1ra-210/2014 — huliganism

1ra-210/2014 — huliganism (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra–210/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

25 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Elena Covalenco, Ion Arhiliuc, Iurie Diaconu, Liliana Catan,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul procuraturii

UTA Găgăuzia, Gheorghieva D., împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Comrat din 02 mai 2013, în cauza penală privindu-l pe

Topal Ivan Constantin, născut la 07 martie 1990,

originar și domiciliat în s. Baurci r-nul Ceadîr-Lunga,

str. Sciors 16.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.09.2012 – 28.12.2012;

Instanța de apel: 16.01.2013 – 02.05.2013;

Instanța de recurs: 06.11.2013 – 25.02.2014.

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Dumitru Graur, care s-a pronunțat pentru admiterea recursului în

sensul declarat, cu trimiterea cauzei la rejudecare.

Avocatul Tatiana Razdorojnaia, acționînd în numele inculpatului Topal Ivan, a

solicitat respingerea recursului declarat de procuror, cu menținerea deciziei instanței

de apel.

Inculpatul Topal Ivan, fiind legal citat la ședință nu s-a prezentat.

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) CP, la 2 (doi) ani

închisoare. Potrivit art. 85 CP, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i s-a

adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

1

Ceadîr-Lunga din 11 martie 2011, stabilindu-i pedeapsa definitivă lui Topal I., 5

(cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, în penitenciar de tip semiînchis.

februarie 2012, Topal I. împreună cu persoane neidentificate, pătrunzînd în casa lui

Bozadji M., situată pe str. Sciors 12, din s. Baurci, din intenții huliganice, în legătură

cu faptul, că Bozadji M. i-a creat obstacole în scoaterea măgăriței lui din ogradă, au

început să-1 maltrateze pe ultimul, cauzîndu-i lui Bozadji M. vătămări corporale

medii. Tot ei, au stricat lanterna electrică manuală la preț de 25 lei, o căldare din

masă plastică la preț de 15 lei și un borcan de sticlă de trei litri la preț de 8 lei,

cauzîndu-i, totodată, părții vătămate prejudiciu material în sumă totală de 48 lei, după

ce au scos măgărița părții vătămate din ogradă pe un timp îndelungat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului Topal I., întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) CP, huliganismul

adică adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor, săvîrșite cu obrăznicie deosebită, de către

două persoane.

prevăzut de art. 401- 402 CPP, a fost atacată cu apel de către inculpatul Topal I., care

a solicitat admiterea apelului declarat, cu dispunerea casării sentinței Judecătoriei

Ceadîr-Lunga din 28 decembrie 2012, în partea stabilirii pedepsei și cu pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care lui Topal I., să-i fie numită pedepasa în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) CP, sub formă de amendă în cuantum de 400 u.c.

Apelantul a invocat, în motivarea cerințelor expuse, că sentința instanței de fond

este ilegală și neîntemeiată, în partea stabilirii pedepsei în privința sa, deoarece dînsul

și-a recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii imputate, s-a căit sincer de cele comise

și partea vătămată l-a iertat. Subsidiar, Topal I. a mai invocat că legiuitorul a prevăzut

și sancțiunea sub formă de amendă, pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. b) CP, iar instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea.

admis parțial apelul declarat de inculpatul Topal I., cu casarea sentinței Judecătoriei

Ceadîr-Lunga din 28 decembrie 2012 și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care s-a

dispus încetarea procesului penal în privința lui Topal I. în baza art. 287 alin. (2) lit.

b) CP, în legătură cu existența circumstanțelor care exclud tragerea lui la răspundere

penală.

De asemenea, a fost anulată măsura preventivă aplicată în privința inculpatului

Topal I., de către prima instanță, sub formă de arest, cu eliberarea lui din sala de

judecată.

2

conformitate cu art. 409 alin. (2) CPP, instanța de apel este obligată ca, în afară de

temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și

de drept ale cauzei, fără a înrăutăți situația apelantului.

În acest context s-a menționat că, conform art. 325 alin. (1) și (2) CPP, judecarea

cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire

și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea învinuirii în

instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului

și nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării

situației inculpatului se admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute de legea

procesuală penală.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit cerințelor expuse în dispoziția art. 281 alin.

