1ra-898/2013 — art. 328 alin. 2 lit. a,c CP

1ra-898/2013 — art. 328 alin. 2 lit. a,c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-898/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

16 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă și Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 mai 2013, declarate de către procurorul

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți Ghenadie Eremciuc și inculpatul

Dodu Sergiu Nicolae, născut la 27 mai 1982,

originar din s. Ciuciulea, r-l Glodeni, și domiciliat în

mun. Bălți, str. Tiraspolului 7/53.

C O N S T A T Ă :

achitat de învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod

penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

activând ca șef de post, ofițer operativ superior de sector al postului de poliție

Fundurii Vechi, al CPR Glodeni, în gradul de locotenent major de poliție, conform

ordinului nr.56 EF al MAI din 15.02.2008, fiind conform art. 123 alin. (1) Codul Penal

persoană cu funcție de răspundere, investită cu drepturi și obligații în vederea

executării funcțiilor autorităților publice, a comis o infracțiune de exces de putere în

următoarele circumstanțe:

La 21 aprilie 2010, în jurul orei 16.30, Dodu S.N., avînd intenția de a provoca

dureri și suferințe fizice cet. Cazadoi Ion Vasile, l-a chemat prin persoana de serviciu

al Primăriei s. Fundurii Vechi, cu pretextul că ultimul nu s-a prezentat la timp, în

incinta Primăriei s. Fundurii Vechi, la etajul doi, în biroul său de serviciu, unde

contrar prevederilor art. 3 CEDO , art. 4, 21, 24, 25 Constituția RM, art. 10 alin. (3)

CPP, l-a torturat pe cet. Cazadoi I.V., aplicîndu-i 4 lovituri cu bastonul de cauciuc în

regiunea spatelui, în același timp aplicînd electroșocul de model OCA 669M l-a

electrocutat de 2 ori în regiunea piciorului și mînei stîngi, provocîndu-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 50 «D» din 04.05.2010 vătămări corporale

fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Prin acțiunile lui Dodu S.N. în opinia organului de urmărire penală, au fost

cauzate daune în proporții considerabile, manifestate prin maltratarea și torturarea

cet. Cazadoi I.V., ce lezează prin aceasta imaginea poliției ca organ de drept al

autorităților publice, chemat să apere în baza respectării stricte a legilor viața,

1

sănătatea și libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentate

criminale și de alte atacuri nelegitime.

Astfel, organul de urmărire penală a încadrat acțiunile intenționate ale lui Dodu

S.N., manifestate în săvîrșirea unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, ce au cauzat daune în proporții

considerabile intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice, cu aplicarea violenței și aplicarea torturii sau acțiunilor care

înjosesc demnitatea părții vătămate - exprimate prin lovituri aplicate cu bastonul de

cauciuc și electroșocul de model OCA 669M, în baza art. 328 alin. (2) lit. a), c) CP.

acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Dodu S.N. să

fie condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a), c) CP, la 3 ani închisoare în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

o anumită funcție în MAI, pe un termen de 3 ani, invocînd faptul că instanța eronat a

apreciat declarațiile inculpatului, părții vătămate, a martorilor Bodean V., Bodean A.,

Romanciuc A., Gada S. și Dolineanschi N., raportul de expertiză medico-legală nr. 50

«D» din 04.05.2010, care sunt contradictorii; instanța eronat a constatat că bastonul de

cauciuc, electroșocul, procesul verbal de examinare a obiectului din 28.04.2010 și

ordonanța de recunoaștere a obiectelor drept corp delict din 24.04.2010 au fost

administrate cu încălcări procedurale și nu pot fi admise ca probe.

admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Dodu S.N. a fost condamnat în baza art. 328

alin. (1) CP, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 400 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a activa în organele MAI pe un termen de 3

ani.

