1ra-878/2013 — art. 326 alin. 1 CP

Dosarul nr.1ra-878/13

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecătorii –Vladimir Timofti și Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2013 de către

inculpatul

Miron Ion Constantin, născut la 08 aprilie 1953,

originar din s. Zaicani, r-nul Rîșcani; domiciliat în

mun. Chișinău, bd. Moscovei 7/2 ap. 64;

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

C O N S T A T Ă :

Miron Ion Constantin a fost condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, fiindu-i

aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 800 unități convenționale, ce

constituie 16 000 (șaisprezece mii) lei.

Acțiunea civilă a lui Ciolac Victor a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

că, Miron Ion Constantin, activînd în calitate de avocat, la 10 iulie 2010 a încheiat

cu Ciolac Dumitru, Acordul nr. 568 privind prestarea serviciilor juridice în relațiile

apărute între ultimul și Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Briceni, în legătură cu

efectuarea controlului fiscal din 09 martie 2010 pe faptul depistării unui neajuns de

marfă în valoare totală de 275 914,19 lei și a întocmirii procesului verbal cu privire

la constatarea faptică a soldului de mărfuri la situația de 09 martie 2010 și a actului

1

de control fiscal Nr.5-Nr.640131 din 13 martie 2010 cu calcularea de penalități și

alte plăți în valoare totală de 171 827 lei.

Ulterior, inculpatul Miron Ion, susținînd că are o cunoștință care activează în

cadrul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și are influență asupra ei și că contra

sumei de 5 000 - 6 000 lei o poate determina să anuleze sancțiunile și amenzile

aplicate de către Inspectoratul Fiscal de Stat al r-nului Briceni în privința ÎI „Ciolac

Dumitru".

La 05 august 2010, în incinta biroului nr. 204 din str. Miron Costin 7, mun.

Chișinău, inculpatul Miron Ion a fost reținut în flagrant în timp ce primea bani în

sumă de 5 000 lei de la Ciolac Victor sub pretextul influențării angajaților

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat în vederea anulării procesului verbal din 13

martie 2010 în privința ÎI „Ciolac Dumitru".

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

Apelantul a menționat că prima instanță nu a dat o analiză și apreciere a

probelor prezentate de partea acuzării, fiind în mod automat de acord cu ele și

punîndu-le la baza sentinței de condamnare. La fel, procurorul nu a prezentat probe

directe ce ar dovedi vinovăția apelantului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

326 alin. (1) Cod penal. Totodată, incorect au fost apreciate și interpretate

depozițiile inculpatului date atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării

judecătorești, el nefiind de acord cu conținutul procesului verbal de audiere în

calitate de bănuit din 05 august 2010.

Miron Ion a indicat că, la stabilirea pedepsei sub formă de amendă nu a fost

verificată starea lui materială, or, el are la întreținere o persoană inaptă de muncă -

invalid de gr. II, nu dispune de careva imobil, nu are venit stabil, iar soția dînsului

este lucrător medical și este salariată din buget.

Mai mult, organul de urmărire penală incorect a calificat acțiunile sale ca

trafic de influență deoarece acțiunile pentru care se promite intervenția nu intră în

obligațiunile de serviciu ale funcționarului respectiv, or, el nu a avut și nici nu putea

să aibă o oarecare influență asupra unui funcționar din IFPS pentru a rezolva

problema lui Ciolac Victor.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

concluzionat că Miron Ion, prin acțiunile sale intenționate a contribuit la primirea de

bani personal, susținînd că are influență asupra unui funcționar în scopul de a-l face

să nu îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile lui de serviciu.

de apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

Recurentul, invocînd ca temeiuri de declarare a recursului- art. 427 alin.(1)

pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, menționează faptul că, faptei săvîrșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită și ea nu întrunește elementele infracțiunii din motiv

2

că, nu s-a dovedit faptul că, a avut o influență posibilă și credibilă asupra careva

persoane din cadrul IFPS despre care ar fi știut cu certitudine că în virtutea

obligațiilor lor de serviciu ar putea anula actul de control fiscal nominalizat.

Mai mult, recurentul invocă că în cadrul ședințelor de judecată nu au fost

aduse probe pertinente și concludente ce ar dovedi faptul că ar avea influență sau că

ar fi susținut că are influență asupra unui funcționar din cadrul IFPS care în virtutea

obligațiilor sale de serviciu are dreptul și/sau obligația să anuleze actul de control

fiscal nr. 5-Nr. 640131 din 13 martie 2010 întocmit de către Inspectoratul Fiscal de

Stat al r-nului Briceni conform căruia s-au calculat penalități și alte plăți în valoarea

totală de 171 827 lei ÎI”Ciolac Dumitru”.

