1ra-1226/2013 — omorul intenționat al unei persoane

1ra-1226/2013 — omorul intenționat al unei persoane (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1226/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

18 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Andrei Harghel și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Octavian Bodareu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 august 2013, în

cauza penală privindu-l pe

Coreni Petru Filaret, născut la 27 martie

1969, originar din s. Risipeni și domiciliat în s.

Nicolaevca, r-nul Fălești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.04.2013 – 11.06.2013;

Instanța de apel: 02.07.2013 – 16.08.2013;

Instanța de recurs: 16.10.2013 – 18.12.2013.

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (1) CP, la închisoare pe un

termen de 8 (opt) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Măsura preventivă în privința inculpatului – arestul preventiv, a fost lăsată în

vigoare pînă la rămînerea definitivă a sentinței.

P., la 25 februarie 2013, aproximativ în jurul orelor 16,00, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, aflându-se în locuința sa, situată în s. Nicolaevca r-nul Fălești,

în urma unor relații ostile, apărute între dînsul și soția, Coreni L., urmărind scopul

de a o omorî, intenționat i-a aplicat ultimei, cu un cuțit de bucătărie, multiple

lovituri în regiunea toracelui și abdomenului, cauzându-i astfel victimei, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 25 din 26.02.2013, leziuni corporale

grave periculoase pentru viață, în urma cărora aceasta a decedat pe loc.

1

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) CP – omorul unei persoane.

Prin rechizitoriu, Coreni P., a fost învinuit în baza art. 145 alin. (2) lit. j) CP,

adică omorul unei persoane săvîrșit cu o deosebită cruzime.

prevăzut de art. 401- 402 CPP, a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat,

care a solicitat casarea sentinței judecătoriei Fălești din 11.06.2013, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care Coreni P. să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii, prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) CP, și anume, de omorul unei

persoane, săvârșit cu o deosebită cruzime, aplicându-i o pedeapsă cu închisoare de

13 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În argumentarea celor invocate, apelantul a menționat că sentința este

nelegitimă în partea excluderii din acuzarea imputată inculpatului a calificativului,

prevăzut de lit. j) alin. (2) art. 145 CP „deosebită cruzime”, acest fapt fiind, în

opinia apelantului, în contradicție cu probele prezentate de partea acuzării și

examinate în cadrul ședințelor de judecată, or în conținutul sentinței, instanța nu și-

a expus poziția sa asupra lipsei în acțiunile inculpatului Coreni P. a calificativului

„omor săvârșit cu o deosebită cruzime”, limitându-se doar la constatarea că, „în

ședința de judecată nu s-a stabilit intenția inculpatului Coreni Petru de a-i cauza

victimei suferințe deosebite sau manifestări sadice, multiplele lovituri de cuțit în

prezentul caz nu sunt suficiente pentru a reține în acțiunile inculpatului deosebita

cruzime”, fară a motiva de ce probele prezentate de către partea acuzării în acest

sens nu sunt pertinente și concludente, pentru a demonstra prezența acestui

calificativ în acțiunile inculpatului.

respins, ca nefondat, apelul declarat de procurorul D. Burlacu, în cauza penală

privindu-l pe Coreni P. cu menținerea sentinței judecătoriei Fălești din 11 iunie

2013, fără modificări.

fapt reținută de către prima instanță în sarcina inculpatului Coreni P., calificată în

baza art. 145 alin. (1) CP, și expusă conform prevederilor legii în sentința atacată, a

fost probată la judecarea cauzei integral, prin probatoriul administrat, astfel fiind

respinse ca nefondate motivele apelantului referitor la recalificarea acțiunilor lui

Coreni P., din art. 145 alin. (1) CP în baza art. 145 alin. (2) lit. j) CP.

Instanța de apel a mai menționat că, la judecarea cauzei, instanța de fond a

stabilit, că învinuirea nu a prezentat careva probe care ar dovedi intenția

inculpatului Coreni P. de a săvârși omorul cu o deosebită cruzime, astfel cum se

pretinde în apelul depus, or, latura subiectivă a omorului în aceste circumstanțe se

2

caracterizează prin intenție directă sau indirectă față de moartea victimei, precum

și prin conștientizarea faptului, că victimei sau persoanelor apropiate acesteia i se

cauzează suferințe deosebit de chinuitoare.