(2) CPP, ordonanța de punere sub învinuire, pe lîngă alte date, trebuie să cuprindă:

formularea învinuirii și semnele calificative pentru încadrarea juridică a faptei,

precum și mențiunea despre punerea persoanei respective sub învinuire în calitate de

învinuit în această cauză conform articolului, alineatului și literei articolului din

Codul penal care prevăd răspunderea pentru infracțiunea comisă.

Încălcarea prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței, conform art. 251

alin. (2) CPP, atrage nulitatea actului procedural.

Cazurile nulității actelor procedurale, prevăzute la art. 251 alin. (2) CPP, nu se

înlătură în nici un mod, pot fi invocate la orice etapă a procesului penal de către părți

și se i-au în considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului

procedural este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a conchis că, la caz, garanțiile

procedurale, ce asigură dreptul inculpatului Topal I. la un proces echitabil, nu au fost

respectate de către instanța de fond, din următoarele considerente.

Prin ordonanța procurorului procuraturii or. Ceadîr-Lunga, Arabadji A., din 12

iulie 2012, inculpatului Topal I. i-a fost înaintată învinuirea pentru faptul că el, la 28

februarie 2012, aproximativ la orele 22.00, împreună cu persoane neidentificate, au

pătruns în casa lui Bozadji M., situată pe str. Sciors 12, s. Baurci, și, din intenții de

huliganism, l-au maltratat pe Bozadji M., cauzîndu-i în mod intenționat leziuni

corporale medii, precum și i-au deteriorat bunurile în valoare de 48 lei.

Aceste acțiuni ale inculpatului Topal I.C. au fost încadrate juridic în baza art.

287 alin. (2) lit. b) CP, ca huliganism, iar ulterior el a fost pus sub învinuire în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) CP.

În continuare, la 13 iulie 2012, procurorul i-a restituit dosarul penal ofițerului de

urmărire penală pentru urmărire suplimentară.

Prin ordonanța din 17 septembrie 2012, procurorul Arabadji A., i-a înaintat

inculpatului Topal I. o nouă învinuire în comiterea aceleași fapte constatate la 28

februarie 2012, pentru ce el a fost pus sub învinuire prin ordonanța din 12 iulie 2012,

3

însă suplimentar i-a imputat, că el și persoanele neidentificate au maltratat-o pe partea

vătămată Bozadji M. și i-au deteriorat bunurile "în legătură cu faptul, că ultimul i-a

creat obstacole în scoaterea măgăriței lui din ogradă... după ce au scos-o pe

măgărița părții vătămate de pe teritoriul ogrăzii pe un timp îndelungat”. În afară de

aceasta, procurorul a calificat acțiunile susmenționate conform art. 287 alin. (2) lit. b)

CP, în baza indiciilor încălcării grave a ordinii publice, însoțită de aplicarea violenței

asupra persoanelor și săvîrșită cu obrăznicie deosebită de către două persoane,

punîndu-l sub învinuire pe Topal I. în baza art. 2641 alin. (4) CP.

În rechizitoriu, procurorul Arabadji A., a formulat aceeași învinuire, înaintată

inculpatului Topal I., la 17 septembrie 2012, însă, juridic nu a calificat fapta ca

infracțiune prevăzută de art. 2641 alin. (4) CP, pentru care el a fost pus sub învinuire

și în comiterea căreia i-a fost înaintată învinuirea, ci în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

CP.

Or, instanța de apel a menționat, că indiciile elementelor constitutive ale

infracțiunii, pentru care inculpatul Topal I. a fost pus învinuire și pentru care i-a fost

înaintată învinuirea, esențial se deosebesc de indiciile și de elemente constitutive ale

infracțiunii, pentru care el a fost condamnat de către prima instanță.

Dispoziția art. 2641 alin. (4) CP, prevede răspundere penală pentru conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat de către o

persoană care nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de a

conduce mijloace de transport, iar dispoziția art. 287 alin. (2) lit. b) CP, prevede

răspundere penală pentru huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care se

deosebesc după conținutul lor prin obrăznicie deosebită și comise de două sau mai

multe persoane.

Luînd în considerare aceste deosebiri esențiale dintre art. 2641 alin. (4) CP și art.

