ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 28.08.2013

1re-219/2013 — art. 313 CPP

HOTĂRÂRE
28.08.2013
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 313 CPP
Temei legal
art. 313 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1re-219/2013 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1re-219/2013

28 august 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență :

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Constantin Alerguș și Andrei Harghel,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

petiționarul Marenciuc Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 13 martie 2013 și încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei

Ocnița din 10 decembrie 2012,

Marenciuc S., în care s-a solicitat anularea ordonanței procurorului din 04 iulie

2005 privind neînceperea urmăririi penale pe faptul maltratării lui Marenciuc S. de

către colaboratorii CPR Ocnița, Gh. Gogoli, L. Muț și Gh. Rotari, din motivul

ilegalității acesteia.

decembrie 2011, plîngerea înaintată de Marenciuc S. a fost respinsă ca tardivă și

inadmisibilă, fiind depusă cu încălcarea termenului prevăzut de art. 313 alin. (3)

CPP.

Marenciuc S., în care a solicitat casarea încheierii judecătorului de instrucție al

Judecătoriei Ocnița din 09 decembrie 2011, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de fond, unde plîngerea înaintată de dînsul să fie examinată în prezența lui

și a apărătorului.

septembrie 2012, s-a admis recursul în anulare declarat de petiționarul Marenciuc

S., s-a casat încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Ocnița din 09

decembrie 2011, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de fond, de

către un alt judecător.

art. 452 alin. (3) CPP, persoanele menționate la art. 313 alin. (1) CPP, precum și,

Procurorul General și adjuncții acestuia, pot declara recurs în anulare împotriva

1

încheierii irevocabile a judecătorului de instrucție cu privire la pornirea urmăririi

penale, scoaterea persoanei de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale,

clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale în cazurile prevăzute la art.453

CPP - în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în

care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea

atacată.

Plîngerea cet. Marenciuc S. a parvenit la Judecătoria Ocnița la 06 decembrie

2011 (f.1), fiind numită spre examinare, conform încheierii contestate la data de 09

decembrie 2011 (f.8), dispunîndu-se respingerea acesteia ca tardivă și inadmisibilă.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 09.12.2011 (f.7),

petiționarul Marenciuc S. nu s-a prezentat în ședință, din motiv că nu a fost etapat,

instanța dispunînd examinarea plîngerii în lipsa acestuia.

Conform art. 313 alin. (4) CPP, plîngerea se examinează de către judecătorul

de instrucție în termen de 10 zile, cu participarea procurorului și cu citarea

persoanei care a depus plîngerea. Neprezentarea persoanei care a depus plîngerea

nu împiedică examinarea plîngerii. În cadrul examinării plîngerii, procurorul și

persoana care a depus plîngerea dau explicații.

Din cele menționate rezultă, că participarea petiționarului la examinarea

plîngerii nu este obligatorie, însă el urmează a fi citat legal, comunicîndu-ise

despre ziua, data, ora și locul examinării plîngerii sale.

Potrivit materialelor cauzei, s-a constatat că instanța nu l-a citat legal despre

data stabilirii ședinței de judecată și nu a întreprins careva măsuri pentru etaparea

petiționarului. Mai mult, dispunînd de termenul legal de 10 zile pentru examinarea

plîngerii, instanța a numit cauza spre judecare doar peste 3 zile după parvenirea

acesteia.

Prin urmare, Colegiul a constatat că, examinînd plîngerea în lipsa lui

Marenciuc S., instanța i-a lezat dreptul prevăzut în art. 313 alin. (4) CPP, de a da

explicații în fața instanței de judecată. Respingînd plîngerea ca tardivă, instanța nu

a verificat motivele pentru care a fost omis termenul prevăzut de alin. (3) art.313

CPP, iar toate aceste circumstanțele denotă că încălcările comise de judecătorul de

instrucție constituie un viciu fundamental care a afectat hotărîrea atacată, adică

reprezintă erori de drept care nu pot fi corectate de către instanța de recurs și impun

soluția admiterii recursului în anulare declarat, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de fond.

