2ra-1894/13 — declararea nulității contractului de fidejusiune
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea nulităţii contractului de fidejusiune
- Temei legal
- Recursul nu se încadrează în temeiurile declarării recursului
2ra-1894/13 — declararea nulității contractului de fidejusiune (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
dosarul nr.2ra-1894/13
prima instanță: L. Grădinaru
instanța de apel: E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva
Î N C H E I E R E
13 iunie 2013 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Nicolae Clima
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Tatiana Chiosa,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Chiosa împotriva
ÎCS „ProCredit” SA, intervenient accesoriu Tatiana Lutcovscaia cu privire la
declararea nulității a contractului de fidejusiune,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 ianuarie 2013, prin care apelul a
fost respins și menținută hotărîrea judecătoriei Florești din 05 iunie 2012, prin care
acțiunea a fost respinsă,
c o n s t a t ă
La 25 noiembrie 2011, Chiosa Tatiana a înaintat o cerere împotriva ÎCS
„ProCredit” SA, intervenient accesoriu Tatiana Lutcovscaia cu privire la declararea
nulității a contractului de fidejusiune.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat, că la 9 septembrie 2008 a încheiat
cu ÎCS „ProCredit” SA un contract de fidejusiune în asigurarea rambursării
împrumutului acordat Tatianei Lutcovscaia.
De la momentul încheierii contractului și pînă la finele anului 2010 nu i-a fost
comunicat și nici nu a știut, că debitorul Tatiana Lutcovscaia la momentul primirii
împrumutului avea datorii față de aceiași bancă pe credite anterioare.
Menționează reclamanta că în cazul în care i s-ar fi comunicat despre această
circumstanță la momentul încheierii contractului de fidejusiune, avea să refuze în
semnarea unui astfel de contract.
În asemenea circumstanțe, consideră Tatiana Chiosa că a fost dusă în eroare la
momentul încheierii contractului și, prin urmare, solicită declararea nulității acestui
contract.
Prin hotărîrea judecătoriei Florești din 5 iunie 2012 cererea de chemare în
judecată a fost respinsă.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 ianuarie 2013, a fost respins apelul
declarat de Tatiana Chiosa și menținută hotărîrea primei instanțe.
La 03 aprilie 2013, Tatiana Chiosa a declarat recurs împotriva deciziei Curții
de Apel Bălți din 15 ianuarie 2013 și a hotărîrii judecătoriei Florești din 5 iunie
2012, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii
primei instanțe, cu pronunțarea unui noi hotărîri.
Invocă recurenta că instanțele, în procesul de examinare a pricinii nu au luat
în considerație circumstanțele indicate și au emis hotărîri evident ilegale.
Indică, în special că instanțele de judecată trebuiau să declare nul actul juridic,
care în opinia recurentei a fost încheiat în urma unui comportament dolosiv sau
viclean al celeilalte părți prin necomunicarea existenței împrumutului luat de către
Tatiana Lutcovscaia de la aceeași bancă și nefiind rambursat pînă în prezent.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce
urmează.
În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) și (4) CPC, părțile și alți
participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat
în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare
a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut
duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau
în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 alin.(2), (3) și (4).
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel și hotărîrea primei
instanțe, relatarea situației, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei
prevăzut de art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că
nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC și nu constituie temei
de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei
dar nu și temeinicia în fapt.
Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilității
constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.
Din considerentele enumerate și avînd în vedere faptul că, argumentele
recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4) din
CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către
Tatiana Chiosa, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
Dispune
Recursul declarat de către Tatiana Chiosa se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele ședinței, Valeriu Doagă
Judecătorul
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Nicolae Clima