287 alin. (2) lit. b) CP, precum și, avînd în vedere prevederile art. 325 CPP, colegiul a

considerat că judecătoria Ceadîr-Lunga la emiterea sentinței atacate a ieșit peste

limitele învinuirii, înaintate inculpatului Topal I. în temeiul art. 2641 alin. (4) CP și,

recalificînd acțiunile lui, conform art. 287 alin. (2) lit. b) CP RM, i-a încălcat dreptul

la apărare și, în întregime, dreptul lui la un proces echitabil, garantat de § 1 art. 6

CEDO.

Totodată, la caz, au fost constatate circumstanțe, ce exclud tragerea inculpatului

Topal I. la răspundere penală, și anume, menționîndu-se că ordonanța de punere sub

învinuire joacă un rol decisiv în procesul penal și este o condiție extrem de

importantă a garanției faptului, că procedura pe cauza penală este justă.

Formularea învinuirii care i se incriminează cu încadrarea juridică a acțiunilor

învinuitului constituie baza întocmirii rechizitoriului pentru adresarea procurorului în

instanța de judecată cu cerința de a examina cauza în fond.

4

Prin urmare, ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul întocmit în baza

ei sunt actele procedurale de bază, cu care procurorul se adresează în instanța de

judecată pentru examinarea cauzei în privința persoanei, cărei i-a fost înaintată

învinuirea, iar instanța examinează cauza în privința învinuitului, și, în limitele

învinuirii înaintate, soluționează chestiunea privind vinovăția sau nevinovăția lui.

De aceea, colegiul a considerat, că încălcarea prevederilor art. 281 CPP și a

cerințelor art. 6 CEDO, cărora trebuie să corespundă ordonanța de punere sub

învinuire, atrage, conform art. 251 alin. (2) și (3) CPP, nulitatea ordonanței, emisă cu

asemenea încălcări.

Necătînd la faptul, că procurorul în rechizitoriu a formulat învinuirea și a

încadrat juridic acțiunile lui Topal I. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) CP, prin aceasta

el nu a înlăturat încălcarea cerinței art. 281 CPP, la emiterea ordonanței de punere sub

învinuire din 17 septembrie 2012, iar în rechizitoriu conform art. 296 CPP, procurorul

nu este în drept să modifice învinuirea, înaintată învinuitului.

Mai mult, instanța de apel a menționat că procurorul în prima instanță nu s-a

folosit de drepturile, prevăzute la art. 53 alin. (1) pt. 4) și art. 326 alin. (2) CPP și nu a

solicitat instanței să-i restituie cauza penală pentru înaintarea unei noi învinuiri

inculpatului. Luînd în considerare cele expuse mai sus, colegiul a considerat, că

apelul inculpatului este pasibil admiterii parțiale, iar sentința atacată urmează a fi

casată și urmează a fi emisă o nouă hotărîre, prin care procedura pe cauză să fie

încetată în legătură cu existența circumstanțelor, ce exclud tragerea inculpatului

Topal I. la răspundere penală.

recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

În argumentarea cererii, recurentul a menționat că, decizia instanței de apel nu

conține motivele pe care se întemeiază soluția. Eroarea admisă în ordonanța de

punere sub învinuire din 17 septembrie 2012, de către procurorul Arabadji A., unde s-

a specificat că Topal I., se învinuiește de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) CP, nu constituie temei de încetare a procesului penal în privința inculpatului

în baza art. 391 alin. (1) lit. b) CP.

Subsidiar, recurentul a specificat că sentința instanței de fond a fost atacată cu

apel doar de către inculpat, astfel, avînd în vedere că procurorul nu a declarat apel,

acesta era în imposibilitate de a solicita instanței, prin prisma art. 326 CPP,

modificarea învinuirii înaintate în privința lui Topal I., prin ordonanța din 17

septembrie 2012, în baza art. 2641 alin. (4) CP.

În drept, recursul procurorului este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) CPP.

5

ajunge la concluzia, că acesta urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel

și dispunerea rejudecării cauzei în altă instanță de apel, în alt complet de judecată,

pentru următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) CPP, judecînd recursul

instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială a hotărîrii

atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărîri ilegale.

Din textul recursului, se constată că recurentul invocă drept temei de declarare a

acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, și anume, că hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul lărgit, verificînd argumentele recursului, în raport cu actele cauzei,

constată că judecînd apelul, instanța de apel n-a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptînd o soluție greșită de admitere a apelului declarat de

inculpat, cu dispunerea încetării procesului penal în privința lui Topal I., prin ce a

comis eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin. (1) pct. 6 CPP.