Instanța de apel a constatat, ca fiind dovedită vinovăția lui Dodu S.N. în aceea, că

activînd potrivit ordinului nr. 56 EF al MAI din 15.02.2008, în calitate de șef de post,

ofițer operativ superior de sector al postului de poliție Fundurii Vechi, CRP Glodeni,

în gradul de locotenent major de poliție și fiind în corespundere cu art. 123 alin. (1) CP

persoană cu funcție de răspundere, investită cu drepturi și obligații în vederea ecutării

funcțiilor autorităților publice, la data de 21.04.2010, pe la orele 16:30, urmărind

intenția de a-i provoca cet. Ion Cazadoi dureri și suferințe fizice, 1-a chemat prin

intermediul persoanei de serviciu la primăria sat. Fundurii Vechi sub pretextul că nu

s-a prezentat la precedentele chemări, unde la etajul doi, în biroul său de serviciu,

contrar prevederilor art. 3 CEDO care stupulează "nimeni nu poate fi supus torturii,

nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante", art. art. 21; 24 și 25

Constituția RM care garantează "prezumția nevinovăției"; "dreptul la viață și

integritate fizică și psihică", "libertatea individuală și siguranța persoanei", care

prevăd că: "statul garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritatea fizică",

"nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane, ori

degradante"; la fel art. 10 alin. (3) CPP, potrivit căruia "în desfășurarea procesului

2

penal nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane ori

degradante, nimeni nu poate fi deținut în condiții umilitoare, nu poate fi silit să

participe la acțiuni procesuale care lezează demnitatea umană", i-a aplicat acestuia

patru lovituri cu bastonul de cauciuc în regiunea spatelui, concomitent aplicînd

electroșocul de model OCA 669M (Пapaлaйзyp - Pro), electrocutîndu-1 de două ori în

regiunea piciorului și mîinii stîngi, provocîndu-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 50 "D" din 04.05.2010 vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului

sănătății.

Concluzionînd ca fiind dovedită comiterea de către Dodu S.N. a faptei

prejudiciabile expuse mai sus, instanța de apel a dispus reîncadrarea acțiunilor

inculpatului din alin. (2) lit. a), c) în alin. (1) art. 328 Cod penal, deoarece la data

comiterii de către inculpat a faptei penale - 21.04.2010, era aplicabilă legea penală din

18.04.2002 cu modificările operate în ea la 24.05.2009, acțiunile lui pe deplin

încadrîndu-se la norma art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, cu calificativele

"săvîrșirea unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, ce au cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice,

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, cu aplicarea violenței

și aplicarea torturii sau acțiunilor care înjosesc demnitatea părții vătămate - exprimate

prin lovituri cu bastonul de cauciuc și electrosocherul de model OCA 669M. Însă la

data judecării cauzei în ordine de apel, au intervenit modificări în legea penală, din

alin. (2) art. 328 Cod penal, fiind excluse agravantele "aplicarea violenței" și "tortura sau

acțiuni care înjosesc demnitatea părții vătămate", ele constituind calificativele unei noi

componențe de infracțiune, inclusă la art. 166/1 Cod penal, a cărei sancțiune este mai

aspră în raport cu precedenta normă penală. Instanța de apel a conchis prezența

puterii ultraactive a legii penale, astfel că prin prizma art. 10 CP, constatînd ca fiind

dovedite faptele penale imputate lui Dodu S.N. ca infracțiune, însă efectuînd

reîncadrarea acțiunilor lui de la alin. (2) lit. a), c), la alin. (1) art. 328 Cod penal.

De rînd cu aceasta, instanța de apel a reținut că cererea formulată de către

apărare privind inadmisibilitatea probelor cu excluderea lor din procesul penal, este

una absolut nefondată, or respectiva solicitare urma a fi înaintată după efectuarea

acțiunii procesuale cu întocmirea actului procedural sau în corespundere cu art. 293

alin. (6) CPP la finele urmăririi penale, cînd au fost prezentate spre cunoștință

materialele cauzei penale, urmînd a fi soluționată de către procuror în ordinea art.