2012, s-a dispus respingerea plîngerii înaintate de Marenciuc S., împotriva

rezoluției procurorului în procuratura raionului Ocnița, E. Fișteac, din 04 iulie

2005, de refuz în pornirea urmăririi penale, ca depus tardiv.

2

art. 313 alin. (2) CPP, participanții la proces, sau persoanele drepturile și interesele

legitime ale cărora au fost încălcate de către organul de urmărire penală, sînt în

drept de a ataca la judecătorul de instrucție, refuzul organului de urmărire penală

de a începe urmărirea penală și alte acțiuni care afectează drepturile și libertățile

constituționale ale persoanei.

Din materialele cauzei s-a constatat că, prin rezoluția procurorului în

procuratura r-lui Ocnița E. Fișteac, din 04 iulie 2005, a fost respinsă plîngerea cet.

Marenciuc S.. Ordonanța procurorului privind neînceperea urmăririi penale a fost

adoptată la data de 04 iulie 2005. Tot atunci, prin scrisoarea de însoțire nr. 67 pr/04

508, rezoluția dată a fost expediată solicitantului. Solicitantul a negat primirea

rezoluției respective în anul 2005, explicînd că a primit actul contestat în anul

admite că solicitantul contestă anume acest act. Materialele ce țin de verificarea

plîngerii de către procuror se păstrează 5 ani și au fost nimicite, din aceste

considerente nu au fost prezentate în ședința de judecată. Solicitantul a afirmat că a

primit doar scrisoarea de însoțire, iar rezoluția a primit-o altă dată, însă nu a putut

explica cînd și unde a primit-o.

Instanța a apreciat drept neîntemeiat și argumentul avocatului precum că

rezoluția dată urma să fie înmînată solicitantului în cadrul judecării cauzei penale

și că în dosarul dat trebuie să fie probe privind înmînarea rezoluției.

De asemenea, instanța a menționat că petiționarul nu a explicat motivul

omiterii termenului de prescripție și nu a cerut repunerea în termen, din aceste

considerente instanța a conchis asupra respingerii plîngerii respective, ca tardivă.

Curtea de Apel Bălți. În recursul declarat petiționarul a menționat că, cu rezoluția

atacată a făcut cunoștință în anul 2012, nu a fost adusă nici o dovadă că a primit

rezoluția în cauză mai înainte, solicitînd anularea încheierii judecătorului de

instrucție și emiterea unei decizii în privința sa potrivit legislației în vigoare.

dispus respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de Marenciuc S., împotriva

încheierii Judecătoriei Ocnița din 10 decembrie 2012, încheiere care s-a menținut

fără modificări.

art. 449 alin. (l) pct. l) lit. c) CPP, judecind recursul, instanța este în drept să

respingă recursul ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 313 alin. (6) CPP, încheierea judecătorului

de instrucție asupra plîngerilor împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului

de urmărire penală și ale organelor care exercită activitatea specială de investigație

este irevocabilă.

3

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a remarcat că, deși judecătorul de

instrucție în încheierea adoptată a indicat că aceasta este cu drept de atac în termen

de 15 zile, totuși legea nu prevede posibilitatea atacării cu recurs a încheierilor

adoptate în ordinea art. 313 CPP.

instanței de apel și încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Ocnița,

menționînd că după condamnarea sa, a încercat prin diferite metode de a afla

despre soarta cererii depuse la procuratură, dar nu a primit nici un răspuns. Tocmai

la data de 15.03.2012, conform fișei de însoțire cu nr. l lpr/12-396, a primit copia

rezoluției din 04.07.2005 și îndată după primirea acesteia, s-a adresat cu o plîngere

privind anularea rezoluției în judecătoria sectorului Buiucani, mun. Chișinău, de

unde a primit răspuns că trebuie să se adreseze în judecătoria r-lui Ocnița, ceea ce

și a făcut.