Or, soluția de admitere a apelului declarat de inculpat este neargumentată și

necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată a primei instanțe, în condițiile art. 100 alin. (4) CPP, iar instanța

de apel fără a examina fondul cauzei a adoptat în această parte o soluție greșită.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că, dacă instanța de apel a

admis apelul inculpatului, decizia trebuia să cuprindă analiza probelor pe care s-a

bazat instanța de fond pronunțînd hotărîrea respectivă, să indice din ce motive ele

urmează a fi re-apreciate ori respinse ca probe.

La fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate

administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Astfel, pornind de la motivele recursului ordinar declarat de procuror, referitor

la soluția de încetarea a procesului penal în privința lui Topal I., dat fiind faptul că,

potrivit ordonanței procurorului din 17 septembrie 2012, acesta a fost pus sub

învinuire în baza art. 2641 alin. (4) CP, iar potrivit rechizitoriului Topal I., a fost

învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) CP, instanța de

recurs relevă următoarele.

Din materialele cauzei se constată că, prin ordonanța de începere a urmăririi

penale din 21 martie 2012, s-a dispus pornirea urmăririi penale pe faptul săvîrșirii

infracțiunii de huliganism prevăzute de art. 287 alin. (2) CP.

6

Potrivit ordonanței procurorului din 17 septembrie 2012, Topal I. a fost pus sub

învinuire în baza art. 2641 alin. (4) CP, pentru faptul că, la 28 februarie 2012, Topal I.

împreună cu persoane neidentificate, pătrunzînd în casa lui Bozadji M., situată pe str.

Sciors 12, din s. Baurci, din intenții huliganice, în legătură cu faptul, că Bozadji M. i-

a creat obstacole în scoaterea măgăriței lui din ogradă, au început să-1 maltrateze pe

ultimul, cauzîndu-i lui Bozadji M. vătămări corporale medii. Tot ei, au stricat

lanterna electrică manuală la preț de 25 lei, o căldare din masă plastică la preț de 15

lei și un borcan de sticlă de trei litri la preț de 8 lei, cauzîndu-i, totodată, părții

vătămate prejudiciu material în sumă totală de 48 lei, după care au scos măgărița

părții vătămate din ogradă pe un timp îndelungat.

Prin rechizitoriu, întocmit la 18 septembrie 2012, procurorul i-a înaintat

învinuirea lui Topal I. în baza art. 287 alin. (2) lit. b) CP, pentru aceleași fapte

menționate în ordonanța de punere sub învinuire din 17 septembrie 2012.

Prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 28 decembrie 2012, Topal I., a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) CP, la 2 (doi) ani

închisoare.

Instanța de apel și-a motivat soluția menționată mai sus, prin faptul că, în

rechizitoriu, procurorul Arabadji A., a formulat aceeași învinuire, înaintată

inculpatului Topal I., la 17 septembrie 2012, însă, juridic nu a calificat fapta ca

infracțiune prevăzută de art. 2641 alin. (4) CP, pentru care el a fost pus sub învinuire

și în comiterea căreia i-a fost înaintată învinuirea, ci în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

CP, ceea ce a dus la încălcarea prevederilor art. 281 CPP și a exigenților prevăzute de

art. 6 CEDO, cărora trebuie să corespundă ordonanța de punere sub învinuire, și care

atrage, conform art. 251 alin. (2) și (3) CPP, nulitatea ordonanței, emisă cu asemenea

încălcări.

Asupra celor expuse, instanța de recurs menționează că, referitor la nulitatea

actelor procedurale, în cazurile de admitere a erorilor la faza urmăririi penale,

instanțele de judecată care au pronunțat soluții de încetare a procesului penal, au făcut

trimitere la prevederile art. 251 CPP, care stipulează:

(1) Încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului

penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o

încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decît prin anularea

acelui act.

(2) Încălcarea prevederilor legale referitoare la competența după materie sau

după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la

publicitatea ședinței de judecată, la participarea părților în cazurile obligatorii, la

prezența interpretului, traducătorului, dacă sînt obligatorii potrivit legii, atrage

nulitatea actului procedural.

7

(3) Nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se înlătură în nici un mod, poate fi

invocată în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de instanță,

inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea

adevărului și justa soluționare a cauzei.

(4) Încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele prevăzute în alin.(2)

atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd

partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință

de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță.

