1ra-1153/2013 — Art. 217/1 alin. 4 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 03 octombrie 2008, Movilă Valeriu a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 8 (opt) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de gestionar al unităților economice pe un termen de 5 (cinci) ani.

În fapt, instanța de fond, pe baza probelor administrate la dosar a constatat că, Movilă Valeriu, la 11 decembrie 2007, pe la orele 18:30, avînd scopul înstrăinării substanțelor psihotrope, s-a deplasat pe b-dul Dacia 17, mun. Chișinău unde a primit pentru realizare de la o persoană neidentificată, substanță psihotropă – 3,4 metilendioxmetamin MDMA cu masa de 38,75 gr, care constituie cantitate deosebit de mare, pe care inculpatul le-a păstrat ilegal asupra sa, în scop de realizare.

Sentința a fost contestată cu apeluri de către inculpat și avocatul acestuia, Ulianovschi Gheorghe în numele inculpatului, care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care, Movilă Valeriu să fie achitat din lipsa în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale infracțiunii motivînd, că colaboratorii de poliție, au reținut inculpatul, fără a întocmi un proces - 1 verbal de reținere; în partea descriptivă a sentinței, prima instanță nu a stabilit în baza cărui articol s-au încadrat acțiunile inculpatului, iar în partea dispozitivă ultimul a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, adică nu a fost calificată fapta în care s-a învinuit Movilă Valeriu, încălcîndu-se prevederile art. 394 alin. (1) lit. d) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2009, au fost admise parțial apelurile inculpatului și al avocatului în numele inculpatului, casată sentința din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, procesul penal de învinuire a lui Movilă Valeriu în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal a fost încetat, din motivul existenței circumstanțelor care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală. Instanța de apel a concluzionat că acuzatorul de stat nu a prezentat probe ce ar dovedi că măsura operativă de investigații a fost efectuată în mod legal de către colaboratorii de poliție. Mai mult, prima instanță, în partea descriptivă a sentinței nu a stabilit fapta în care se învinuia inculpatul, în dispozitiv însă l-a condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal și nu a calificat fapta în care el se învinuiește ca infracțiune prevăzută de această normă penală, prin ce a încălcat prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1), 5) Cod de procedură penală. La fel, la baza sentinței de condamnare au fost puse în exclusivitate declarațiile colaboratorilor de poliție care au organizat transmiterea pastilelor „Extazy” inculpatului și primirea de către ei a acestor pastile de la acesta.

