1ra-1216/2013 — jaf

1ra-1216/2013 — jaf (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1216/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

18 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Constantin Alerguș și Andrei Harghel,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de partea

vătămată Pojoga Tatiana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 iunie 2013, în cauza penală privindu-l pe

Bleandur Igor Veaceslav, născut la 07

martie 1988, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, str. Miron Costin 19/4, ap. 7.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.05.2012 – 21.12.2012;

Instanța de apel: 20.02.2013 – 06.06.2013;

Instanța de recurs: 16.10.2013 – 18.12.2013;

C O N S T A T Ă:

Bleandur I. a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) CP, la 3 (trei) ani închisoare, fără aplicarea

amenzii și potrivit art. 90 CP, pedeapsa i s-a suspendat condiționat pe un termen de

probă de 2 (doi) ani, cu stabilirea obligației ca în termenul de probă să nu-și schimbe

domiciliul fără permisiunea organului competent, să nu frecventeze locuri de

agrement și să repare dauna cauzată părții vătămate în termen de un an.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Pojoga T. a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să decidă instanța

în ordinea procedurii civile.

I. la 10.05.2012, aproximativ pe la orele 14.55, avînd scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, aflîndu-se în curtea blocului locativ nr. 16, amplasat în mun.

Chișinău, str. M. Sadoveanu, în mod deschis a sustras de la cet. Șvedețchi N.,

zmulgîndu-i de la gît, un lănțișor din aur, prin ce i-a cauzat părții vătămate o daună

1

în proporții considerabile în suma de 7000 lei.

Tot el, la data de 07.05.2012, la orele 11.50, avînd scopul și intenția directă de

a sustrage bunurile altei persoane, aflîndu-se pe str. M. Costin 20 din mun. Chișinău,

s-a apropiat de cet. Pojoga T. și în mod deschis a sustras de la gîtul acesteia un

lănțișor cu pandantiv în formă de inimă, ambele din aur, prin ce i-a cauzat părții

vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă de 3500 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) CP, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

prevăzut de art. 401- 402 CPP, a fost atacată cu apeluri de către acuzatorul de stat și

partea vătămată Pojoga T..

3.1. În apelul declarat de acuzatorul de stat s-a criticat sentința prin prisma

blîndeței pedepsei aplicate inculpatului pentru faptele săvîrșite. În opinia acuzării,

instanța de judecată aplicînd prevederile art. 90 CP în speță, nu a ținut cont de

prevederile art. 61 și art. 75 CP, precum și, de circumstanțele săvîrșirii infracțiunii,

de inculpatul Bleandur I. Cu toate că, acesta și-a recunoscut vina, el a comis două

infracțiuni grave, nu a restituit prejudiciul integral. Mai mult, analizînd

circumstanțele săvîrșirii infracțiunii, modul în care a acționat inculpatul, săvîrșind

infracțiunea ziua în stradă, asupra unor femei, denotă din partea acestuia o

obrăznicie totală. Totodată, acuzarea a menționat că în ședința de judecată acuzarea

a modificat învinuirea adusă inculpatului Bleandur I. în cadrul urmăririi penale, însă

instanța de judecată nu a ținut cont de acest fapt și nu s-a expus în sentință asupra

acestor chestiuni.

3.2. În apelul părții vătămate Pojoga T., la fel se invocă blîndețea pedepsei

aplicate inculpatului Bleandur I., deoarece instanța de fond nu a respectat întocmai

prevederile art. 75 CP. Partea vătămată a mai menționat că prin acțiunile

inculpatului i-a fost cauzat nu numai prejudiciu material nerecuperat pînă la

moment, dar și urmări cu efect post-infracțional, fiind nevoită să se adreseze după

ajutor medical calificat.

La fel, partea vătămată a susținut că instanța de fond eronat a soluționat

chestiunea cu privire la acțiunea civilă în speță, deoarece în cadrul cercetării

judecătorești nu s-a constatat, că pentru a stabili suma despăgubirilor cuvenite părții

vătămate este necesar de a amîna judecarea cauzei pentru a se administra probe

suplimentare. Apelantul considerînd că motivarea instanței de fond în acest sens este

eronată, deoarece la depunerea acțiunii civile pe cauză dînsa a indicat concret

sumele prejudiciului material și moral, rezultate din acțiunile ilicite ale inculpatului.

au fost respinse apelurile acuzatorului de stat și al părții vătămate Pojoga T. în latura

2

penală, ca nefondate, totodată fiind admis apelul părții vătămate în latura civilă, cu

casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21 decembrie 2012, în

latura respectivă și pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri potrivit modului

prevăzut pentru prima instanță.

