1ra-871-2013 — 287 alin.2 lit.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 287 alin.2 lit.b CP
- Temei legal
- 287 alin.2 lit.b CP
1ra-871-2013 — 287 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr.1ra-871/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
09 octombrie 2013 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Petru Ursache,
Judecătorii - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 03 august 2012 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Comrat din 24 decembrie 2012 de inculpatul
Cimpoeș Dmitri Ivan, născut la 27 octombrie 1970,
originar și domiciliat în s.Tomai, r-nul Ceadîr-Lunga.
Termenul examinării cauzei în:
prima instanță de la 04.07.2011 pînă la 03.08.2012,
instanța de apel de la 07.09.2012 pînă la 24.12.2012,
instanța de recurs de la 24.07.2013 pînă la 09.10.2013.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 03 august 2012, Cimpoeș Dmitri a
fost condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, cu aplicarea art.79 Cod penal,
la amendă în mărime de 150 unități convenționale, ce constituie 3000 lei.
Potrivit sentinței s-a constatat că Cimpoeș Dmitri, la 16 februarie 2011,
aproximativ la ora 17.20, aflîndu-se pe str.S.Lazo, s.Tomai, r-nul Ceadîr-Lunga, avînd
scopul săvîrșirii unui act de huliganism, intenționat, încălcînd grosolan ordinea publică
și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, prin înțelegere prealabilă,
împreună cu o altă persoană, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă într-o
procedură separată, fără careva motive, i-au aplicat cet.Ianac Nicolae cîteva lovituri cu
palma în regiunea feței, iar la rugămintea ultimului de a înceta acțiunile huliganice,
persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată i-a
aplicat acestuia cîteva lovituri cu bățul în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i dureri
fizice.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul A.Aladova în numele inculpatului,
care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de
achitare, pe motiv că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii imputate,
și anume latura obiectivă și cea subiectivă, iar sentința este bazată pe probe
contradictorii în lipsa unor dovezi incontestabile ce ar confirma vinovăția acestuia;
instanța neîntemeiat și-a bazat concluziile pe depozițiile părții vătămate date la
urmărirea penală, care a relatat că a fost bătut, fără nici un motiv, fiindcă anume partea
vătămată a fost inițiatorul conflictului, avînd ca motiv de a se răzbuna pentru faptul că
cu cîteva zile mai înainte D.Cimpoeș cu alți bărbați l-a luat în rîs că nu a putut ridica în
mașină un teasc, iar în seara cînd a avut loc fapta, partea vătămată primul l-a chemat pe
inculpat afară, fapt confirmat de martorii I.Cimpoeș, D.Cimpoeș, P.Cimpoeș, N.Zadîr;
incorect instanța a luat ca bază depozițiile martorului A.Constandoglo, care a declarat
că anume inculpatul cu o persoană l-au bătut pe N.Ianac, deoarece acestea vin în
contradicție cu raportul de expertiză medico-legală, prin care s-a constatat lipsa
leziunilor corporale la partea vătămătă, precum și a martorului A.Carabadjac, deoarece
1
acesta nu a văzut cine a fost inițiatorul conflictului și nu a văzut ca cineva să-l fi bătut
pe N.Ianac, iar declarațiile martorului N.Gargalîc urmau a fi apreciate critic, deoarece
acesta este rudă cu partea vătămată și declarațiile lui vin în contradicție cu cele ale
părții vătămate; nu a luat în considerație instanța că o parte din acțiunile procesuale au
fost efectuate înainte de a fi înregistrată plîngerea părții vătămate, ceea ce duce la
nulitatea probelor, ce au stat la baza sentinței de condamnare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 24 decembrie
2012, a fost respins, ca nefondat, apelul avocatului A.Aladova în numele inculpatului
D.Cimpoeș, cu menținerea sentinței.