Procurorul Valentin Vdovîi a declarat recurs ordinar împotriva deciziei, solicitînd casarea acesteia ca ilegală, cu menținerea sentinței de condamnare. Recurentul a indicat că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea ei contrazice dispozitivul hotărîrii atacate- temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Instanța de apel eronat a interpretat prevederile legislației procesuale penale în vigoare și greșit a apreciat probele administrate de organul de urmărire penală și cercetate de prima instanță, pronunțînd o hotărîre ilegală. Prima instanță a constatat o stare de fapt, care corect a fost calificată și care se conținea în dispoziția sentinței pronunțate, ceea ce corespundea cerințelor prevăzute art. 113 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 27 octombrie 2009 a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecători. Colegiului penal a relevat faptul, că instanța de apel nu a examinat cauza în conformitate cu prevederile art. 414, 415, 417 Cod de procedură penală, astfel, a pronunțat o hotărîre ilegală. Mai mult, instanța de apel prematur a concluzionat asupra faptului, că procurorul nu a adus probe ce ar dovedi că măsurile de investigații au fost efectuate în mod ilegal de către polițiști, în timp ce celelalte probe administrate în opinia 2 procurorului dovedesc că Movilă Valeriu, la 11 decembrie 2007 a avut intenția de a realiza 155 pastile „Extazy”. Colegiul penal superficial s-a expus și asupra versiunii invocate de către Movilă Valeriu precum că sacoșa a luat-o la indicația persoanei cu numele Cernei și nu cunoștea ce se afla în ea. Îndoiala referitor la apartenența acesteia, urma a fi verificată, la fel și motivul primirii de la un necunoscut a unui oarecare bun. Mai mult, nu a fost luat în considerație procesul - verbal de constatare la fața locului din 11 decembrie 2007 (vol. 1, f.d. 6) și explicația lui Movilă Valeriu, în care dînsul a recunoscut faptul că despre conținutul sacoșei cunoștea (vol. 1, f.d. 11). Totodată, instanța de recurs a mai reținut că, instanța de apel a elucidat mai multe întrebări, care însă nu au fost verificate și nici apreciate suplimentar în ședința de judecată. Colegiul penal nu a dat răspuns la toate argumentele invocate în apelurile inculpatului și al avocatului Gheorghe Ulianovschi, astfel, conform prevederilor art. 415 Cod de procedură penală în cazul în care în aceeași cauză au fost declarate mai multe apeluri, fiecare dintre acestea trebuie să primească o rezolvare proprie.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2011 au fost admise parțial apelurile inculpatului Movilă Valeriu și al avocatului Gheorghe Ulianovschi, casată sentința, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal din motivul existenței circumstanțelor ce exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală. În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, nu s-au constatat circumstanțele menționate în art. 390 Cod de procedură penală sau alte circumstanțe, care ar impune pronunțarea sentinței de achitare, iar încălcările procedurale constatate, au dus la necesitatea încetării procesului penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Procurorul a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței de condamnare. Recurentul, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a invocat că instanța de apel nu a apreciat probele prezentate de acesta, iar versiunea precum că au fost încălcate prevederile art. 394 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, este lipsită de temei, deoarece instanța nu a indicat nici o normă legală, potrivit căreia o asemenea încălcare duce la încetarea procesului penal.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 31 iulie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2011 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecători. În motivarea soluției sale, instanța de recurs a relevat faptul că, rejudecînd cauza, în caz de pronunțare a hotărîrii nefavorabile inculpatului, instanța de apel era în drept să concretizeze sub incidența căruia articol din Codul penal cad acțiunile lui Movilă Valeriu. Astfel, erorile comise de instanța de apel au căzut sub incidența erorilor de drept curpinse în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care au condus la casarea hotărîrii atacate. 3

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2013 au fost admise din alte motive apelurile inculpatului Movilă Valeriu și al avocatului Gheorghe Ulianovschi, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: Movilă Valeriu a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 8 (opt) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții de răspundere sau de a exercita activități legate de circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau analogice lor pe un termen de 4 (patru) ani. Instanța de apel a concluzionat că probele administrate pe cauza dată, au confirmat faptul că inculpatul a păstrat substanțe psihotrope în proporții deosebit de mari, în scop de înstrăinare, astfel, fiind corectă determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune incriminate acestuia.

În recursul ordinar declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, se solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie achitat, din motivul lipsei în acțiunile acestuia a semnelor componenței de infracțiune, circumstanță care a influențat temeinicia soluției adoptate. La fel, instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor apelanților și nu a respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea procesului penal la capitolul administrării și prezentării probelor de către părți, circumstanță care constituie temei de casare a deciziei, prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod procedură penală. Consideră decizia instanței de apel ilegală și neîntemeiată, bazată pe aprecierea eronată a tuturor probelor anexate la dosar, cauza fiind examinată unilateral. Mai mult, indică că organul de urmărire penală l-a reținut pe Movilă Valeriu în stare de arest ilegal de la 11 decembrie 2007, ora 18.30 pînă la 12 decembrie 2007, ora 18.40, fără a începe urmărirea penală. Totodată, partea acuzării nu a prezentat careva probe care ar confirma vinovăția lui Movilă Valeriu în comiterea infracțiuniei imputate, iar cele existente la dosar, demonstrează doar o provocare cu scop de a fi înscenată transmiterea substanței psihotrope sub formă de pastile către inculpat.

Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul invocă în recursul ordinar declarat ca temei pentru recurs pct. 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Însă, Colegiul constată că textul recursului ordinar declarat nu cuprinde o careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiului stipulat în pct. 8 alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. 4 Din textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta, constatînd fapta comisă de inculpat, și-a motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri la toate motivele apelurilor declarate. Astfel, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată. Colegiul conchide, că în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, probele administrate la dosar, au fost examinate complet și obiectiv, fiind verificate sub aspectul pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Movilă Valeriu, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, să fie justă și întemeiată. În susținerea acestora, instanța de apel corect a menționat că: declarațiile martorilor Covaci Andrei, Căpătici Valeriu, Matcovschi Viorel, Lupașcu Vitalie, coroborate cu celelalte materiale ale dosarului precum: raportul de constatare tehnico- științifică nr. 105 din 12 decembrie 2007 prin care s-a constatat că, pastilele MDMA reprezintă - substanță psihotropă, neutilizată în scopuri medicinale, cu masa totală de 38,75 gr. (vol. 1, f.d. 174-175); raportul de constatare tehnico-științifică nr. 154 din 12 decembrie 2007, prin care s-a constatat că urma de pe folia adezivă ridicată de la fața locului din 11 decembrie 2007 este urma papilară a degetului arătător, mîina stîngă a lui Movilă Valeriu (vol. 1, f.d. 70-71); procesul verbal de cercetare la fața locului din 11 decembrie 2007 (vol.1, f.d. 6); procesul-verbal de examinare a obiectului din 19 decembrie 2007 (vol.1, f.d. 95), ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 19 decembrie 2007, la care a fost anexat în calitate de corp delict, un plic de hîrtie cu 152 pastile, cu masa totală de 38,75 gr, care constituie cantități deosebit de mari (vol. 1, f.d. 95), au confirmat că Movilă Valeriu a comis fapta imputată. Totodată, Colegiul penal enunță, că instanța de apel a făcut o analiză amplă a probelor acumulate pe cauză, a indicat și a argumentat detaliat, din care motive s-au admis unele probe și s-au respins altele. Toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză. Prin urmare, argumentele recurentului precum că instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor apelanților și nu a respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea procesului penal la capitolul administrării și prezentării probelor de către părți, sunt neîntemeiate fiindcă un asemenea temei nu este prevăzut de lege pentru a judeca cauza în ordine de recurs și mai mult ca atît, aceste argumente au fost invocate în cererea de apel la care deja a fost dat un răspuns motivat. Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ceea ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept. Colegiul ține să enunțe, că în recurs nu este specificat în ce constă problema de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanță, care ar motiva casarea hotărîrii atacate. Instanța de apel just a invocat că este fără suport versiunea recurentului precum că inculpatul este nevinovat, iar sacoșa a luat-o la indicația persoanei pe nume Cernei și nu cunoștea ce se afla în ea. 5 Însă potrivit procesului - verbal de constatare la fața locului din 11 decembrie 2007 (vol. 1, f.d. 6) și explicației lui Movilă Valeriu, dînsul a recunoscut faptul că despre conținutul sacoșei cunoștea (vol. 1, f.d. 11). Analizînd probele administrate, instanța de apel întemeiat a conchis că, în momentul reținerii, inculpatul a încercat să arunce sacoșă, fapt ce denotă că argumentele invocate de avocat sunt declarative, ele fiind date în scopul evitării răspunderii penale de către Movilă Valeriu. Sînt neîntemeiate și argumentele recurentului precum că probele administrate la dosar nu confirmă vinovăția lui Movilă Valeriu, ci demonstrează doar o provocare cu scop de a fi înscenată transmiterea substanței psihotrope sub formă de pastile de polițiști către inculpat, iar în cadrul urmăririi penale s-au admis încălcări procedurale. În această ordine de idei, conform prevederilor art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, declararea nulității actului procedural are loc numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act. În acest sens, Colegiul reține că, instanța de apel, coroborînd probele din dosar cu normele penale și procesuale penale în vigoare, a analizat motivat aceste argumente și corect a menționat că încălcările menționate de către avocat nu se conțin în cercul de cazuri ce atrag nulitatea actelor procedurale. Mai mult, instanța de recurs ține să enunțe că, sunt lipsite de relevanță criticile recurentului cu privire la materialul probatoriu acumulat de organul de urmărire penală, întrucît probele au fost administrate de acesta cu respectarea normelor procedurale. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei lui Movilă Valeriu, s-a ținut cont pe deplin de prevederile art. 61 și 75 Cod penal, ce prevăd scopul pedepsei penale, criteriile generale de individualizare a acesteia, luîndu-se în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante. Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție enunță că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Pentru aceste motive, în conformitate cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Aurelia Mîrzîncu în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2013 în cauza penală în privința lui Movilă Valeriu Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2013. Președinte Judecător Judecător (semnătura) (semnătura) (semnătura) Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Copia corespunde originalului Judecător: Ghenadie Nicolaev 6 7