La fel, menționează că din declarațiile martorului Lilia Cernomoreț, cu care

este rudă și care activează în secția contribuabilului și venituri din IFPS, rezultă că

nu ține de competența ei să anuleze procesele verbale și actele de control raionale.

Totodată, indică că instanța de apel greșit a apreciat probele și a respins

neîntemeiat versiunea sa precum că suma care se pretinde a fi extorcată de la Victor

Ciolac, de fapt reprezintă onorariul său conform acordului cu privire la prestarea

serviciilor juridice, această concluzie neavînd un suport probatoriu.

Nu pot servi ca probă a vinovăției sale nici declarațiile date în calitate de

bănuit, deoarece atît în cadrul urmăririi penale, cît și a ședințelor de judecată, el nu

și-a recunoscut vina în comiterea faptelor incriminate, ulterior, recunoscînd vina

doar pentru a evita o eventuală aplicare a măsurii preventive-arestul.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră

admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar

temeiurile invocate se încadrează în cele prescrise de art. 427 Cod de procedură

penală, din care se întrevede încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza

prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

Potrivit dispoziției art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și

solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală invocate în recurs și explicarea problemei de drept de importanță

generală adoptată în cauza dată.

În recursul ordinar declarat sunt invocate ca temeiuri de declarare a

recursului- prevederile art. 427 alin.(1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală.

Conform pct. 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii, iar conform pct. 12) al aceluiași

articol, în cazul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă, instanța de recurs constată că, argumentele din recursul inculpatului sunt

neîntemeiate, iar decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

3

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în

procesul urmăririi penale cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, ca

concluzia despre vinovăția lui Miron Ion în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 326 alin.(1) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

Necătînd la faptul că, inculpatul vina nu și-a recunoscut, instanța de apel a

constatat că vinovăția lui pe deplin a fost dovedită prin: procesul-verbal de

consemnare a plîngerii lui Ciolac Victor din 03 august 2010, prin care partea

vătămată a sesizat organul de urmărire penală al CCCEC despre comiterea

infracțiunii (vol. 1, f.d. 4), raportul de expertiză nr. 2006 din 20 august 2010 și nr.

2007 din 24 august 2010 (vol. 1, f.d. 89-94), procesul-verbal de percheziție și

examinare corporală a lui Miron Ion din 05 august 2010 cu înregistrarea video (vol.

1, f.d. 40-41), procesul-verbal de examinare a discului CD-R cu imaginile video și

înregistrările audio a convorbirilor dintre Ion Miron și Victor Ciolac din 05 august

2010 (vol. 1, f.d. 42-47), discul CD-R cu înregistrările audio a convorbirilor dintre

Ion Miron și Victor Ciolac din 03 august 2010 anexat la plîngere de către Ciolac

Victor (vol.1, f.d. 6), procesul-verbal de examinare a discului CD-R cu înregistrările

audio a convorbirilor dintre Ion Miron și Victor Ciolac din 03 august 2010 cu

stenograma acestei discuții (vol. 1, f.d. 7-11), procesul-verbal de examinare a

telefonului mobil ridicat de la Ion Miron în timpul percheziției din 05 august 2010

(vol.1, f.d. 49-50) și procesul-verbal de examinare și marcare a banilor (vol.1, f.d.

36-39), rezultă cu certitudine că inculpatul Ion Miron a comis infracțiunea de trafic

de influență.

Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanța corect a concluzionat

că vina inculpatului Miron Ion de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(1) Cod penal pe semnele: traficul de influență manifestat prin primirea de bani

personal sub pretextul de a determina un funcționar din cadrul IFPS să îndeplinească

acțiuni ce intră în obligațiile lui de serviciu - este dovedită pe deplin, just apreciind

critic depozițiile inculpatului Miron Ion, considerîndu-le ca o metodă aleasă de

ultimul pentru a evita răspunderea penală, deoarece ele sînt combătute în totalmente

de ansamblul de probe administrate.

