1ra-649/2013 — art. 361 alin. 1

1ra-649/2013 — art. 361 alin. 1 (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-649/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Covalenco Elena și

Gordilă Nicolae,

cu participarea:

procurorului – Crijanovschi Sergiu,

avocatului - Mihailov Nicolae,

interpretei – Batîr Ludmila,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bender, Scutelnic Cătălin, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 21 februarie 2013 în cauza

penală privindu-l pe

Diacenco Alexandr Ivan, născut la 14 martie 1962,

originar și domiciliat în or. Bender, str. Glavnaia 6;

Date referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

3.12.06.2013-17.09.2013(instanța de recurs ordinar)

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Crijanovschi Sergiu, care a solicitat admiterea recursului în sensul

declarat.

Avocatul Mihailov N. și inculpatul Diacenco Alexandr, care au solicitat

respingerea recursului, cu menținerea hotărîrii atacate.

Asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

Alexandr a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

faptul, că activând în baza ordinului nr. 161 din 25.06.2004, în calitate de mecanic

de locomotivă al Depoului de Locomotive, stația de cale ferată Bender,

Întreprinderea de Stat "Calea Ferată din Moldova" și, fiind persoană cu funcție de

1

răspundere materială, la 02.01.2011, aflându-se la serviciu și deservind locomotiva

nr. «3T310M-1247AB», care transporta garnitura trenului nr. 3802 pe ruta

Basarabeasca – Căușeni, cu staționare temporară în stația Căinări, urmărind scopul

de a confecționa și a folosi documente oficiale false, care acordă drepturi sau

eliberează de obligații, acționînd contrar prevederilor Instrucțiunii privind

completarea foilor de parcurs, nu a introdus în foaia de parcurs nr. 18 din

02.01.2011, informația privind decuplarea a paisprezece vagoane în stația de cale

ferată Căinări.

Ulterior, în aceeași zi, a prezentat foaia de parcurs nr. 18 din 02.01.2011

funcționarului de serviciu din cadrul Depoului de Locomotive al stației de cale

ferată Bender, Întreprinderea de Stat "Calea Ferată din Moldova", fapt care i-a

permis majorarea artificială a consumului normativ de combustibil și i-a acordat

dreptul de a trece la rebut motorina în cantitate de 21 litri, cu valoarea totală de 377

lei 44 bani.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

Diacenco Al. să fie condamnat în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, pe motiv că

instanța de fond incorect nu a luat în calcul faptul, că foaia de parcurs nr. 18 din

02.01.2012 obligă mecanicul de locomotivă să indice în aceasta motorina

consumată pentru a putea fi trecută ulterior la rebut de către operatorul de serviciu

de la stația de cale ferată finală, și care este unicul document oficial, în baza căruia

el calculează cantitatea motorinei consumate pe parcursul deplasării locomotivei pe

un anumit itinerar.

2013 a fost respins apelul, cu menținerea sentinței, din considerentul că instanța de

fond a cercetat amplu baza probantă în prezenta cauză și justificat a ajuns la

concluzia de a-l achita pe Diacenco Al. de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

prin care, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penal, s-a solicitat

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, invocîndu-se că:

- instanța de apel, motivînd soluția de achitare a lui Diacenco Al. s-a expus

asupra sentinței instanței de fond, întemeindu-și soluția exclusiv pe probele

cercetate de către prima instanță, fără a le cerceta în ședința de judecată a instanței

de apel, conform procedurii primei instanțe, incorect a fost respins demersul

procurorului de a prezenta probe în instanța de apel;

- prin respingerea apelului declarat de procuror, instanța de apel a dat o

apreciere greșită probelor în prezenta cauză penală, punînd accentul pe depozițiile

inculpatului, care nu coroborează cu celelalte probe administrate pe caz;

2

- inculpatul Diacenco Al. prin neintroducerea intenționată a informațiilor

obligatorii în actele de evidență strictă, a falsificat aceste acte, denaturîndu-le

conținutul veridic.

concluzionează, că acesta urmează a fi admis din următoarele motive.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală (red. 14.03.2003), instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel nu s-a pronunțat la nivelul

cuvenit asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului (f.d. 218-220), în

legătură cu ce urmează a fi casată decizia atacată, cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de

recurs.