S-a dispus încasarea de la inculpatul Bleandur I. în beneficiul lui Pojoga T.

pentru recuperarea prejudiciului moral suma de 3500 lei și pentru asistență juridică

suma de 2500 lei, iar în partea încasării prejudiciului material acțiunea civilă s-a

admis în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună

instanța în procedură civilă. În rest sentința a fost menținută.

fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale în privința inculpatului, a

dat deplină eficiență dispozițiilor art. 61 și 75 CP, ce se referă la scopul pedepsei

penale de restabilire a echității sociale și de educare a celui vinovat, întru prevenirea

comiterii de către el a altor infracțiuni, precum și, criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale cum sunt: gravitatea și prejudiciabilitatea faptei

comise, personalitatea inculpatului care a recunoscut integral vinovăția în cele

imputate, căindu-se sincer de cele săvîrșite. Prin urmare, Colegiul a conchis, că

pedeapsa stabilită prin sentința judecătorească în privința lui Bleandur I., este una

corectă și echitabilă, care își va atinge obiectivele de corectare a celui vinovat, iar

argumentul referitor la stabilirea unei pedepse mai blînde în privința sa, este unul

nefondat, urmînd a fi respins pe motivele expuse mai sus.

Cît privește argumentul acuzării privind faptul că instanța de fond nu s-a expus

asupra modificării învinuirii aduse inculpatului, instanța de apel a reținut că deși,

acuzarea în cadrul cercetării judecătorești a modificat învinuirea, stabilind suma

prejudiciului mai mare decît cea indicată inițial, totuși nu a fost argumentată

necesitatea acestei modificări, partea vătămată a majorat costul lanțului de aur

sustras, motivînd prin aceea că acesta era lucrat manual, incluzînd în acest preț și

costul reparației, deși nu s-a stabilit necesitatea reparației. Totodată, cele indicate de

Pojoga T. sunt doar declarațiile ei fără a fi probate prin nimic, atît costul aurului, cît

și al lucrărilor de reparație.

Referitor la apelul declarat de partea vătămată și civilă, în partea soluționării

acțiunii civile, instanța de apel a conchis că acesta urmează a fi admis parțial cu

casarea sentinței din următoarele motive. În cadrul examinării cauzei în instanța de

fond partea civilă Pojoga T. a înaintat către Bleandur I. acțiune civilă prin care a

solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 9360 lei dintre care 2500 lei

pentru asistență juridică și 20 mii lei cu titlu de prejudiciu moral. Acțiunea civilă a

fost înaintată cu respectarea prevederilor art. 219 CPP.

Conform art. 225 CPP, judecarea acțiunii civile în procesul penal, indiferent de

valoarea acțiunii, se efectuează de către instanța de competența căreia este cauza

penală. Contrar acestor prevederi legale instanța de fond a admis în principiu

3

acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța

civilă.

Prin urmare, Colegiul a considerat că instanța de fond incorect a respins

acțiunea civilă în partea ce ține de recuperarea prejudiciului moral, întrucît reieșind

din circumstanțele cauzei, din acele suferințe psihice care au fost cauzate părții

vătămate prin acțiunile inculpatului, din gradul de vinovăție al inculpatului, de

starea lui financiară, instanța de apel a considerat că pentru repararea daunei morale

părții civile este echitabilă și suficientă pentru a aduce satisfacție morală suma de

3500 lei, care urmează a fi încasată de la Bleandur I., iar suma solicitată de 20 mii

lei, instanța de apel o consideră exagerată și se va mai încasa suma de 2500 lei -

pentru recuperarea cheltuielilor pentru asistență juridică

De asemenea, instanța a statuat că cerințele apelantei în partea recuperării

prejudiciului material urmează a fi admise în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în procedură civilă.

declarat recurs ordinar, prin care solicită casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 06.06.2013, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea motivelor din recurs, recurenta a invocat aceleași argumente ca și

în cererea de apel, menționînd că instanța de fond și apel, la stabilirea pedepsei în

privința inculpatului Bleandur I. nu a respectat exigențele legii prevăzute de art. 61

și 75 CP și, în consecință, i-a stabilit o pedeapsă prea blîndă inculpatului pentru

fapta săvîrșită.

De asemenea, a menționat că nu este de acord cu soluția instanței de apel

referitor la soluționarea acțiunii civile, deoarece la depunerea cererii, a fost indicat

concret suma care urmează să fie încasată, nefiind necesar ca partea să se mai

adreseze cu o altă acțiune în ordinea procedurii civile, iar instanța de apel nefondat a

micșorat cuantumul prejudiciului moral, or, în urma acțiunilor criminale săvîrșite de

Bleandur I., partea vătămată a fost deposedată de o bijuterie primită cadou de la

părinți la atingerea majoratului.

