1ra-1008/2013 — art.264 alin.3 lit.b Cod penal

1ra-1008/2013 — art.264 alin.3 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-1008/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva sentinței Judecătoriei Călărași din 21 februarie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2013, în privința inculpatei

Onisim Lucia Ion, născută la

28 octombrie 1966, originară și locuitoare a or. Călărași,

str. Mitropolit Varlam, 4a, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 09 ianuarie – 21 februarie 2013,

în instanța de apel: 09 aprilie – 07 mai 2013,

în instanța de recurs: 10 septembrie – 13 noiembrie 2013;

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpata

Onisim Lucia a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b), 90 Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

1 an, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de

probă de 1 an.

inculpata Onisim Lucia conducând automobilul de model „Ghery Tuggo", cu număr

de înmatriculare C OF 287, la intersecția str. M. Eminescu cu str. Ștefan cel Mare din

orașul Călărași, făcând manevra de virare la stânga de pe str. M. Eminescu pe str.

Ștefan cel Mare, manifestând imprudență infracțională, exprimată prin încrederea

exagerată în sine, dându-și seama că acțiunile sale ar putea provoca consecințe social

1

periculoase, dar fiind predominată de ideea nechibzuită ca ele vor putea fi evitate,

contrar prevederilor capit. I pct. 3 din Regulamentul Circulației Rutiere prin care

participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația

mijloacelor de semnalizare rutieră și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor

participanți la trafic și să nu-i expună pericolului, totodată încălcând și cerințele pct.

11 lit. f) al Regulamentului Circulației Rutiere prin care conducătorul de vehicul este

obligat să cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulație nedirijată,

totodată deplasându-se prin zona indicatoarelor de avertizare, de informare și

orientare 1.20 și 5.50.1, 5.50.2 - (trecerea pentru pietoni), neglijând cerințele pct. 26

subpct. 1) și 5), prin care se stabilește, că indicatoarele de avertizare atenționează

participanții la trafic asupra existenței unui pericol pe drum, indicându-le și natura

acestuia, iar deplasarea pe acest sector de drum necesită luarea măsurilor

corespunzătoare situației rutiere, manifestând și o sineîncredere în sine exagerată și

lipsă de dexteritate în conducere, văzând un pieton că era în curs de traversare a

străzii, în nemijlocita apropiere a trecerii pentru pietoni, a încălcat și prevederile pct.

39 subpct. 1 a Regulamentului circulației rutiere din care reiese că înaintea începerii

deplasării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să

se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole

pentru ceilalți participanți la trafic, încălcînd și pct. 40 subpct 1, lit. b) a

Regulamentului circulației rutiere, care prevede că înaintea virării la stînga

conducătorul de vehicul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus

și urmează să se deplaseze la stânga sau la dreapta, precum și pietonilor, de asemenea

încălcând și punctul 45 subpunctul 1) lit. a), b), c), d) și subpct. 2) din același

Regulament, care o obligă pe persoana ce conduce un vehicul să posede cunoștințe și

să execute cerințele Regulamentului rutier, precum și să posede dexteritatea necesară

de a conduce în siguranță vehiculul pe drum, de asemenea să conducă în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului, particularitățile

încărcăturii și situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, a tamponat cu partea din față al

autovehiculului, mortal, pe pietonul Ciobanu Dumitru, care traversa strada

regulamentar dinspre primăria orașului Călărași spre piața centrală, în nemijlocita

apropiere a trecerii pentru pietoni de pe str. Ștefan cel Mare, astfel pricinuindu-i

leziuni corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală cu hemoragie în țesuturile

moi în partea din urmă din dreapta capului, fractura liniară a bazei craniului,

hemoragie subarahnoidală cu erupție în verticulii și contuzie cerebrală, escoriație în

regiunea nasului, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 124 din 25

octombrie 2012 se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și se

află în legătură cauzală directă cu decesul.

