1ra-627/2013 — art. 145 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-627/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Ion Arhiliuc, Iurie Diaconu,

Cu participarea:

Interpretului – Elena Ăiiubova-Moraru,

judecînd în ședință publică recursul ordinar declarat de către succesorul

părții vătămate Narlî Andrei, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 04

octombrie 2012, în cauza penală în privința lui

Carapirea Serghei Ivan, născut la 17decembrie 1985,

originar și domiciliat în s. Baurci, r-l Ceadîr-Lunga, str.

Kuibîșev 13.

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Crijanovschi Sergiu, care a solicitat admiterea recursului.

Avocatul, Breazu Sergiu, care a solicitat respingerea recursului.

Succesorul părții vătămate, Narlî Andrei, care a solicitat admiterea recursului.

Avocatul, Mihalciuc Anna, care a solicitat admiterea recursului.

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la 12 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Carapirea

S.I., în beneficiul lui Narlî A.A. a prejudiciului moral în sumă de 100.000 lei.

aflîndu-se lîngă barul «Sabina», situat pe str. Turghenev, s. Baurci, r-l Ceadîr-

Lunga, în rezultatul unui conflict, cu scopul omorului, a aplicat lui Narlî D.A.

multiple lovituri cu un obiect ascuțit în partea stingă a corpului, în rezultatul

cărora ultimul a decedat, adică prin acțiunile sale Carapirea S.I. a comis

infracțiunea, prevăzută art. 145 alin. (l) Cod penal, omor intenționat.

în care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

invocînd asprimea pedepsei și faptul că, instanța de fond nu a luat în considerație

că inculpatul s-a autodenunțat, a recunoscut vina, activ a contribuit la

1

descoperirea infracțiunii, inculpatul nu a avut intenția directă de a comite omorul,

inculpatul a fost amenințat cu moartea de către partea vătămată.

fost admis parțial, casată sentința în partea laturii penale, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit căreia Carapirea S.I. a fost condamnat în baza

art. 145 alin. (1) CP, cu aplicarea art. 385 alin. (4) CP, la 9 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că s-a confirmat învinuirea adusă inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) CP și vina în comiterea

infracțiunii imputate lui a fost dovedită prin cumulul de probe administrat la

dosar.

Instanța de apel la stabilirea pedepsei a constatat prezența circumstanțelor

atenuante prevăzute în art. 76 alin.(l) lit. f) și g) CP, și anume autodenunțarea,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea vinovăției și

ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, care au provocat infracțiunea. În

același timp, instanța de apel a concluzionat că circumstanțe agravante prevăzute

la art. 77 alin. (l) lit. a) CP nu au fost stabilite.

În opinia instanței de apel, instanța de fond corect a stabilit executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, luînd în considerație pericolul social al

infracțiunii comise de el, care, în conformitate cu art. 16 CP, face parte din

categoria infracțiunilor deosebit de grave, însă, luînd în considerație cumulul de

circumstanțe atenuante, personalitatea inculpatului, circumstanțele săvîrșirii

infracțiunii și încălcările menționate în cadrul examinării cauzei, în baza art. 385

alin. (4) CPP, instanța de apel a considerat just, de a stabili o pedeapsă în baza art.

145 alin.(l) CP, sub formă de privațiune de libertate pe un termen de 9 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

vătămate Narlî A.A., care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei,

cu menținerea sentinței fără modificări, invocînd că instanța de apel eronat:

- a constatat prezența intenției indirecte la săvîrșirea faptei de omor,

- a constatat amenințarea de către partea vătămată a inculpatului și a familiei

acestuia cu moarte,

- nu a apreciat procesele-verbale, care au fost recunoscute ca efectuate cu

încălcări.

părții vătămate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia că recursul urmează a fi respins din următoarele considerente:

Recurentul consideră decizia instanței de apel neîntemeiată numai în partea

stabilirii pedepsei, fără a o contesta în partea calificării acțiunilor inculpatului

Carapirea S.I. în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, totuși, Colegiul consideră

necesar de a da răspuns la argumentele invocate în cererea de recurs cu privire la

constatarea eronată a instanței de apel privind: prezența intenției indirecte la

2

săvîrșirea faptei de omor, amenințarea de către partea vătămată a inculpatului și a

familiei acestuia cu moarte și neaprecierea proceselor-verbale, care au fost

recunoscute ca efectuate cu încălcări.

Astfel, lecturînd textul deciziei recurate, Colegiul constată că instanța de apel

corect a stabilit că concluzia instanței de fond privind comiterea de către inculpat

a omorului cu intenție directă nu este bazată pe probe veridice.

