1ra-100/2014 — art. 201-1 alin. 3 lit.a CP

1ra-100/2014 — art. 201-1 alin. 3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-100/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

15 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

împotriva sentinței Judecătoriei Comrat din 26 decembrie 2012 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 12 aprilie 2013, de către procurorul al

procuraturii UTA Găgăuzia, Natalia Andronic și avocatul Vladimir Cimpoeș, în

numele inculpatului

Cernenco Veaceslav Valeriu, născut la 17 aprilie 1975,

originar din r-l Comrat, s. Ferapontievca și domiciliat

în r-l Ciadîr-Lunga, s. Tomai, str. Octeabriscaia 41,

C O N S T A T Ă :

fost achitat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal,

deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

faptul că, la 12 iulie 2012, în jurul orei 20.30, aflându-se pe str. Gagarin, s.

Ferapontievca, r-l Comrat, în timpul conflictului apărut între el și mama sa

Cernenco Ecaterina Panteleievna, i-a aplicat ei lovitură cu pumnul în regiunea

capului, în urma cărui fapt ea a căzut și s-a lovit cu capul de pămînt. Conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 103 din 08 august 2012, ultimei i-au fost

cauzate vătămări corporale grave, după aceasta Cernenco V.V. s-a ascuns de la

locul infracțiunii.

Astfel, Cernenco V.V. a fost învinuit de către organele de urmărire penală de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, violența în

familie, adică, acțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu

vătămarea gravă a integrității corporale.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cernenco

V.V. să fie condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 5 ani închisoare,

invocînd aprecierea eronată de către instanța de fond a probelor administrate pe

caz, aprecierea greșită a acțiunilor inculpatului de către instanța de fond, deoarece

probele administrate pe caz confirmă vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii

incriminate.

1

fost admis parțial apelul, casată sentința, rejudecată cauza, pronunțată o hotărîre

nouă, prin care procedura pe cauza penală de învinuire a lui Cernenco V.V., de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod penal, a fost încetat, din motivul

lipsei plîngerii părții vătămate.

Instanța de apel a constatat că, la 12 iulie 2012, în jurul orei 20.30, aflându-se

pe str. Gagarin, s. Ferapontievca, r-l Comrat, în timpul soluționării conflictului

apărut între el și mama sa Cernenco Ecaterina Panteleievna, i-a aplicat ei lovitură

cu pumnul în regiunea capului, în urma cărui fapt ea a căzut și s-a lovit cu capul de

pămînt, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 103 din 08 august 2012,

ultimei i-au fost cauzate vătămări corporale grave.

În rezultatul analizei probelor administrate pe caz în conformitate cu

prevederile art. 415 CPP: declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorilor

Odnostalco M.D., Ivanenco S.V., Garciu N.I., Giumiușliu V.F., Odnostalco V.F.,

Topal Iu.S., Topal Ia.S., raportul de expertiză medico-legală nr. 103 din 08 august

2012, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 02.07.2012, instanța de apel a

concluzionat că instanța de fond neîntemeiat a constatat că acțiunile inculpatului

nu au nici o legătură cauzală cu vătămările corporale grave provocate părții

vătămate.

Astfel, instanța de apel a conchis că inculpatul i-a aplicat o lovitură cu mîina

stîngă în regiunea cutiei toracice părții vătămate, în rezultatul cărui fapt ea a

pierdut echilibrul și a căzut, lovindu-se cu capul de drumul acoperit cu pietriș, și ca

urmare i-au fost provocate vătămări corporale grave.

Ca urmare, instanța de apel consideră că în acțiunile inculpatului nu sunt

prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. a)

Cod penal, violența în familie, ci ale art. 157 Cod penal, vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății din imprudență.

Conform art. 276 alin. (1) CPP, în cazul comiterii infracțiunii prevăzute de art.

157 Cod penal, urmărirea penală se pornește numai în baza plîngerii prealabile a

victimei.

Conform art. 275 pct. 6) CPP, în cazul lipsei plîngerii victimei, urmărirea

penală pornită nu poate fi efectuată, și urmează a fi încetată.

Din materialele cauzei rezultă că plîngere la organele de urmărire penală a fost

depusă de către fiica părții vătămate, partea vătămată astfel de plîngere nu a

înaintat, fapt ce a dus la încetarea procesului penal în cauză.

deciziei, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a

inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 5 ani închisoare, în

penitenciar de tip închis, invocînd că instanța de apel eronat a constatat că partea

vătămată nu este subiectul infracțiunii prevăzute de art. 2011 Cod penal, probele

administrate pe caz confirmă vinovăția inculpatului în cele incriminate și în

acțiunile inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 2011 Cod penal.