Inculpata a recunoscut vina pe deplin, solicitând în ședința de judecată

examinarea cauzei în procedură restrânsă, adică în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, fără administrarea de noi probe.

2

Instanța de judecată, conducându-se de prevederile art. 364/1 Cod de

procedură penală, a admis cererea inculpatei, specificînd că vina ei este demonstrată

prin probele administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, acțiunile ei au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit.b) Cod penal,

ca încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din imprudență decesul unei persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75-78 Cod

penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, că circumstanțe agravante în privința

inculpatei nu au fost stabilite, că ea s-a căit sincer de cele comise, de solicitarea

inculpatei de a examina cauza în procedură restrânsă, în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, de faptul că ea are loc permanent de muncă, întreținere un

copil student, că inculpata a reparat în întregime prejudiciile materiale și morale

aduse rudelor victimei decedate și că acestea, prin succesorul Ciobanu Maria, au

rugat instanța de judecată să nu o pedepsească aspru pentru fapta comisă, deoarece ei

s-au împăcat și nu au pretenții materiale și morale către ea.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 264

alin. (3) lit.b), 90 Cod penal la 4 ani și 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 3 ani.

Apelantul a invocat că instanța de fond la individualizarea pedepsei inculpatei,

în pofida tuturor circumstanțelor atenuante precum și că infracțiunea comisă se

califică ca gravă, nu a ținut cont că sănătatea și viața persoanei sunt niște valori

supreme, iar făptuitorul prin imprudența sa a atentat la aceste valori și că făptuitorul

încălcând flagrant Regulamentul Circulației Rutiere a curmat viața unei persoane.

Instanța nu a apreciat corect scopul pedepsei prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal, care stipulează că pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și reeducarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni.

Instanța a pronunțat o sentință legală, însă această sentință nu asigură realizarea

scopului pedepsei și este pasibilă de a fi anulată cu aplicarea unei pedepse mai aspre.

3.1 A declarat apel și avocatul Sergiu Artene, cerînd casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie achitată,

deoarece nu a fost constatat existența faptei infracțiunii.

Apelantul a specificat că din declarațiile inculpatei reiese cert faptul că

tamponarea victimei s-a produs ca rezultat al neglijențe și neatenții ultimei, în urma

ieșirii ei bruște în fața automobilului, încercînd de a traversa carosabilul printr-un loc

interzis și imposibilitatea inculpatei de a evita tamponarea, deoarece nu a observat

acest pieton care a ieșit în fața automobilului ei din dosul microbuzului parcat.

Mai mult, victima, conform raportului de examinare medico-legală nr. 124 din

25.10.2012, la momentul producerii accidentului se afla în stare de ebrietate alcoolică

medie, cu o concentrație de alcool în sînge de 2,26 %.

Faptul că inculpata a recunoscut probele administrate la faza urmăririi penale,

nu demonstrează că aceste probe dovedesc vinovăția ei, iar instanța de judecată

3

acceptînd ca cauza să fie examinată în baza acestor probe urma să le supună analizei

în vederea aprecierii valorii probatorii a acestor probe.

Aceste probe nici direct, nici indirect nu demonstrează vinovăția inculpatei în

comiterea infracțiunii încriminate. De fapt, în acțiunile ei lipsește faptul infracțiunii,

deaceea instanța urma să pronunțe o sentință de achitare în privința inculpatei

conform art. 364/1 alin. (7), 390 alin. (l) pct. l) Cod de procedură penală.

Atît acuzatorul de stat, cît și instanța de judecată la pronunțarea sentinței nu a

dat apreciere faptului că victima la traversarea străzii a încălcat ea însăși din

neglijență prevederile art. 114 pct.l și 2, art. 116 a RCR, care î-1 obligă pe pieton să

traverseze drumul numai pe la trecerile semnalizate, inclusiv pe pasajele denivelate,

iar în lipsa acestora la intersecții pe linia trotuarelor sau acostamentelor.