Potrivit pct. 3 din Hotărârea Plenului nr. 9 din 15.11.1993, cu privire la

practica judiciară în cauzele despre omor premeditat, instanțele judecătorești vor

ține cont de faptul că omorul premeditat poate fi săvârșit atît cu intenție directă,

cît și indirectă.

Colegiul specifică, că invocînd comentariile din literatura juridică de

specialitate, instanța de apel corect a menționat că omorul premeditat poate fi

comis atît cu intenție directă cît și indirectă, și instanța de fond întemeiat a stabilit,

că inculpatul nu a fost în stare de afect, deoarece reacția de afect nu a ajuns afectul

fiziologic, el fiind responsabil, acționînd cu intenție, dar la stabilirea laturii

subiective a omorului săvîrșit instanța de fond eronat a ajuns la concluzia privind

prezența intenției directe. Totodată, instanța de apel a conchis că instanța de fond

a adus argumente privind prezența intenției indirecte, adică inculpatul trebuia și

putea să conștientizeze, că aplicarea loviturilor în regiunea organelor vitale ale

omului, poate duce la deces, însă indică, că fapta inculpatul a comis-o cu intenție

directă.

In acest context, instanța de apel just a constatat, că în cazul, cînd făptuitorul

a prevăzut posibilitatea cauzării morții și conștient a admis aceasta, el a acționat

cu intenție indirectă, iar, în cazul, cînd persoana vinovată conștientizează că el

comite fapta, periculoasă pentru viața altei persoane, prevede posibilitatea sau

inevitabilitatea survenirii decesului acesteia și dorește survenirea decesului, se

consideră, că el a acționat cu intenție directă.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel corect a stabilit că probe ce ar

confirma faptul, că inculpatul a dorit survenirea decesului părții vătămate nu au

fost stabilite, totodată, din materialele dosarului s-a stabilit, că acțiunile părții

vătămate de aplicare a loviturilor în regiunea pieptului cu un obiect ascuțit au fost

imprevizibile pentru inculpat, astfel, acțiunile ultimului de asemenea au fost

imprevizibile, ca urmare intenția inculpatului a apărut în momentul, cînd el a luat

brusc obiectul în cauză de la partea vătămată și a început să-i aplice lovituri.

Aceste concluzii sunt bazate pe raportul de expertiză psihologico-legală nr.

1770 din 21.12.2011, prin care s-a stabilit, că comportamentul emoțional

dezechilibrat al inculpatului, ce a avut loc la 11 august 2011, este o reacție de afect,

ce nu a atins afectul fiziologic, se confirmă prin faptul că în momentul comiterii

faptei inculpatul a avut loc diminuarea parțială a conștiinței, ce este caracteristic

pentru reacția de afect, ce a dus la pierderea memoriei pentru cîteva evenimente

legate cu situația afectogenă, au avut loc încălcările concentrației și consecutivității

comportamentului. Carapirea S.I. a comis acțiuni, îndreptate spre obiectul

3

apropiat de frustrare (Narlî D.A.) fără a lua în considerație urmările, ceea ce de

asemenea indică, la intenția indirectă a inculpatului în comiterea omorului.

Instanța de recurs consideră că la argumentul privind amenințarea de către

partea vătămată a inculpatului și a familiei acestuia cu moarte, instanța de apel de

asemenea a concluzionat întemeiat și legal referindu-se la circumstanța, că partea

vătămată a aplicat o lovitură cu un obiect ascuțit inculpatului în regiunea

pieptului, fapt ce nu a fost combătut de partea acuzării, și instanța a recunoscut, că

în starea apărută prin surprindere, rezultată din comportamentul părții vătămate,

inculpatul a comis fapta incriminată. Partea acuzării nu a prezentat careva probe

cu referire la instrumentul infracțiunii, astfel, instanța just a recunoscut, reieșind

din prevederile art. 8 Cod de procedură penală, că inculpatul nu a avut cuțit,

intenția la el a apărut la momentul aplicării loviturii cu acest obiect ascuțit de către

partea vătămată. Deci, comportamentul ilegal al părții vătămate a fost motivul

comiterii infracțiunii în cauză de către inculpat, ceea ce constituie o circumstanță

ce atenuează responsabilitatea lui, prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. g) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel corect a luat în considerație circumstanțele că

inculpatul s-a autodenunțat, activ a contribuit la descoperirea infracțiunii, a

recunoscut vinovăția, ceea ce constituie circumstanță atenuantă, conform art. 76

alin. (l) lit. f) Cod penal.