Potrivit apelului declarat de procuror (f.d. 218-220), criticîndu-se sentința de

achitare, s-au invocat următoarele motive:

„- în procesul urmăririi penale, Diacenco Al. vina sa în comiterea infracțiunii

a recunoscut-o și a încheiat acord de recunoaștere a vinovăției, însă în procesul

examinării cauzei penale în instanța de judecata inculpatul nu a recunoscut și a

negat vinovăția sa în comiterea infracțiunii imputate;

- instanța de apel nu a incriminat latura obiectivă a infracțiunii prin metoda de

folosire a documentului fals, făcând referire la faptul, că foaia de deplasare nu i-a

acordat inculpatului careva drepturi și nu 1-a eliberat de careva obligațiuni, fapt ce

nu corespunde materialelor cercetate. Invocând acest argument, instanța de apel nu

a luat în calcul faptul, că conform „Instrucțiunii cu privire la îndeplinirea foii de

parcurs a mașinistului" nr. 4832 din 10.01.1991, foaia de parcurs nr. 18 din

3

02.01.2012 este un document oficial, în baza căreia se calculează salariul

mecanicului de locomotivă conform orelor lucrate introduse în aceasta, se

stabilește greutatea garniturii de tren, precum și cantitatea de motorină eliberată.

- instanța de apel incorect nu a luat în calcul faptul, că foaia de parcurs nr. 18

obligă mecanicul de locomotivă să indice în aceasta, motorina consumată pentru a

putea fi trecută ulterior la rebut de către operatorul de serviciu de la stația de cale

ferată finală, și care este unicul document oficial în baza căruia el calculează

cantitatea motorinei consumate pe parcursul deplasării locomotivei pe un anumit

itinerar”.

Anume asupra acestor motive relevante pentru cauza dată, instanța de apel nu

s-a pronunțat.

Totodată, Colegiul penal lărgit mai invocă, că potrivit învinuirii înaintate lui

Diacenco Al. prin rechizitoriu (f.d. 95-98) el este învinuit, că a confecționat și a

folosit documente oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de obligații, și

anume nu a introdus în foaia de parcurs nr 18 din 02.01.2011, informația privind

decuplarea a paisprezece vagoane în stația de cale ferată Căinări. Ulterior, în

aceeași zi, a prezentat foaia de parcurs nr. 18 din 02.01.2011 funcționarului de

serviciu din cadrul Depoului de Locomotive al stației de cale ferată Bender,

Întreprinderea de Stat "Calea Ferată din Moldova", fapt care i-a permis majorarea

artificială a consumului normativ de combustibil și i-a acordat dreptul de a trece la

rebut motorina în cantitate de 21 litri, cu valoarea totală de 377 lei 44 bani.

Conform sentinței și deciziei instanței de apel, această învinuire nu și-a găsit

confirmare, inculpatul Diacenco Al. fiind achitat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

Conform procesului verbal al ședinței instanței de apel din 21 februarie 2012

(f.d. 264-266), procurorul a solicitat să i se acorde un termen pentru a asigura

prezența martorilor în ședința de judecată, cu respectarea procedurii examinării

cauzei conform primei instanțe, însă acest demers a fost respins, fără nici o

motivare (f.d. 265).

În atare situație, reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel nu se poate limita la preluarea totală sau parțială a motivării primei

instanțe, ci, printr-o nouă examinare a motivelor invocate de apelant, trebuie să

răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de promovare a

intereselor procesuale invocate de părți. Chiar dacă își însușește concluziile și

temeiurile primei instanțe, instanța de apel este obligată să verifice și să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, prin prisma efectuării aprecierii

personale a materialului probator, urmau să fie verificate sub toate aspectele,

complet și obiectiv în raport cu circumstanțele stabilite în cauză, lucrul care n-a

fost efectuat.