245-247 CPP. Însă cum rezultă din conținutul dosarului penal, o atare cerință apărarea

nu a fost formulată nici la faza urmăririi penale și nici în instanța de fond în cadrul

judecării nemijlocite a cauzei penale, astfel, invocarea inadmisibilității probelor la

etapa judecării cauzei în ordine de apel, după cercetarea lor nemijlocită rămîne a fi

absolut neîntemeiată. Totodată, potrivit art. 95 alin. (3) CPP, dacă administrarea

probelor a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor CPP, argumentarea

inadmisibilității probelor se face de către partea care cere respingerea lor. Motivele

pentru care apărarea solicită recunoașterea inadmisibilității probelor, nu pot fi admise

de către instanța de apel, reieșind din cele expuse mai sus. Cît privește constatarea

3

nemijlocită de către organul de urmărire penală în anexa la p/v al percheziției și în p/v

de examinare a obiectelor, a denumirii obiectului ridicat, ca fiind electroșocher, fără a

dispune în acest sens a concluziei criminalistice, aceasta nu constituie o încălcare

procedurală, ce ar duce la nulitatea actului procedural în sensul art. 251 CPP sau la

inadmisibilitatea de probe în sensul art. 94 CPP, or în raport cu funcția deținută,

persoanele abilitate a organului de urmărire penală și cele din organele procuraturii

au suficiente cunoștințe de a constata predestinația anumitor obiecte, ceea ce însă n-a

împiedicat dispunerea spre efectuare a expertizei criminalistice, care a constatat cu

certitudine construcția și destinația acestor obiecte. Respectiv referirea apărării la

norma art. 158 CPP, prin prisma căruia se pretinde a fi dobîndite în mod ilegal

probele administrate în cauza dată și care din aceste motive nu pot fi recunoscute în

calitate de corpuri delicte, nu corespunde împrejurărilor de fapt a cauzei date.

Constatînd ca fiind dovedite faptele penale, săvîrșite cu vinovăție de către

inculpat, instanța de apel la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale ce-i

urma a fi numită, a ținut cont de scopul pedepsei penale privind restabilirea echității

sociale și educarea celui vinovat, întru prevenirea comiterii de către el pe viitor al

altor fapte penale, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale stipulate la art. 75 Cod penal cum sunt: prejudicialitatea faptei penale și

pericolul ei sporit pentru societate, aducîndu-se atingere drepturilor garantate de

Convenție și Constituția RM la viață și inviolabilitatea personală, persoana celui

vinovat, care se află pentru prima dată în conflict cu legea penală, activînd de mai

mult timp în organele MAI fără a avea careva sancțiuni disciplinare, caracterizîndu-se

pozitiv atît la locul de muncă, cît și de trai, avînd la întreținere doi copii minori,

comportamentul manifestat de el pe perioada instrumentării cauzei și derulării

procesului judiciar, nerecunoașterea vinei și lipsa unei căințe sincere, urmările

survenite pentru partea vătămată și atitudinea lui față de pedeapsa ce urmează a-i fi

stabilită.

acesteia, cu menținerea sentinței fără modificări, invocînd încălcarea dispoziției

privind competența după calitatea persoanei, încălcarea dreptului la un proces

echitabil, considerînd că la dosar nu sunt probe ce ar demonstra vinovăția lui, iar cele

invocate de procuror sunt lovite de nulitate, ilegalitatea reîncadrării acțiunilor

inculpatului din art. 328 alin. (2) lit. a), c) în 328 alin. (1) Cod penal.

5.1 Decizia este contestată cu recurs și de către procurorul Procuraturii de nivelul

Curții de Apel Bălți Eremciuc G., în care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei

la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, invocînd ilegalitatea

recalificării acțiunilor inculpatului din art. 328 alin. (2) lit. a), c) în 328 alin. (1) Cod

penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

4

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Veriflcînd legalitatea sentinței contestate și temeinicia cerințelor formulate de

apelant în raport cu materialele cauzei penale, instanța de apel, în opinia instanței de

recurs, întemeiat a admis demersul procurorului privind reluarea cercetărilor

judecătorești, dispunînd cercetarea suplimentară a bazei probante administrate în

prezenta cauză, precum și a celei suplimentare propuse de părți, și anume audierea

nemijlocită în instanța de apel a inculpatului, părții vătămate, martorilor Bodean V.,

Bodean A., Romanciuc A., Dolineanțchi N.