Petiționarul consideră că plîngerea a fost depusă în termen, deoarece a făcut

cunoștință cu rezoluția dată de către procuratură tocmai în anul 2012. Cu atît mai

mult că în ședința de judecată, procurorul n-a adus nici o dovadă, precum că dînsul

ar fi primit copia rezoluției mai înainte de anul 2012.

De asemenea, a menționat că în dosar sunt două scrisori de însoțire pe care s-a

bazat procurorul și potrivit acestor scrisori dînsul ar fi primit copia rezoluției, însă

pe aceste scrisori nu se vede nici data trimiterii lor și nici numărul de ieșire din

cancelaria procuraturii. Cu atît mai mult că dacă la aceste scrisori se anexau copiile

rezoluției, în ele trebuia de arătat pe cîte file sunt anexele.

În consecință, petiționarul solicită de a anula încheierea judecătorului de

instrucție a Judecătoriei Ocnița din 10 decembrie 2012 și decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 13 martie 2013.

În drept, recursul în anulare este întemeiat pe prevederile art. 437, 438, 444,

447 și 449 CPP.

baza materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal

conchide că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente.

În temeiul art. 453 CPP, raportat la prevederile art. 6 pct. 44), 22 alin. (3)

CPP, art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,

hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor

de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea

cererii.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea

pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

4

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de

alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi

naționale.

Potrivit dispoziției art. 452 CPP, Procurorul General și adjuncții lui,

persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora,

apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție

recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești irevocabile după epuizarea

căilor ordinare de atac.

În continuare, Colegiul penal specifică că, la 27.10.2012 a întrat în vigoare

Legea nr. 66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de

procedură penală. Potrivit pct. 144 al art.(1) din legea menționată, prevederile

expuse în alin.(2) și (3) din art.452 CPP au fost abrogate.

Alin. (3) al art. 452 CPP, pînă la abrogare, prevedea că persoanele menționate

la art. 313 alin. (1) CPP, precum și Procurorul General și adjuncții acestuia, pot

declara recurs în anulare împotriva încheierilor irevocabile a judecătorului de

instrucție cu privire la pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub

urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea

urmăririi penale în cazurile prevăzute la art.453 CPP.

În speța în cauză, recursul în anulare a fost depus la 27 martie 2013, deci după

intrarea în vigoare a legii menționate.

În consecință, pornind de la dispoziția art. 3 CPP, se menționează că în

desfășurarea procesului penal se aplică legea procesuală care este în vigoare în

timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Legea procesual penală poate avea efect ultraactiv, adică dispozițiile acesteia,

în perioada de tranziție la o nouă lege procesual penală, pot rămîne aplicabile

acțiunilor procesuale reglementate de legea nouă, cu condiția că caracterul

ultraactiv al normei trebuie să fie reglementat expres de legea nouă.

Dat fiind faptul, că în dispozițiile art. II din Legea nr. 66 din 05.04. 2012

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, nu este prevăzut

caracterul ultraactiv al prevederilor art. 452 alin. (3) CPP, în redacția de pînă la

intrarea în vigoare a Legii nr. 66, care prevedea posibilitatea contestării cu recurs

în anulare și a încheierilor irevocabile adoptate în ordinea prevăzută de art. 313

CPP, recursul în anulare depus de recurenți urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind utilizată o cale de atac neprevăzută de lege pentru asemenea hotărîri

judecătorești.

Un alt argument în sprijinul soluției adoptate îl constituie faptul că, potrivit

art. 313 alin. (6) CPP, încheierile judecătorului de instrucție, adoptate pe marginea

examinării plîngerilor declarate împotriva ordonanțelor procurorului privind

încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale cu reluarea urmăririi penale sînt

5

hotărîri irevocabile, iar căile de atac împotriva acestora pot fi exercitate în strictă

conformitate cu legea, de la care nu se permite nici o derogare.

