutul termenului executării pedepsei din data de 11.01.2012, pe cînd acesta urma a fi
calculat din 08.09.2011, cînd a fost reținută și arestată, Colegiul atestă că, chestiunile privind
computarea arestării preventive, dacă aceasta nu a fost soluționată la adoptarea hotărîrii de
condamnare, se referă la chestiunile prevăzute de lege ce apar în procesul executării
8
pedepselor de către condamnați, care se soluționează de către instanța de judecată din raza de
activitate a organului sau a instituției care execută pedeapsa, la demersul instituției ori la
cererea condamnatului, în ordinea prevăzută de art.469 alin.(1) - art.471 Cod de procedură
penală.
Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul conchide că nu există temei
legal pentru admiterea recursurilor ordinare declarate de avocatul M.Botnari în numele
inculpatei și inculpată, urmînd a fi respinse ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrilor atacate.
În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocatul Botnari Mariana
în numele inculpatei și inculpata Polișciuc Ana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 22 februarie 2013 în cauza penală în privința lui Polișciuc Ana, cu
menținerea hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 februarie 2014.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Elena Covalenco
Andrei Harghel
Iurie Diaconu
Ion Arhiliuc
9