Colegiul constată, că instanța de apel a conchis just că vinovăția inculpatului și-a

găsit confirmare și prin probele material scrise, administrate în prezenta cauză, cum

sunt: plîngerea părții vătămate din 22.04.2010 (f.d. 4); p/v de percheziție în biroul de

serviciu a inspectorului de sector din localitatea Fundurii Vechi, r-1 Glodeni al CRP

Glodeni din 26.04.2010 (f.d. 14-15); fișa medicală a lui Cazadoi I.V. din 23.04.2010 (f.d.

35-37); raportul de expertiză medico-legală nr. 50 "D" din 25.05.2010 (f.d. 39); raportul

de expertiză criminalistică nr. 1255/010 din 02.05.2010 (f.d. 91-96).

Pentru a fi excluse neclaritățile apărute în conținutul procesului verbal de

percheziție din 26.04.2010, la demersul procurorului participant, instanța de apel a

dispus interogarea expertului Anatol Lîsîi care nemijlocit a întocmit raportul de

expertiză nominalizat, fiindu-i prezentat spre vizionare electroșocherul anexat la

dosar în calitate de corp delict, expertul 1-a recunoscut ca fiind cel prezentat pentru

efectuarea expertizei.

Instanța de recurs stabilește că instanța de apel întru înlăturarea divergențelor

apărute în descrierea ambalajului obiectelor ridicate în cadrul percheziției și a celui

pus la dispoziția expertului criminalist, corect a explicat prin faptul, că conținutul

pachetului în care au fost ambalate respectivele obiecte, a fost examinat de către

procurorul ce a condus urmărirea penală pe caz I. Crișciuc, care prin p/v din

28.04.2010 a examinat bastonul de cauciuc de culoare negru, de mînerul cărui este

legată o ață de culoare gri pe care este legată încă o ață și o foaie sigilată cu ștampila

"Consiliul sătesc Fundurii Vechi" și dispozitivul electric de culoare negru (electroșoc

de mode "OCA 669M"), care a fost scos dintr-un pachet de polietilenă de culoare albă

cu inscripția "Fourșette" sigilat cu ștampila "Consiliul sătesc Fundurii Vechi" cu

încărcătorul de la el (f.d. 58). Prin ordonanța din 28.04.2010 aceste obiecte au fost

recunoscute în calitate de corpuri delicte (f.d. 59), iar prin ordonanța din 03.05.2010 s-a

dispus efectuarea expertizei criminalistice (f.d. 27-28), expertului corpurile delicte

fiindu-i prezentate deja într-un pachet de culoare neagră, pe firul de control al

sigiliului fiind fixată o fîșie de hîrtie cu executarea inscripțiilor manuscrise "Corp

delict pe cauza penală nr. 1010090010", fapt ce denotă că obiectele parvenite la expert,

au fost reambalate, însă după cum rezultă din raportul de expertiză și depozițiile

depuse pe marginea lui de către expertul criminalist A. Lîsîi, conținutul lor nu s-a

5

schimbat, deci această împrejurare nu poate servi motiv de înlăturare a respectivelor

corpuri delicte din procesul penal.

Colegiul menționează că instanța de apel just nu a împărtășit opinia instanței de

fond privind inadmisibilitatea probelor material-scrise, administrate în prezenta

cauză, cu excluderea lor din procesul penal în temeiul art. 94 alin. (1) pct. 8) CPP, ca

fiind dobîndite cu încălcări esențiale.

Astfel, în corespundere cu art. 125 alin. (3) CPP percheziția se efectuează în baza

ordonanței motivate a organului de urmărire penală și numai cu autorizarea

judecătorului de instrucție.

Potrivit materialelor cauzei la 26.04.2010, procurorul Crișciuc I. ce a efectuat

urmărirea penală pe caz, a sesizat judecătorul de instrucție de la judecătoria Glodeni

cu demers privind autorizarea efectuării percheziției în biroul de serviciu al

inspectorului de sector Fundurii Vechi, Dodu S.N. (f.d. 11). Prin încheierea adoptată la

aceeași dată (orele 08:20-08:50), instanța a dispus autorizarea efectuării perchiziției

(f.d. 13), care a fost petrecută în intervalul de timp 10:40 -11:15 (f.d. 14). Din conținutul

p/v de percheziție rezultă, că pînă la începerea percheziției lui Dodu S.N. i-a fost