2

5.1 La 06 iunie 2013 avocatul Vladimir Cimpoeș, în numele inculpatului de

asemenea, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea deciziei, cu menținerea

sentinței, invocînd că:

- la caz nu sunt administrate probe ce ar confirma vinovăția inculpatului;

- aprecierea eronată de către instanța de apel a probelor administrate pe caz;

- încetarea eronată a procesului penal în baza art. 157 Cod penal, deoarece în

actul de învinuire a fost indicat art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

Cu referire la recursul procurorului

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Potrivit art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 Cod de

procedură penală, procurorul este în drept să declare recurs ordinar, atît în latura

penală, cît și în cea civilă.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrii instanței de

apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la

data pronunțării deciziei.

Potrivit art. 230 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de

la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din 22

mai 2013 (f.d.200), la pronunțarea publică a deciziei motivate a Colegiului penal al

Curții de Apel Comrat din 12 aprilie 2013, a participat procurorul.

La 26 iunie 2013 procurorul declară recurs împotriva deciziei instanței de apel

(f.d. 229), fapt confirmat prin amprenta ștampilei oficiului poștal aplicată pe plic.

Prin urmare, față de cele mai sus precizate, invocînd doctrina si practica

judiciară, Colegiul reține că termenul de recurs este absolut și are caracter

imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita

calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se consideră ca

tardiv, deoarece legea procesual-penală nu prevede posibilitatea de repunere în

termen a recursului.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. El nu poate fi

prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter

imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

3

Revenind la recursul procurorului, Colegiul constată că, termenul de 30 zile

pentru depunerea acestuia a expirat la data de 24 iunie 2013.

În astfel de circumstanțe, raportînd speța dată, la prevederile art. 432 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că termenul de 30 zile

pentru depunerea recursului ordinar de către procuror a expirat, prin urmare

recursul ordinar declarat este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

Cu referire la recursul avocatului în numele inculpatului

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul conchide, că instanța de apel a reținut corect că în partea descriptivă a

sentinței, instanța de fond constată că inculpatul a săvîrșit infracțiunea de care este

învinuit, iar în partea dispozitivă dispune achitarea acestuia din motivul că fapta

inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, fapt ce duce la

prezența contradicției dintre partea descriptivă și partea dispozitivă în aceeași

sentință.

Așa cum rezultă din verificarea actelor dosarului, instanța de apel, în baza

evaluării proprii, juste, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a celor

readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în etapa

cercetării judecătorești și a celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al

părților, în ședințele de judecată, cu reaudierea inculpatului, părții vătămate,

martorilor în instanța de apel, a constatat că instanța de fond neîntemeiat a adoptat

sentință de achitare în privința inculpatului Cernenco V.V.

Astfel, Colegiul consideră că, în rezultatul analizei și aprecierii a probelor

administrate pe caz în conformitate cu prevederile art. 415 CPP, și anume:

declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorilor Odnostalco M.D., Ivanenco

S.V., Garciu N.I., Giumiușliu V.F., Odnostalco V.F., Topal Iu.S., Topal Ia.S., raportul

de expertiză medico-legală nr. 103 din 08 august 2012, procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 02.07.2012, caracteristica inculpatului eliberată de Primăria s.

Ferapontievca, certificatul Dispanserului narcologic și psihiatric, instanța de apel

just a concluzionat că instanța de fond neîntemeiat a constatat că acțiunile

inculpatului nu sunt în legătură cauzală cu vătămările corporale grave provocate

părții vătămate.

În viziunea Colegiului, instanța de apel just a considerat ca un fapt constatat,

reieșind din declarațiile inculpatului, confirmate prin celelalte probe, că „aplicarea de

către inculpat a unei lovituri cu mîna stîngă în regiunea cutiei toracice a părții vătămate, în

rezultatul cărui fapt a pierdut echilibrul și a căzut, lovindu-se cu capul de drumul acoperit

cu pietriș, provocîndu-i astfel vătămările corporale grave”.

În aceste circumstanțe, Colegiul menționează că instanța de apel întemeiat a

reținut că „inculpatul intenționat aplicînd lovitură părții vătămate, urma și putea să

prevadă, faptul căderii acesteia, în rezultatul cărui fapt puteau fi cauzate vătămări corporale

grave, fapt ce și a avut loc”.

4

Apreciind probele expuse din punct de vedere al pertinenței, concludenții, și

veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării, conform

propriei convingeri, formate în rezultatul examinării sub toate aspectele, în mod

obiectiv, călăuzindu-se de lege, în opinia instanței de recurs, instanța de apel

întemeiat a concluzionat că acțiunile inculpatului cad sub incidența infracțiunii

prevăzute de art. 157 Cod penal, vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății

din imprudență.