În concluzie, recurenta invocă că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, decizia nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și fără temei justificat lui Bleandur I., i-a fost aplicată o pedeapsă

individualizată contrară prevederilor legale.

Recursul declarat, în drept, se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct.

10) CPP.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

4

fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 CPP, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) CPP, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță, se reține că argumentele recursului declarat de partea vătămată Pojoga

T. se cuprind în temeiul prescris de pct. 10) alin. (1) art.427 CPP, care stipulează că,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale. Prin urmare, recurenta nu este de acord

cu cuantumul pedepsei stabilite prin sentința primei instanțe, care, ulterior, a fost

menținută și prin decizia Curții de Apel Chișinău, și solicită aplicarea unei pedepse

mai aspre în privința inculpatului Bleandur I. pentru fapta săvîrșită.

Verificînd recursul în acest aspect, Colegiul menționează că chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de sancțiunea normei penale, la caz, cea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit.

f) CP.

Prin urmare, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere gradul de

pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii alăturate și

distincte, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu

privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale ori gradul de

pericol social concret al faptei săvârșite, și anume că, în urma acțiunilor inculpatului

Bleandur I. părții vătămate Șvedețchi N., i s-a cauzat o daună în proporții

considerabile în suma de 7000 lei și părții vătămate Pojoga T. i s-a cauzat un

prejudiciu material considerabil în sumă de 3500 lei.

Pedeapsa se consideră echitabilă cînd aceasta impune infractorului lipsuri și

restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat,

precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea

blîndă nu este suficientă pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni, iar o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce

5

la consecințe contrare scopului urmărit.

Colegiul penal mai menționează că, după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special, a prevederilor art. 90 CP,

conform cărora, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5

ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei

și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.

Astfel, reieșind din hotărîrile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare, se

constată că, la stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului, instanțele au avut în

vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61, 75 CP,

au ținut seama de căința sinceră a inculpatului, recunoașterea vinovăției, faptul că

infracțiunea se atribuie la categoria celor grave, modul cum a fost săvîrșită

infracțiunea, or, circumstanțe care, per ansamblu, permit instanțelor stabilirea unei

pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Or, modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicate pentru

infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) CP, săvîrșită de Bleandur I., este în

acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările

produse.

Totodată, Colegiul conchide că, pedeapsa cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, aplicată de către instanța de fond, a fost stabilită corespunzător

gravității faptei și personalității autorului, în raport cu pericolul social concret al

faptei comise și atitudinea procesuală a inculpatului. Din această perspectivă, corect

au apreciat instanțele ierarhic inferioare că inculpatul poate fi reeducat fără să

execute real pedeapsa închisorii.

Colegiul constată că, pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de

fond, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61

CP și în atare situație, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este

legală, întemeiată, corectă și echitabilă.

Mai mult, Colegiul reține că criticile formulate de recurentă au format obiect

de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și apel și, cărora instanțele

de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și

pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând

hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.424 alin.(2) CPP, temeiuri de casare a

hotărîrii atacate, nu s-au stabilit.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis

eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 CPP, la care se face

6

referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită

inculpatului fiind aplicată de către instanța de fond și menținută de către instanța de

apel în limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Referitor la soluționarea acțiunii civile înaintate de partea vătămată Pojoga T.

în cadrul procesului penal, Colegiul menționează că soluția adoptată de instanța de

apel este una corectă, în conformitate cu prevederile art. 219-225 CPP.

Or, potrivit art. 225 alin. (3) CPP, dacă la soluționarea acțiunii civile, pentru a

stabili suma despăgubirilor cuvenite părții civile, apare necesitatea de a amîna

judecarea cauzei pentru a se administra probe suplimentare, instanța poate să admită

în principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Astfel, pretențiile părții vătămate cu privire la încasarea prejudiciului material

pot fi soluționate în ordinea procedurii civile, ceea ce nu presupune că instanța de

apel i-a încălcat vre-un drept al părții în acest aspect.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin.

(2) CPP, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța

de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 CPP, iar

recursul declarat de partea vătămată Pojoga T. este vădit neîntemeiat și urmează a fi

respins ca inadmisibil.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Pojoga Tatiana,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2013, în

cauza penală privindu-l pe Bleandur Igor Veaceslav, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 ianuarie 2014.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Andrei Harghel

/semnătura/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului

Președintele ședinței Constantin Gurschi

7