În același context, instanța de apel întemeiat a considerat că concluzia

instanței de fond privind prezența circumstanței agravante, prevăzute de art. 77

alin. (l) lit. a) Cod penal, săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au

relevanță pentru cauză este eronată, deoarece inculpatul deși a fost anterior

judecat, dar antecedentele penale sunt stinse, ceea ce în conformitate cu art. 111

Cod penal anulează toate interdicțiile și limitările legate de ele. La fel, instanța de

apel just a constatat că inculpatul a fost anterior judecat pentru comiterea

infracțiunii contra securității publice și a ordinii publice, dar în cazul supus

judecării, el a comis infracțiune contra vieții și sănătății persoanei, ceea ce nu pot fi

considerate infracțiuni similare.

Colegiul apreciază, că Curtea de Apel justificat a redus pedeapsa aplicată

inculpatului de instanța de fond de la 12 pînă la 10 ani, față de toate

circumstanțele expuse mai sus, criterii în raport cu care s-a dozat corespunzător

cuantumul pedepsei aplicate.

Critica recurentului în sensul că instanța de apel eronat nu a apreciat

procesele-verbale, care au fost recunoscute ca efectuate cu încălcări, în opinia

instanței de recurs de asemenea nu este incident în cazul supus judecări, deoarece

instanța de apel corect a constatat că în cadrul efectuării urmăririi penale:

procesele-verbale de audiere a martorilor acuzării Echiusciu V.N., (f.d. 35 v.1) și

Dușcov D.A. (f.d. 36 v.1) procesul-verbal suplimentar de audiere a martorilor

Carapirea P.A. (f.d. 45-46 v.1), Derebenschii A.N. (f.d. 51-52 v.1) și Derebenscaia

E.V. (f.d. 53-54 v.1), nu au fost semnate de persoanele care au efectuat acțiunea

4

procesuală în cauză, astfel, încălcîndu-se prevederile art. 60 alin. (5) și 290 alin. (1)

Cod de procedură penală.

În aceeași ordine de idei, Colegiul remarcă că instanța de apel întemeiat a

statuat și faptul încălcării termenului rezonabil în cadrul examinării cauzei în

instanța de judecată.

Față de considerentele ce preced, Colegiul concluzionează că instanța de

apel, aplicînd prevederile art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, drept

recompensă pentru încălcările menționate mai sus, întemeiat a redus pedeapsa

inculpatului cu 1 an, stabilind-o în baza art. 145 alin. (l) Cod penal, sub formă de

privațiune de libertate pe un termen de 9 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, ce reprezintă un cuantum relativ suficient coerciției și

reeducării, astfel cum prevede art. 61 Cod penal, care stipulează scopul pedepsei.

În recursul ordinar declarat de succesorul părții vătămate Narlî A.A., decizia

recurată este criticată, prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct.6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, cînd aceasta nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Colegiul reține că motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată

constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției,

dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la

legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de recurs elementele

necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. Motivarea hotărîrilor de

către instanțele naționale constituie o obligație impusă acestora și prin prevederile

art.6 paragraf. 1 din CONVENȚIE. Potrivind jurisprudenței CEDO (cauza Albina

contra Romîniei; cauza Boldea contra Romîniei), deși obligația instanțelor

naționale de a motiva hotărîrile pronunțate nu presupune existența unui răspuns

detaliat la fiecare argument, noțiunea de proces echitabil presupune că instanța

națională trebuie să examineze, în mod real, problemele esențiale care i-au fost

supuse dezbaterii. Colegiul constată că, în cauză, instanța de apel și-a motivat

decizia pronunțată și aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

examinînd cauza penală prezentă fără careva abateri de la normele de procedură

și corect apreciind probele cercetate sub toate aspectele, concluzie ce este

susținută și de instanța de recurs. Mai mult, argumentele invocate în recurs au fost

examinate de către instanța de apel, unde aceasta s-a pronunțat detailat asupra lor,

adoptînd o hotărîre legală, întemeiată și motivată.

În acest context, Colegiul penal lărgit consideră că argumentele invocate de

către succesorul părții vătămate în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce determină

incontestabil concluzia de respingere a recursului declarat ca inadmisibil cu

menținerea hotărârii contestate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

5

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către succesorul părții

vătămate Narlî Andrei Andreievici, împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din

04 octombrie 2012, în cauza penală în privința lui Carapirea Serghei Ivan, cu

menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 05 noiembrie 2013, ora 09.50.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Ghenadie Nicolaev

(semnătură) Ion Arhiliuc

(semnătură) Iurie Diaconu

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

6