înmînată contra semnătură copia ordonanței, cerîndu-i în corespundere cu alin. (2)

art. 131 CPP să predea benevol obiectele cu care a fost comisă crima: bastonul de

cauciuc de culoarea neagră și electroșocul, pe care el le-a predat benevol. Obiectele

ridicate, în corespundere cu aceeași normă, au fost enumerate în lista anexată la p/v

cu privire la percheziție (f.d. 14-15). În atare împrejurări se constată lipsa a careva

derogări de la normele procedurale ce reglementează procedura dispunerii

percheziției, autorizarea, efectuarea propriu-zisă și întocmirea actelor procedurale în

legătură cu petrecerea ei. De rînd cu aceasta și solicitarea apărării privind excluderea

din procesul penal a unui șir de probe, care în opinia sa au fost dobîndite cu

încălcarea normelor procesuale, rămîne a fi una neîntemeiată, cu atît mai mult, că o

atare cerință nu a fost formulată la etapa urmăririi penale și în instanța de fond, ci

doar la finisarea judecării cauzei penale în instanța de apel, după cercetarea

nemijlocită a întregului cumul de probe, administrat în cauză și prezentat spre

cercetare de către partea acuzării.

În acest context, Colegiul consideră neîntemeiat argumentul menționat de

inculpat în cererea de recurs, cu privire la înaintarea de către partea apărării a cererii

privind inadmisibilitatea probelor la examinarea cauzei în instanța de fond (f.d. 118-

119), deoarece conform art. 251 alin. (4) CPP, cererea în cauză urma a fi invocată în

cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi

penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată

– cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care

proba este prezentată nemijlocit în instanță. Conform procesului-verbal de percheziție

din 26.04.2010 (f.d.14-15), inculpatul a fost prezent la acțiunea procesuală în cauză,

însă careva cereri din partea lui nu au fost înaintate, nici în cursul efectuării acestei

acțiuni și nici la terminarea urmăririi penale, cînd a luat cunoștință de materialele

dosarului.

6

Colegiul menționează că instanța de apel întemeiat nu a admis argumentul

apărării cum ar fi respingerea în calitate de probă a raportului de expertiză medico-

legală, care nu a constatat cu certitudine apariția vătămărilor corporale depistate la

victimă, ca rezultat al aplicării loviturilor cu bastonul de cauciuc, expertul constatînd

prin probabilitate legătura cauzală dintre acestea. Pentru aceasta, instanța de apel just

a reținut în calitate de probă declarațiile părții vătămate, care a relatat, că în ziua

adresării organelor procuraturii și primirii îndreptării, el nu l-a găsit pe expertul

medico-legist, fiind examinat de el doar după cîteva zile, pe cînd prezența la el a

vătămărilor corporale, a fost constatată de medicul chirurg, care l-a vizionat la

23.04.2010. Corespunderea declarațiilor făcute de victimă privind mecanismul

apariției la el a vătămărilor corporale, cu cele descrise de medicul-chirurg în fișa

medicală și cele constatate de expertul medico-legist, în raport cu urmele vizibile de

pe pozele anexate la dosar, denotă temeinicia acuzațiilor aduse inculpatului privind

maltratarea lui Cazadoi I.

Colegiul conchide că în mod just Curtea de Apel a dispus reîncadrarea acțiunilor

inculpatului din alin. (2) lit. a), c) în alin. (1) art. 328 Cod penal, deoarece la data

comiterii de către inculpat a faptei penale - 21.04.2010, era aplicabilă legea penală din

18.04.2002 cu modificările operate în ea la 24.05.2009, acțiunile lui pe deplin

încadrîndu-se la norma art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal cu calificativele săvîrșirea

unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

ce au cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice, drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice, cu aplicarea violenței și aplicarea torturii sau acțiunilor

care înjosesc demnitatea părții vătămate - exprimate prin lovituri cu bastonul de cauciuc și

electroșocherul de model OCA 669M”. Însă, ținînd cont de faptul, că la data judecării

cauzei în ordine de apel, au intervenit modificări în legea penală, din alin. (2) art. 328