În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că probele cercetate de
prima instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct
de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și coroborării reciproce,
confirmă vinovăția inculpatului D.Cimpoeș în comiterea infracțiunii imputate și
acțiunile lui au fost corect încadrate în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, care se
confirmă prin probele administrate pe dosar și cercetate în ședințele de judecată, fiind
bazate pe:
- declarațiile părții vătămate N.Ianac, date la urmărirea penală la 10.03.2011 și
suplimentar la 16.03.2011, conform cărora, la 16 februarie 2011, pe la ora 16.30,
împreună cu N.Gargalîc s-a dus la magazinul-bar „Zotca” din str.Lenin, unde l-a
întîlnit pe D.Cimpoeș, care era cu tatăl său I.Cimpoeș în stare de ebrietate, și care l-a
chemat afară să vorbească cu el, după ce s-au îndreptat spre str.S.Lazo, unde l-a lovit
cu palma peste față, numindu-l cu cuvinte necenzurate. În acel timp de ei s-a apropiat
A.Carabadjac, care a încercat să-l liniștească pe D.Cimpoeș, însă nu a putut și a plecat.
Apoi, lîngă ei s-a oprit un autobuz de model „Ford” de culoare albă, din care a coborît
o persoană și s-a apropiat de D.Cimpoeș, care în acel moment i-a mai aplicat o lovitură
cu palma, comunicîndu-i acestuia din urmă că el (N.Ianac) trebuie maltratat. Ca
răspuns la cuvintele lui D.Cimpoeș, persoana a luat din autobuz o bîtă cu lungimea de
un metru și, fără careva motiv, i-a aplicat două lovituri pe spate - pe omoplatul drept și
paralel cu omoplatul, iar dorind să-i mai aplice o lovitură, dînsul în scop de apărare a
ridicat mîna, astfel că lovitura a nimerit în regiunea cotului, înțelegînd că acesta nu se
va opri, a fugit în vale pe str.S.Lazo, după care D.Cimpoeș și persoana în privința
căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, au urcat în autobuz și au
plecat. La fel, a precizat că faptul dat a fost văzut de A.Constandoglo, care în acel
moment se îndrepta spre ei, împreună cu care a plecat acasă;
- declarațiile martorului A.Constandoglo, care a declarat că cotind pe str.Lenin
a văzut cum D.Cimpoeș l-a lovit cu palma pe N.Ianac la față, moment în care lîngă ei
s-a oprit un microbuz de culoare albă din care a coborît persoana în privința căruia
cauza a fost disjunsă într-o procedură separată, care a luat un băț și apropiindu-se de ei
l-a lovit pe N.Ianac de două ori în regiunea spatelui și odată la mînă, după care N.Ianac
a început să fugă venindu-i în întîmpinare. Întîlnidu-se, acesta i-a povestit că
D.Cimpoeș s-a exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa lui, însă nu cunoaște motivul
conflictului;
- declarațiile martorului N.Gargalîc, care a explicat că în februarie 2011, pe la
ora 17.00, dînsul s-a întîlnit cu N.Ianac, care l-a rugat să-l ducă pînă la magazinul-bar
din str.Lenin, unde a rămas să-l aștepte în căruță. După ce N.Ianac a intrat în local,
peste cîteva minute a ieșit cu D.Cimpoeș, care era în stare de ebrietate și era furios pe
acesta, iar cînd N.Ianac a încercat să se apropie de căruță, D.Cimpoeș l-a apucat de
mînă, spunîndu-i că dorește să vorbească cu el, după care s-au îndreptat spre str.S.Lazo
2
și au cotit la vale. Ulterior, N.Ianac i-a comunicat că a fost lovit cu palma de
D.Cimpoeș și cu bățul de o altă persoană;
- și actele cauzei: raportul (autosesizarea) colaboratorului de poliție a CPr
Tomai, r-nul Ceadîr-Lunga, A.Sadovschi din 23.02.2011, pe faptul că în februarie 2011
s-a adresat cet.N.Ianac comunicîndu-i că la 16.02.2011, aproximativ la ora 17.20, la
intersecția străzilor Lenin-S.Lazo din s.Tomai, fără nici un motiv a fost bătut de către
D.Cimpoeș și o altă persoană;
- plîngerea părții vătămate N.Ianac, înregistrată în baza raportului
colaboratorului poliției din 23.02.2011, prin care dînsul a solicitat tragerea la
răspundere penală a cet.D.Cimpoeș și a persoanei în privința căruia procesul penal a
fost disjuns într-o procedură separată, care fără motiv i-au aplicat lovituri cu pumnii și
cu un băț în diferite părți ale corpului;
- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 20.02.2011, cu tabelul
fotografic, probe care, luate în ansamblu, confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea
infracțiunii de huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea
publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvîrșită de două persoane.