Or, atât în ordonanța de punere sub învinuire din 17.04.2013, cât și în

rechizitoriu nu este specificat prin ce anume s-a manifestat în acțiunile lui Coreni

P. deosebita cruzime, învinuirea limitându-se numai la menționarea „manifestând o

cruzime deosebită”, însă cauzarea multiplelor leziuni corporale nu întotdeauna

poate fi considerată expresie a unei deosebite cruzimi.

Prin urmare, instanța de fond și-a motivat minuțios concluzia sa privitor la

faptul de ce probele prezentate de către partea acuzării în acest sens nu sunt

pertinente și concludente, pentru a demonstra prezența acestui calificativ în

acțiunile lui Coreni P., iar numai faptul că, lipsirea de viață a victimei Coreni L., a

fost prin „aplicarea de multiple lovituri de cuțit”, prin sine nu dovedește, că

victimei i-au fost provocate suferințe deosebite, adesea numărul mare al plăgilor

cauzate își poate găsi explicația în starea de agitație a făptuitorului, cum era în

momentul comiterii crimei, potrivit materialelor dosarului. La fel, suferințele

victimei nu vor fi de maximă intensitate atunci cînd cauzarea unor plăgi multiple se

realizează în timpul unei altercații și într-un interval de timp relativ scurt.

În consecință, instanța de apel a considerat, că concluziile instanței de fond cu

privire la calificarea acțiunilor săvîrșite de inculpat și stabilirea pedepsei acestuia

corespund circumstanțelor de fapt ale cauzei și principiului individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale prevăzut de art. 7 CP, scopului și criteriilor

individualizării pedepsei prevăzute de art. 61,75 CP și în atare circumstanțe

sentința urmează a fi menținută fără modificări, iar apelul respins ca nefondat.

prin care se solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel.

În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat a invocat argumente identice

celor expuse în cererea de apel, menționînd că decizia atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, iar faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare

juridică greșită. Probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale și examinate în

instanța de judecată dovedesc integral vinovăția inculpatului în sîvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) CP.

Recurentul invocă că conform declarațiilor medicului legist, la victimă au fost

stabilite 5 plăgi penetrante și multiple echimoze la torace și la membrele superioare

și inferioare, ceea ce dovedește în continuare dorința inculpatului nu doar de a

provoca decesul victimei, dar de a-i produce suferințe fizice, or multitudinea

plăgilor tăiate și a loviturilor corporale determină acuzarea să solicite aplicarea față

de inculpat a pedepsei în baza art. 145 alin. (2) lit. j) CP.

3

În drept, recursul ordinar declarat se întemeiază pe prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 12) al CPP.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul invocă drept temei

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) CPP.

Potrivit pct. 6) alin. (1) art. 427 CPP, hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă la judecarea cauzei, în

cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

dispozitivul hotărârii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunțat după

deliberare.

Așadar, recurentul critică decizia instanței de apel pentru că: „decizia atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”. Însă, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că instanța de apel și-a motivat

decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, astfel, decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului

declarat de acuzatorul de stat, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

La fel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 414

CPP, instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din

dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința atacată este legală și întemeiată, iar

la adoptarea sentinței instanța de fond a dat o apreciere justă probelor administrate

și corect a ajuns la concluzia expusă în pct. 1 al prezentei decizii.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la

judecarea apelului declarat nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, Colegiul penal menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiza

și sinteza a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor de amânunt, atâta timp cît sunt valorificate toate

4

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat,

de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de fond și cea de

apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută

și a concluzionat corect ca aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art.

145 alin. (1) CP, adică omorul unei persoane.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de recurs conchide că instanța de apel

a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, specificând motivele pe

care și-a întemeiat soluția adoptată.