Principiul irevocabilității hotărîrii judecătorești rezultă din principiul

stabilității și siguranței raporturilor juridice, element esențial al preeminenței

dreptului într-o societate democratică, așa cum este consacrat și în preambulul

Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

Or, la caz, se menționează că dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi

exercitat numai în privința acelor hotărîri judecătorești irevocabile, care au epuizat

căile ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a

a Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar.

Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate raportate la

cauza dată rezultă că, în ceea ce privește încheierea judecătorului de instrucție,

adoptată în ordinea prevăzută de art. 313 CPP, aceasta nu cade sub incidența

categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 CPP, care pot fi

contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat

împotriva încheierii judecătorului de instrucție, care este irevocabilă, este

inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată

cu recurs în anulare. Aceasta concluzie derivă și din regula unicității dreptului de a

folosi o cale de atac, care a fost exercitată în cauza respectivă prin controlul

efectuat de către judecătorul de instrucție a legalității ordonanței din 04 iulie 2005

adoptată de procurorul r-lui Ocnița, E. Fiștic, privind neînceperea urmăririi penale

pe faptul maltratării lui Merenciuc S., de către colaboratorii CRP Ocnița.

Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de

caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 CPP, legiuitorul

urmărind astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei

hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar asupra

acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organelor care

exercită activitatea specială de investigații, pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.

În final, concluzionînd asupra celor expuse, statuăm că noile modificări

survenite în procedura penală, permit de a conchide că hotărîrile adoptate de

judecătorul de instrucție în ordinea art.313 CPP, privind pornirea urmăririi penale,

scoaterea persoanei de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea

cauzei penale și reluarea urmăririi penale, începînd cu 27 octombrie 2012, nu mai

pot fi examinate în ordinea recursului în anulare.

Subsidiar, din textul recursului declarat, se constată că petiționarul, în drept,

își întemeiază recursul pe prevederile art. 437, 438, 444, 447 și 449 CPP,

invocîndu-se ilegalitatea respingerii plîngerii înaintate în temeiul art. 313 CPP, de

către instanțele ierarhic inferioare.

6

Prin urmare, se constată că recurentul nu face trimitere la prevederile art. 453

CPP, în baza cărora instanța de recurs examinează în drept recursul în anulare, din

care considerente, în temeiul art. 453 alin. (2) CPP, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau

este declarat repetat.

procedură penală, Colegiul penal

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Marenciuc

Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 martie

2013 și încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Ocnița din 10

decembrie 2012, din motivul utilizării unei căi de atac neprevăzute de lege.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28.08.2013.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Constantin Alerguș

/semnătura/ Andrei Harghel

Copia corespunde originalului

Președinte Constantin Gurschi

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2013-07-03
0,94
1re-202/13 — 313 CPP
Dosarul nr. 1re-202/13 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 03 iulie 2013 mun. Chișinău Colegul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte – Constantin Gurschi, Judecători – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu, examinînd ad
CSJ 2013-07-03
0,94
1re-193/2013 — art. 313 CPP
Dosarul nr. 1re-193/2013 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE D E C I Z I E 19 iunie 2013 mun. Chișinău Colegul penal în componență: Președinte – Gurschi Constantin, judecători – Andrei Harghel și Constantin
CSJ 2013-11-27
0,94
1re-263/2013 — plîngere împotriva actelor ilegale ale organului de urmărire penală
Dosarul nr. 1re-263/2013 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE D E C I Z I E 13 noiembrie 2013 mun. Chișinău Colegul penal în componență : președinte – Constantin Gurschi, judecători – Andrei Harghel și Consta
CSJ 2014-01-15
0,94
1ra-1231/2013 — art.324 alin.2 lit.c CP
Dosarul 1ra-1231/13 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e D E C I Z I E 18 decembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: președinte – Constantin Gurschi, judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel, a exa
CSJ 2013-12-04
0,94
1 re-287/2013 — 313 CPP
Dosarul nr. 1re-287/2013 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e D E C I Z I E 04 decembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența : Președinte – Petru Ursache, judecători – Elena Covalenco și Ni
Sursă