4

Din cuprinsul deciziei rezultă, că instanța de apel evaluînd probele cercetate,

n-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care

prevede ca fiecare probă, urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, astfel, nu este dată o apreciere obiectivă și

completă probelor prezentate de părți, precum și, nu este analizată, în modul

corespunzător, materia reglementării legale și jurisprudenței în raport cu

circumstanțele și împrejurările cauzei stabilite în rechizitoriu.

Pe această linie de idei, se atestă că instanța de apel, a încălcat prevederile art.

53 alin. (1) pct. 5), art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, art. 6 CEDO,

respingînd demersul de amînare a ședinței de judecată cu scopul de acumulare a

tuturor actelor normative de către acuzarea de stat, pentru a înainta probe necesare

pentru confirmarea acuzării.

De asemenea, instanța de recurs ține să menționeze, că instanța de apel eronat

a ajuns la concluzia că foaia de parcurs nr. 18 din 02.01.2011 corespunde cerințelor

legale, iar careva înscrieri, rectificări, sau alte acțiuni ce ar modifica conținutul

acesteia, nu au fost efectuate.

Conform doctrinei juridice, obiectul material al infracțiunii prevăzute de art.

361 Cod penal îl reprezintă documentele oficiale false, care acordă drepturi sau

eliberează de obligații aparținînd unor întreprinderi, instituții sau organizații.

Documentul oficial constituie un act ce conține informații ce au fost elaborate,

selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de organele ori persoane oficiale

sau puse la dispoziția lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept; atestă

fapte ce au relevanță juridică; circulă în cadrul unui sistem de înregistrare, evidență

strictă și control al circulației.

Prin falsificarea documentelor oficiale se înțelege fie contrafacerea

documentelor oficiale, fie modificarea conținutului unor documente oficiale

autentice.

Prin latura obiectivă a infracțiunii specificate la art. 361 Cod penal, se

prezumă fapta prejudiciabilă, care se concretizează în acțiunea de confecționare,

deținere, vînzare, sau folosire a documentelor oficiale false, care acordă drepturi

sau eliberează de obligații.

Latura subiectivă a infracțiunii vizate se caracterizează prin intenție directă.

Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

mijloacele de probă trebuie administrate într-o audiere publică, în prezența părților,

în vederea respectării principiului contradictorialității și egalității armelor, fiind în

sarcina instanței să vegheze ca toate aspectele ce pot influența soluționarea pe fond

a cauzei să facă obiectul unei dezbateri judiciare în cazul procesului penal.

După cum s-a arătat, instanța de apel n-a respectat principiile de bază la

judecată în apel, astfel, în cauză sunt îndeplinite elementele caracteristice ale erorii

5

judiciare, întrucît din examinarea coroborată a materialului cauzei, rezultă un viciu

juridic la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului procurorului, cu menținerea sentinței, care se exprimă în neexaminarea și

neverificarea probelor nemijlocit în instanța de apel.

Acest viciu juridic se mai exprimă și prin modul de cercetare, percepție și

analiză a materialului probator al cauzei, precum și prin modul de redactare a

deciziei.

Decizia instanței de apel prezintă, neîndoielnic, deficiențe sub aspectul

motivării, ea nesatisfăcînd cerințele stipulare în art.417 alin.(l) pct.8) Cod de

procedură penală, care trebuie să cuprindă - printre altele - temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului procurorului, precum și motivele adoptării

soluției date.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

Legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelant în apel, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță și

ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de practica CEDO, să pronunțe o

hotărîre legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bender, Scutelnic Cătălin, casează decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bender din 21 februarie 2013 în privința lui Diacenco Alexandr, cu

dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Bender, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată în ședință publică la 08

octombrie 2013, ora 950.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Covalenco Elena

Gordilă Nicolae

6

7