În continuare, referitor la pretinsa eroare invocată de recurent prevăzută de

pct. 12) alin. (1) art. 427 CPP, adică situația cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, Colegiul penal relevă că, pentru o atare concluzie,

trebuie să se țină seamă de fapta săvîrșită și cum aceasta a fost stabilită de către

instanța de fond și apel, și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală

corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă penală, înseamnă că acesteia i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din textul deciziei recurate, se constată că instanțele ierarhic inferioare au

cercetat toate probele prezentate și le-au apreciat din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și utilități lor și care, în ansamblul, au confirmat vinovăția

inculpatului Coreni P., de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) CP.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul hotărîrii

recurate și temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de

recurs nu a stabilit.

Instanța de recurs apreciază ca fiind corectă situația de fapt, stabilită de către

instanțele inferioare, precum și, calificarea infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului, după semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1)

CP.

Astfel, Coreni P. prin rechizitoriu, a fost pus sub învinuire în baza art. 145

alin. (2) lit. j) CP, adică pentru săvîrșirea omorului cet. Coreni L., cu o deosebită

cruzime. Totodată, Colegiul penal constată că, contrar prevederilor art. 281 alin.

(2) și art. 296 CPP, acuzatorul de stat, în speța discutată, nu a adus învinuirea, în

aspectul în care a susținut-o pe parcursul judecării cauzei, și anume, că probele

administrate demonstrează cu certitudine vinovăția lui Coreni P. în săvîrșirea

omorului premeditat cu o deosebită cruzime, or în învinuirea adusă acestuia, nu a

fost specificat în ce constau aceste elemente calificative, de deosebită cruzime.

Nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul examinării cauzei de instanțele

ierarhic inferioare, acuzatorul nu a adus probe ce ar confirma prezența elementelor

ce sînt caracteristice pentru omorul săvîrșit cu o deosebită cruzime, or, în actul de

învinuire a lui Coreni P., acuzatorul de stat a descris doar mecanismul producerii

5

leziunilor corporale la victimă, aplicarea multiplelor lovituri în regiunea toracelui

și abdomenului, fără a specifica în ce s-au manifestat acțiunile inculpatului, care ar

permite instanței de a menține calificarea faptei imputate inculpatului în baza art.

145 alin. (2) lit. j) CP.

În continuare, referitor la calificarea faptelor inculpatului în conformitate cu

art. 145 alin. (2) lit. j) CP, Colegiul penal consideră că în cadrul examinării cauzei

aceasta nu s-a confirmat, iar fapta inculpatului corect a fost recalificată în

conformitate cu art. 145 alin. (1) CP, pentru următoarele considerente.

La calificarea faptei în conformitate cu art. 145 alin. (2) lit. j) CP, adică la

reținerea în calitate de circumstanță agravantă săvîrșirea infracțiunii de omor a

unei persoane cu o deosebită cruzime, acuzatorul de stat a ținut cont și s-a bazat

doar pe multiplele lovituri aplicate de inculpat în regiunea toracelui și abdomenului

victimei.

Sub acest aspect, Colegiul menționează că corect s-a conchis de către instanța

de fond și cea de apel că, prezența multiplelor lovituri de cuțit în prezentul caz nu

sunt suficiente pentru a reține în acțiunile inculpatului circumstanța agravantă a

omorului - cu o deosebită cruzime, or pentru o atare calificare este necesar ca

inculpatul la comiterea infracțiunii să-și dea seama de faptul că săvîrșește

infracțiunea cu o deosebită cruzime, să prevadă urmarea prejudiciabilă a faptei sale

și să-și dorească în mod conștient survenirea acestei urmări manifestate prin

cauzarea unor suferințe fizice intense victimei.

Conform art. 145 alin. (2) lit. j) CP și practicii judiciare a Curții Supreme de

Justiție, noțiunea de „cruzime deosebită” se îmbină atît cu metodele omorului cît și

cu alte circumstanțe care demonstrează manifestarea unei cruzimi deosebite de

către vinovat.