Cît privește afirmațiile recurentului precum că incorect au fost încadrate

acțiunile sale juridice în baza art. 326 alin. (1) Cod penal deoarece martorul

Cernomoreț Lilia a indicat că în atribuțiile ei de serviciu nu intră anularea actelor de

control întocmite de către subdiviziunile raionale ale IF și că nu a discutat cu

inculpatul referitor la acțiunile sale de serviciu, Colegiul penal statuează că în

acțiunile inculpatului Miron Ion este întrunită condiția de susținere a argumentului

precum că are influență asupra unei persoane publice din motiv că, din audierile

înregistrării audio a convorbirii purtate între Ciolac Victor și Miron Ion la 03 august

2010 rezultă că, Ciolac Victor a fost lăsat să creadă că inculpatul are influență

asupra colaboratorilor IFPS, iar pentru existența infracțiuni de trafic de influență nu

este necesar ca influența asupra unei persoane publice, să fie reală, fiind suficient ca

aceasta să lase să se creadă că are o asemenea influență, or, partea vătămată, a

4

apreciat transmiterea sumei de 5 000 lei către inculpat ca fiind mită pentru lucrătorul

IFPS.

La judecarea cauzei în cadrul instanței de apel, ultima corect a conchis că deși

inculpatul nu și-a recunoscut vina în cele incriminate și și-a modificat declarațiile

pe întreg procesul penal, aceasta nu echivalează cu achitarea sa de vreme ce au fost

administrate toate probele ce înlătură dubiul judiciar.

Întemeiate sunt și argumentele instanței de apel privind faptul că declarațiile

făcute în calitate de bănuit (vol.1, f.d. 81-82) și învinuit (vol. 1, f.d. 104) au fost

făcute sub presiune psihică nu și-au găsit confirmare, or, la data de 11 martie 2010 a

fost adoptată ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale (vol.1, f.d. 140-142) pe

motiv că, nu s-a adeverit faptul presiunii psihice.

Mai mult, această ordonanță nu a fost contestată și a căpătat puterea lucrului

judecat, iar datele indicate în ea corespund realității reieșind din faptul că, la

urmărirea penală inculpatul, care fiind avocat de profesie, nu a indicat la careva

influență și nici nu a contestat acțiunile reprezentantului OUP nici separat și nici la

prezentarea materialelor de urmărire penală (vol. 1, f.d. 118), ci dimpotrivă, prin

cerere (vol. 1, f.d. 119) a solicitat aplicarea în privința sa a prevederilor art. 59 Cod

penal.

Instanța de recurs ține să menționeze că este fără temei argumentul

recurentului privind afirmațiile că, partea vătămată a prezentat un contract de

acordare a asistenței juridice fals, or suma de 5 000 lei transmisă inculpatului

constituie onorariul pentru serviciile prestate, deoarece din materialele cauzei

penale s-a reținut că într-adevăr au fost anexate două versiuni ale acordului nr. 568

privind prestarea serviciilor juridice (vol. 1, f.d. 15, 143), însă instanța de apel just

a concluzionat ca fiind neveridică versiunea acordului prezentat de inculpat.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului privind numirea unei

expertize grafologice la modificările din textul procesului-verbal de audiere în

calitate de bănuit din 05 august 2010 deoarece inculpatul, conform proceselor

verbale al ședințelor de judecată în cadrul instanței de apel, nu a înaintat un astfel de

demers, or, conform art. 427 alin. (2) Cod penal, acest argument poate fi invocat în

recurs în cazul în care a fost invocat în apel

Mai mult ca atît, conform recursului inculpatului, acesta nici nu solicită direct

efectuarea unei expertize grafologice, ci doar critică concluzia instanței de apel ca

fiind una nefondată și neprobată.

Astfel, Colegiul penal constată că acțiunilor inculpatului li s-a dat o apreciere

și o încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă s-a stabilit cu respectarea

prevederilor art. 7, 75 și 77 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, care, prin prisma art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria

celor mai puțin grave, instanța de apel corect menționînd că, amenda în mărime de

800 unități convenționale, adică 16 000 lei, stabilită spre executare inculpatului

Miron Ion este una legală și în corespundere cu legea penală, iar stabilirea unui

cuantum mai mic al amenzii, nu va duce la îndeplinirea scopurilor stipulate la art. 61

alin. (2) Cod penal.

5

În asemenea condiții recursul urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Miron Ion

Constantin împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24

aprilie 2013 în cauza penală în privința sa, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 octombrie 2013.

Președinte Judecător Judecător

(semnătura) (semnătura) (semnătura)

Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Elena Covalenco

Copia corespunde originalului

Judecător: Ghenadie Nicolaev

6