La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a apreciat critic
declarațiile martorilor P.Cimpoeș, D.Cimpoeș, I.Cimpoeș și N.Zadîr date în ședința de
judecată, deoarece acestea vin în contradicție cu declarațiile părții vătămate și probele
cauzei, aceștia nu au fost martori oculari a celor întîmplate, iar cele relatate de ei
rezultă din spusele inculpatului, care și sînt rude cu ultimul.
De asemenea, instanța a conchis că este neîntemeiat și urmează a fi respins
argumentul avocatului, precum că raportul colaboratorului de poliție și procesul-verbal
de cercetare la fața locului din 20.02.2011 nu pot fi considerate ca probe, deoarece au
fost datate înainte de a fi înregistrată plîngerea părții vătămate, fiindcă potrivit
prevederilor art.279 alin.(1) Cod de procedură penală, efectuarea cercetării poate avea
loc și pînă la începerea urmăririi penale, iar reieșind din prevederile art.276 alin.(1)
Cod de procedură penală, infracțiunea incriminată inculpatului nu intră în categoria
infracțiunilor pentru care urmărirea penală se pornește doar în baza plîngerii părții
vătămate.
Instanța a considerat neîntemeiat și argumentul apelantului, precum că în
acțiunile inculpatului lipsesc componentele infracțiunii de huliganism, pe motiv că
declarațiile martorilor sînt contradictorii referitor la culoarea hainei în care era
îmbrăcată partea vătămată și că la aceasta nu au fost depistate careva vătămări
corporale, și că raportul de expertiză medico-legală nu poate fi reținut ca probă,
deoarece, conform rechizitoriului, inculpatul a fost învinuit pentru faptul că i-a cauzat
părții vătămate prin acțiunile sale dureri fizice, dar nu careva leziuni corporale.
Reieșind din legislația în vigoare infracțiunea de huliganism cu aplicarea violenței
asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe există și în
cazul în care părții vătămate i-au fost cauzate doar vătămări corporale fără cauzarea
prejudiciului sănătății, pentru ce inculpatul a fost pus sub învinuire și recunoscut
vinovat.
Argumentul apărării, că depozițiile părții vătămate date la urmărirea penală, cît
și a martorilor N.Gargalîc și A.Constandoglo urmau a fi apreciate critic, la fel a fost
respins ca neîntemeiat, deoarece declarațiile acestora date atît pe parcursul urmăririi
penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată sînt consecvente și corespund celor care
au fost date în timpul confruntărilor cu inculpatul, în prezența avocatului acestuia, și
vin în coraborare cu restul probelor.
3
Respinsă a fost de instanță și afirmația avocatului, precum că actele procesuale
conțin corectări, care nu au fost autentificate, deoarece neajunsurile în perfectarea
proceselor-verbale sînt neînsemnate și nu pot influența asupra admisibilității lor ca
probe în cauza dată, mai mult că luînd cunoștință cu aceste acte, atît avocatul, cît și
inculpatul, nu au făcut careva obiecții asupra lor, din care considerente prima instanță
corect le-a pus la baza sentinței de condamnare.
Neîntemeiat a fost considerat și argumentul apelantului, precum că nu a fost
dovedit motivul neînsemnat a lui D.Cimpoeș la comiterea acțiunilor de huliganism în
privința părții vătămate, deoarece acesta a fost învinuit în comiterea infracțiunii
imputate în comun cu o altă persoană, care fără motiv i-a aplicat părții vătămate cîteva
lovituri cu bățul, fapta fiind comisă în public, în prezența altor persoane - martori în
cauză, fiind încălcată ordinea publică, astfel, motivul lui D.Cimpoeș a fost însăși
dorința comiterii acțiunilor de huliganism.
Referitor la măsura de pedeapsă stabilită inculpatului, instanța de apel a
concluzionat că prima instanță, ținînd seama de prevederile art.75 Cod penal, just a
ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă prin stabilirea
pedepsei sub formă de amendă.