Cod penal, fiind excluse agravantele "aplicarea violenței" și "tortura sau acțiuni care

înjosesc demnitatea părții vătămate", ele constituind calificativele unei noi componențe

de infracțiune, inclusă la art. 166/1 Cod penal, a cărei sancțiune este mai aspră în

raport cu precedenta normă penală, instanța de apel a conchis prezența puterii

ultraactive a legii penale, astfel, prin prisma art. 10 Cod penal, constatînd ca fiind

dovedite faptele penale imputate lui Dodu S.N. ca infracțiune, însă efectuînd

reîncadrarea acțiunilor lui de la alin. (2) lit. a), c), la alin. (1) art. 328 Cod penal. In

motivarea acestei soluții instanța de apel s-a referit la doctrina penală, potrivit căreia,

în cazul în care fapta săvîrșită sub legea veche este încriminată și de legea penală

nouă, însă noua lege înăsprește pedeapsa penală sau înrăutățește situația persoanei

care a săvîrșit o astfel de infracțiune, se aplică legea penală veche, mai favorabilă

pentru făptuitor.

Reieșind din cele expuse mai sus, Colegiul evidențiază că argumentele

recurenților cu privire la lipsa în dosar a probelor ce ar demonstra vinovăția

inculpatului, iar cele invocate de procuror sunt lovite de nulitate, au fost deja invocate

în cererea de apel, și ca urmare criticele date au fost examinate de către instanța de

apel, unde aceasta s-a pronunțat asupra lor adoptîndt o hotărîre legală, întemeiată și

7

motivată, constatîndu-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și

libertățile constituționale ale participanților la proces și probele puse la baza hotărîrii

nu conține erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor. Totodată

s-a constatat că instanța de apel a examinat cauza penală prezentă fără careva abateri

de la normele de procedură și corect a apreciat probele cercetate sub toate aspectele,

concluzie ce este susținută și de instanța de recurs.

În recursurile ordinare declarate de inculpat și procuror, hotărîrea recurată este

criticată, prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 1), 8), 12) Cod de procedură penală, și

anume: hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea

de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, dacă nu au fost respectate

dispozițiile privind competența după calitatea persoanei; dacă nu au fost întrunite

elementele infracțiunii; sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificînd recursurile declarate în acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că

temeiurile invocate de apărător, nu persistă în cauză, deoarece:

- conform art. 270 alin. (9) Cod de procedură penală, „în caz de necesitate,

procurorul, în scopul asigurării urmăririi complete și obiective, poate exercita personal

urmărirea penală sub toate aspectele în orice cauză penală”, iar conform art. 298 alin. (4)

Cod de procedură penală, în redacția legii nr. 264 din 28.07.2006, „Orice declarație,

plîngere sau alte circumstanțe ce oferă temei de a presupune că persoana a fost supusă

acțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant urmează a fi examinate de către

procuror, în modul prevăzut de art. 274, în procedură specială”, astfel, Colegiul

concluzionează că temeiul de casare privind nerespectarea dispozițiilor privind

competența după calitatea persoanei, nu este incident în cauză, deoarece procurorul a

avut legal calitatea corespunzătoare de a exercita urmărirea penală în cazul supus

judecării;

- sunt lipsite de relevanță și temeiurile cu privire la neîntrunirea elementelor

infracțiunii și încadrarea juridică greșită a faptei incriminate inculpatului, astfel fiind

corectă determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune

prevăzute art. 328 alin. (1) Cod penal, luînd în considerație inexistența normei

prevăzute la art. 328 alin. (2) lit. a), c) Cod penal, la momentul adoptării hotărîrii de

condamnare a inculpatului.

Prin urmare, la judecarea recursurilor nu au fost constatate motive ce ar da temei

de a rejudeca cauza în ordine de recurs, din care considerente recursurile urmează a fi

declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E

8

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 08 mai 2013, declarate de către procurorul Procuraturii de

nivelul Curții de Apel Bălți Ghenadie Eremciuc și inculpatul Dodu Sergiu Nicolae, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 octombrie 2013.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Elena Covalenco

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

9

10