Nici procurorul, nici instanța de judecată nu a exclus prin careva probe

posibilitatea sau imposibilitatea evitării accidentului de către conducătorul auto,

asemenea probe lipsesc cu desăvîrșire în cauza penală.

În așa mod totalitatea de probe indicate în sentința de condamnare, nici în parte

nici în ansamblul lor nu dovedesc vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii

imputate, iar soluția adoptată s-a întemeiat doar pe presupuneri, contrar art. 101 alin.

(3) Cod de procedură penală care stipulează că nici o probă nu are valoare dinainte

stabilită pentru instanța de judecată.

2013, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că la pronunțarea sentinței instanța de judecată corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpata a

săvîrșit infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală și care au fost corect apreciate, respectîndu-se prevederile art.101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Inculpata acceptînd examinarea cauzei în baza art. 3641 alin. (2) Cod

Procedură Penală a fost de acord cu învinuirea adusă ei, adică a și recunoscut vina în

săvârșirea infracțiunii imputate.

Astfel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de fond corect a

ținut cont de prevederile art. 75 Codul penal, că circumstanțe agravante în privința

inculpatei nu au fost stabilite, că ea s-a căit sincer și a regretat de cele întâmplate,

solicitarea ei a examinării cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, că ea are un loc permanent de muncă și a reparat în întregime prejudiciile

materiale și morale aduse rudelor victimei decedate, iar succesorul victimei, Ciobanu

Măria, a rugat instanța de judecată să nu o pedepsească aspru pentru fapta comisă și

pentru că nu au pretenții materiale și morale față de ea ea, numindu-i o pedeapsă

echitabilă.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a indicat că la adoptarea sentinței instanța de judecată n-a

individualizat în mod echitabil pedeapsa aplicată inculpatei, ignorînd criteriile

prevăzute de art. 75 Cod penal.

4

Conform art. 61 Cod penal pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Instanțele de judecată au ignorat faptul că inculpata a comis o infracțiune

gravă, în rezultatul căreia a decedat o persoană, avind un impact social acut în

comunitate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429

alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu

art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate

în acest sens.

Sub acest aspect se reține că, în recursul său ordinar procurorul a invocat în

drept temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cum

ar fi că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii (pct. 5 din prezenta decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat asupra căror motive concrete din apelul procurorului nu s-ar fi pronunțat

instanța de apel și care ar fi esența circumstanței că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate

în acest sens, cu indicarea unor concrete erori în aspectul vizat.

Rezultă, că recursul de pe rol în această parte nu întrunește condițiile legale de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al procurorului cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar agrava situația

inculpatului și care ar justifica acest recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

5

Sub acest aspect se reține că în rechizitoriu este indicat că: „Circumstanțe

agravante în conformitate cu art. 77 Cod penal, nu sunt” (f.d. 113), iar împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în

pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa

aplicată inculpatei, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile

legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatei

în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.

5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de apel a

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, în acest sens se reține că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și

(2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl

propune procurorul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care,

nefiind temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu

poate contestată prin intermediul recursului ordinar.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că acestea

conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că pedeapsa aplicată

inculpatei a fost individualizată în conformitate cu prevederilor legale, că recursul

ordinar este și unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește condițiile legale de

conținut și este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

6

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței

Judecătoriei Călărași din 21 februarie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 07 mai 2013, în privința inculpatei Onisim Lucia Ion, deoarece nu

îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 11 decembrie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

7

Dosarul nr. 1ra- 1008/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

13 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva sentinței Judecătoriei Călărași din 21 februarie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2013, în privința inculpatei

Onisim Lucia Ion, născută la

28 octombrie 1966, originară și locuitoare a or. Călărași,

str. Mitropolit Varlam, 4a, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale;

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3) Cod

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței

Judecătoriei Călărași din 21 februarie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 07 mai 2013, în privința inculpatei Onisim Lucia Ion, deoarece nu

îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 11 decembrie 2013.

Președinte Andrei Harghel

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

8