Împotriva hotărîrilor judecătorești a declarat recurs ordinar inculpatul care,
invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 15) Cod de procedură
penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de
achitare, invocînd repetat aceleași motive, care au fost invocate în apel de către
apărătorul său, descrise la pct.3 al prezentei decizii.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Potrivit textului recursului, ca temeiuri de casare a hotărîrilor judecătorești sînt
invocate prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8), 15) Cod de procedură penală, care
stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța
de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă
de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii și
instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a constatat o încălcare la
nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această
cauză.
Colegiul penal constată că instanța de fond și de apel, în conformitate cu
prevederile art.101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele
administrate la dosar atît ale apărării, cît și ale acuzării, verificîndu-le sub aspectul
pertinenței și concludenței, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui D.Cimpoeș în
comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal să fie justă și
întemeiată.
Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și
minuțios în textul hotărîrilor instanțelor de fond, și anume declarațiile părții vătămate
N.Ianac, a martorilor N.Gargalîc și A.Constandoglo și actele cauzei - raportul
4
colaboratorului de poliție a CPr Tomai, r-nul Ceadîr-Lunga, A.Sadovschi din
23.02.2011, plîngerea părții vătămate N.Ianac, procesele-verbale de cercetare la fața
locului și tabelul fotografic la el, de ridicare a obiectelor și examinare a acestora, de
verificare a declarațiilor la fața locului, de confruntare între D.Cimpoeș și N.Ianac,
N.Gargalîc, A.Constandoglo și D.Cimpoeș, raportul de expertiză medico-legală nr.62
din18.03.2011.
Argumentul invocat de recurent, precum că instanțele de fond eronat au apreciat
probele cauzei și nu au luat în considerație declarațiile martorilor apărării - P.Cimpoeș,
D.Cimpoeș, I.Cimpoeș și N.Zadîr, nu poate fi reținut, deoarece acestea au fost
apreciate de instanțe critic, pe motiv că dînșii nu au fost martori oculari a celor
întîmplate, dînd declarații din spusele inculpatului, mai mult că aceștia sînt rude cu
acesta din urmă.
Totodată, la acest capitol, Colegiul penal menționează că temeiurile invocate
referitor la modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de alin.(1)
art.427 Cod de procedură penală. Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea
cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul
unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei
hotărîri de condamnare sau de achitare. Concomitent, Colegiul constată că recurentul
invocă în recurs aceleași argumente ca și apărătorul său în apelul declarat în numele
lui, asupra cărora instanța de apel, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3)
Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat (f.d.353-364).
Concluzia instanțelor de fond privind vinovăția inculpatului D.Cimpoeș în
săvîrșirea infracțiunii imputate, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată,
deoarece legislația în vigoare expres prevede că infracțiunea de huliganism în afară de
prezența acțiunii principale - încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune și
prezența unei acțiunii adiacente - acțiune exprimată, alternativ, în: aplicarea violenței
asupra persoanelor, amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, opunerea de
rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele
huliganice.
În speța dată, s-a constatat că D.Cimpoeș în afară de a încălca ordinea publică a
aplicat violență asupra părții vătămate N.Ianac, cauzîndu-i durere fizică. Astfel, în
cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii incriminate inculpatului
și ca urmare, temeiul stipulat în art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală nu și-a
găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept
invocată de către recurent.
Prin urmare, motivele recurentului ce țin de starea de fapt, de afirmațiile precum
că incorect au fost apreciate declarațiile lui și a martorilor, Colegiul penal le consideră
inadmisibile, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea
lui, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care
confirmă cu certitudine vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate, fiind apreciată
de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare.
Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de
drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce
se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.
Recurentul mai invocă ca temei de casare a hotărîrilor judecătorești și pct.15)
alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, însă textul acestuia nu cuprinde vreo
motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiului stipulat, dînsul nu a făcut
trimitere la vreo hotărîre CEDO, care are legătură de cauzalitate cu speța dată.
5
Pedeapsa aplicată inculpatului sub formă de amendă a fost stabilită cu
respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod penal.
În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului
ordinar declarat de inculpat, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cimpoeș Dmitri,
împotriva sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 03 august 2012 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 24 decembrie 2012, în propria lui cauză
penală, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 octombrie 2013.
Președinte Petru Ursache
Judecători Elena Covalenco
Nicolae Gordilă
6