În acest context, se impune imperios clarificarea chestiunii privitoare la faptul

care acte sunt lovite de nulitatea absolută ori relativă.

Astfel, încălcarea prevederilor legale poate atrage nulitatea actelor numai în

condițiile legii și cu respectarea termenelor legali.

În sensul art. 230 alin. (2) CPP, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

În opinia instanței de recurs, instanța de fond a evidențiat că, vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) CP, este

dovedită prin următoarele probe: declarațiile inculpatului, care și-a recunoscut vina și

s-a căit sincer de cele săvîrșite, declarațiile părții vătămate, care l-a iertat pe

inculpate, cu condiția că acesta îi va recupera prejudiciul material de 48 lei,

declarațiile martorilor Bozadji F. și Topal E., plîngerea lui Bozadji M., procesul-

verbal de examinarea locului incidentului din 12 martie 2012, procesul-verbal de

predarea benevolă a lucrurilor din 03 ianuarie 2011, procesele-verbale de interogare a

martorului Topai E.S., procesele-verbale de interogare a inculpatului Topai I.,

raportul expertizei medico-legale nr. 47 din 26 aprilie 2012, conform că lui Bozadji

M. i-au fost cauzate leziunile corporale sub forma de fracturi închise a 4 și 5 coaste

din partea dreaptă pe linia medie de subsuoară cu schimbarea locului a rupturilor,

echimoza la nivelul rupturilor, care se referă la leziunile corporale, care au cauzat

dauna sănătății de gradul mediu, cu tulburarea sănătății mai mult de 21 zile, procesul-

verbal de interogare a martorului Bozadji F., procesul-verbal de examinarea

obiectelor și tabla fotografică, anexată la el, procesul-verbal de examinarea măgăriței,

procesul-verbal de interogare a părții vătămate Bozadji M., procesul-verbal de

interogarea inculpatului Topal I., procesul-verbal de interogare a martorului Topal P.

și prin alte materiale ale dosarului penal.

Prin urmare, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a adoptat o soluție

privitor la dispunerea încetării procesului penal în privința lui Topal I., fără să

aprecieze fiecare probă în parte și să se expună asupra admisibilității sau

8

inadmisibilității acesteia, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) CPP, care

stipulează că fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, nu a respectat anume aceste prevederi la adoptarea deciziei

recurate.

Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, nu a

verificat dacă prin ordonanța de punere sub învinuire procurorul a admis o eroare

materială indicînd art. 2641 CP, nu a pus în discuția părților posibilitatea corectării ei

conform prevederilor art. 249-250 CPP, precum și faptul dacă această eroare a

încălcat cumva drepturile inculpatului la apărare de învinuirea formulată lui. Din

cuprinsul apelului declarat rezultă că inculpatului nu i s-a încălcat acest drept la

judecarea cazului în instanța de fond.

Totodată, instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere asupra

fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, în baza evaluării proprii, readministrate în

condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în etapa cercetării judecătorești

și a celor administrate, cu respectarea drepturilor părților, în această fază procesuală.

În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către Curtea de apel cad sub

incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, și nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a

judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituid instanța care a

judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale penale la pronunțarea hotărîrii

judecătorești.

Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra

necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 CPP, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se

pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei, și să țină seama de cele

invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și

examinate în instanța de fond, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd cont de motivele

casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală

și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 CPP.

Totodată, avînd în vedere că, la 02 mai 2013, completul de judecată în

componența: președinte de ședință - Ulianovschi Gh., judecătorii Curdov E. și

Lazareva E., au examinat în ordine de apel cauza penală privindu-l pe Topal I.,

participarea lor repetată la examinarea aceleiași cauze în ordine de apel se exclude,

iar constituirea unui nou complet de judecători la această instanță este imposibilă din

lipsa de judecători. Prin urmare, cauza penală privindu-l pe Topal I., urmează a fi

9

strămutată, la o altă instanță egală în grad, și anume, la Curtea de Apel Cahul, pentru

rejudecarea cauzei nominalizate.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul procuraturii UTA Găgăuzia,

Gheorghieva D., casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 02

mai 2013, în cauza penală privindu-l pe Topal Ivan Constantin, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată s-a pronunțat în ședință publică la data de 18 martie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Elena Covalenco

Ion Arhiliuc

Iurie Diaconu

Liliana Catan

10