Săvîrșirea omorului cu o deosebită cruzime presupune în primul rînd

comiterea infracțiunii prin cauzarea unor suferințe fizice sau psihice intense,

inutile, printr-o prelungirea nejustificată a acestor suferințe în timp. De asemenea,

la reținerea circumstanței agravante cu o deosebită cruzime, urmează a se ține

cont de faptul că persoana făptuitorului la săvârșirea infracțiunii se evidențiază prin

trăsături negative evidente, ferocitate, cruzime extremă, neîndurare, necruțare etc.

De asemenea, instanța de recurs menționează că cruzimea este inerentă

oricărui omor, deoarece în momentul omorului, victima simte dureri fizice și

morale, totuși, omorul săvârșit cu deosebită cruzime presupune o intensitate mult

mai mare a acestor dureri, întrucât făptuitorul nu se mulțumește să ia viața

victimei, dar îi prelungește durerea, torturînd-o, maltratînd-o, molestînd-o.

Aprecierea cruzimii deosebite la săvârșirea omorului se poate manifesta prin

cauzarea unor plăgi multiple (cînd există probe suficiente care dovedesc intenția de

a comite omorul cu deosebită cruzime), însă atestarea uneia din metodele

6

prezentate mai sus nu întotdeauna poate fi considerată expresie a cruzimii

deosebite.

Astfel, adesea, cauzarea unor plăgi multiple poate fi explicată prin forța fizică

slabă a făptuitorului, acesta fiind în stare de ebrietate ori prin calitățile vulnerante

reduse ale mijlocului sau instrumentului de săvârșire a infracțiunii (care nu a fost

ales special de către făptuitor). De asemenea, numărul mare al plăgilor cauzate își

poate găsi explicația în starea de agitație a făptuitorului, în incapacitatea lui de a

evalua adecvat situația.

La fel, suferințele victimei nu vor fi deosebite, atunci cînd cauzarea unor plăgi

multiple se realizează în timpul altercației și într-un interval de timp relativ scurt,

cum a avut loc în cazul respectiv.

Atît instanța de fond cît și cea de apel corect au stabilit, că circumstanțele în

care a acționat inculpatul Coreni P., aplicarea loviturilor în regiunea organelor

vitale cu intensitate și putere, denotă faptul, că acțiunile lui au fost cuprinse cu

intenția de a cauza moartea lui Coreni L., iar în speță, prezența plăgilor multiple nu

pot fi temei de calificarea a omorului săvârșit cu o deosebită cruzime.

Prin urmare, Colegiul reține că moartea biologică a victimei a fost cauzată de

lovitura cu cuțitul în regiunea cordului, iar localizarea acestor lovituri

demonstrează faptul că inculpatul a dorit survenirea rapidă a morții victimei, acesta

nu și-a dorit crearea de suferințe inutile, intense și prelungite în timp a persoanei,

or zona inimii este o regiune vitală a corpului uman.

Celelalte leziuni reieșind din caracterul lor nu pot constitui un temei de a

considera că infracțiunea a fost săvîrșită cu o deosebită cruzime, or, ele au fost

aplicate în rezultatul altercației dintre inculpat și victimă.

Existența acestor plăgi este justificată prin starea de agitație a făptuitorului, în

incapacitatea lui de a evalua adecvat situația, or din materialele cauzei rezultă cu

certitudine că înainte de săvîrșirea infracțiunii între inculpatul Coreni P. și victima

Coreni L., au avut loc mai multe certuri în familie.

De asemenea, Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format

obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și apel și, cărora

instanțele de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs

și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și

faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.424 alin.(2) CPP,

temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au stabilit.

În consecință, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar

genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată de

către instanța de fond și cea de apel este întemeiată și motivată, măsura de

pedeapsă aplicată inculpatului, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei,

7

cu personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiunii săvîrțite, iar fapta

săvîrșită corespunde încadrării juridice a normei penale în baza căreia inculpatul a

fost condamnat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Octavian Bodareu, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 16 august 2013, în cauza penală privindu-l pe Coreni

Petru Filaret, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 ianuarie 2014.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Andrei Harghel

/semnătura/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului

Președintele ședinței Constantin Gurschi

8