Instanța de apel, considerînd că deși inculpatul este fiul părții vătămate, însă ei

nu domiciliază împreună și ea nu se află la întreținerea fiului, deoarece inculpatul

locuiește împreună cu familia sa în s. Tomai, r-l Ciadîr-Lunga, iar partea vătămată

cu fiica, ginerele și 2 nepoate în s. Ferapontievca, r-l Comrat, întemeiat a conchis că

partea vătămată nu întrunește condițiile necesare victimei violenței în familie, și

anume ultima nu are calitatea de subiect al infracțiunii prevăzute de art. 2011 Cod

penal.

La fel, instanța de apel just a concluzionat că inculpatul nu a avut intenția de a

provoca suferințe fizice părții vătămate, semn obligatoriu al infracțiunii prevăzute

de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece conform declarațiilor părții vătămate:

„lovitura inculpatului nu i-a cauzat suferințe fizice, de la lovitura lui, ea a pierdut

echilibrul și a căzut pe drumul acoperit cu pietriș, apoi a pierdut cunoștința”.

Mai mult ca atît, în ordonanța de recunoaștere în calitate de învinuit,

procurorul nu a menționat că de la lovitura aplicată părții vătămate, ultimei i-au

fost provocate suferințe fizice, fapt ce a dus la cauzarea vătămării corporale grave.

Rezumînd cele expuse mai sus, instanța de apel în opinia Colegiului corect a

conchis că argumentele procurorului în apel, privind prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor componente a infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3)

lit. a) Cod penal, nu și-au găsit confirmare, fapt ce a dus la recalificarea acțiunilor

inculpatului în baza art. 157 Cod penal, ca vătămare gravă a integrității corporale sau a

sănătății din imprudență.

Conform art. 276 alin. (1) CPP, în cazul comiterii infracțiunii prevăzute de art.

157 Cod penal, urmărirea penală se pornește numai în baza plîngerii prealabile a

victimei.

Conform art. 275 pct. 6) CPP, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a

fost pornită, nu poate fi executată, și va fi încetată în cazurile în care lipsește

plîngerea victimei în cazurile în care urmărirea penală începe, conform art. 276,

numai în baza plîngerii acesteia sau plîngerea prealabilă a fost retrasă.

Din materialele cauzei rezultă că, plîngere la organele de urmărire penală a

fost depusă doar de către fiica părții vătămate, partea vătămată nu a depus o astfel

de plîngere. Mai mult, ultima s-a adresat cu cererea de încetare a urmăririi penală

în privința inculpatului, deoarece nu are careva pretenții față de el (f.d. 13,26).

Cerințele părții vătămate menționate se întrevăd și din declarațiile date de ea pe

parcursul procesului penal, cît și în instanța de apel (f.d. 33-34, 108, 155, 181).

Colegiul luînd în considerație cele enunțate, consideră că instanța de apel

întemeiat a dispus încetarea procesului penal în cauză.

5

În recursul ordinar declarat de avocat, decizia este criticată, prin prisma

temeiului de casare prevăzut la pct. 6) și 8) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură

penală, și anume „decizia atacată nu conține motive pe care se bazează și lipsesc

elementele infracțiunii”.

Colegiul analizînd cazul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, constată că o hotărîre judecătorească este supusă casării, în

temeiul acestui punct cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței. Însă Colegiul constată că, lecturînd textul deciziei instanței de apel, se

observă că decizia adoptată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția,

și motivarea soluției nu contrazice dispozitivul hotărîrii. În fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Nici motivul de casare prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, nu este incident în cauză, conform căruia, hotărîrea instanței de apel

conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau

instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde. Aceste temeiuri nu sunt

prezente la examinarea recursului în cauză, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de către recurent.

De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticată aprecierea de

către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat nu

este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de

fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd

instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor

prevederi ale legii procesuale penale, cea ce a condiționat comiterea unor erori

grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau

de achitare.

Astfel, Colegiul conchide că temeiurile indicate de recurent nu sunt aplicabile

din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz și potrivit legii, se

impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E

6

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva sentinței

Judecătoriei Comrat din 26 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Comrat din 12 aprilie 2013, în cauză penală în privința lui Cernenco Veaceslav

Valeriu, de către procurorul al procuraturii UTA Găgăuzia, Natalia Andronic, ca

fiind declarat peste termen, și de către avocatul Vladimir Cimpoeș, în numele

inculpatului Cernenco Veaceslav Valeriu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 ianuarie 2014.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

7