1ra-745/2013 — confecționarea, deținerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale false

1ra-745/2013 — confecționarea, deținerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale false (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-745/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

17 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Andrei Harghel, Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat de inculpata Zandelov

Nelea și avocatul acesteia Andrei Briceac, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 12 martie 2013, în cauza penală privind-o pe

Zandelov Nelea Alexei, născută la 02.02.1965,

originară din r-nul Grigoriopol, s. Mălăiești, domiciliată

în mun. Chișinău, str. Vlaicu Pîrcălab 26/1, ap. 7.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.06.2011 – 21.01.2013;

Instanța de apel: 20.02.2013 – 12.03.2013;

Instanța de recurs: 11.06.2013 – 17.07.2013;

C O N S T A T Ă:

dispus încetarea procesului penal în privința lui Zandelov N., învinuită de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), 361 alin. (2) lit. b) CP, din motivul intervenirii

termenului de prescripție.

în perioada lunilor iunie - septembrie 2006, având scopul sustragerii avutului

proprietarului, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea lor, de comun acord cu

alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, a alcătuit un plan

infracțional, împărțind între ei rolurile, pentru a săvîrși infracțiunea de confecționare,

deținere și folosire a documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de

obligații.

1

Prin urmare, Zandelov N., urmărind scopul înstrăinării ilegale, fără acordul fostului

soț Covalevschii N., a apartamentelor nr. 6 și 7 amplasate în str. Vlaicu Pârcălab 26/1,

mun. Chișinău, acționând de comun acord cu alte persoane, la 12.09.2006, a organizat

prezentarea la biroul notarului Boldescu R., din or. Soroca, str. M. Eminescu 11, a unei

persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, care după calitățile vizuale se

asemăna cu cet. Covalevschii N., și care s-a prezentat notarului drept cet. Covalevschii

N., prezentînd actele necesare, iar notarul Boldescu R. a întocmită procura nr. 1672 din

12.09.2006, potrivit căreia Covalevschii N. o împuternicește pe Zandelov N. să

înstrăineze apartamentele nominalizate și să primească mijloacele bănești

corespunzătoare în urma tranzacției încheiate.

Ulterior, Zandelov N. continuându-și acțiunile sale infracționale, la 02.03.2007, s-a

prezentat la biroul notarului Snegur L., amplasat pe str. Kiev 6/1, mun. Chișinău, unde

în baza procurii falsificate a înstrăinat apartamentele nr. 6 și 7 din str. Vlaicu Pârcălab

26/1, mun. Chișinău, prin încheierea contractului de vînzare-cumpărare cu cet.

Magurean G.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (3), 361 alin. (2) lit. b) CP, adică organizarea confecționării,

deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații, după semnele calificative, săvîrșită de două sau mai multe persoane.

A., în numele inculpatei Zandelov N..

3.1 Avocatul Palevaniuc A. a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Zandelov N. să fie achitată, din motiv că fapta săvîrșită de inculpată nu întrunește

elementele infracțiunii.

În motivarea cerințelor expuse avocatul a menționat că Zandelov N. nu este

vinovată în săvârșirea infracțiunii imputate iar, instanța de judecată a apreciat unilateral

și neobiectiv probele prezentate, luând în considerație doar poziția acuzării și

încălcându-i astfel dreptul inculpatei la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 al

Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

La fel, s-a specificat că inculpata atît la faza urmării penale, cît și la judecarea

cauzei în fond, vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), 361

alin. (2) lit. b) CP, nu a recunoscut-o, dar a comunicat că era cert convinsă că procura

fiind autentificată prin semnătura notarului Boldescu R., aceasta este valabilă, din care

considerente a prezentat-o notarului Snegur L., pentru a perfecta tranzacția de vînzare-

cumpărare a apartamentelor nr. 6 și 7 amplasate pe str. Vlaicu Pârcălab 26/1, mun.

Chișinău.

2

3.2 Avocatul Briceac A. și însuși inculpata, în apelul suplimentar, au solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă achitarea inculpatei.

În argumentarea solicitărilor înaintate, apelantul a invocat că fapta imputată

inculpatei Zandelov N., nu a fost comisă de aceasta, iar sentința este nemotivată și a fost

adoptată cu încălcarea normelor procesuale și materiale, fiind necorespunzătoare

exigențelor procesuale prevăzute de lege și în contradicție cu prevederile art. 384 CPP și

ale Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 19 iunie 2006 privind sentința

judecătorească.

Un alt argument invocat a fost că fapta nu este săvîrșită de inculpată, dat fiind că

raportul de expertiză a semnăturii cet. Covalevschii N., a demonstrat că semnătura a fost

executată de o altă persoană necunoscută, motiv din care și lipsește temeiul de acuzare a

inculpatei în condițiile în care ea nu a avut nici o contribuție la eliberarea procurii.

De asemenea, apelantul a menționat că, cauza a fost judecată în procedura

generală, parcurgându-se toate etapele procesuale, însă instanța a menționat în

dispozitiv că sentința este cu drept de recurs, pe când urma să indice calea de atac

apelul, deoarece sentința de încetare a urmării penale nu s-a pronunțat în cadrul unei

ședinței preliminare.

apelurile declarate de avocatul Pelevaniuc A. și Briceac A., au fost respinse ca

nefondate, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală, și anume

reieșind din: declarațiile martorilor Snegur L. și Cozma S., plângerea avocatului Cozma

S., raportul de expertiză nr. 656, 657 din 21.12.09, extrasele din registrul bunurilor

imobile 0100204264; contractul de vânzare - cumpărare nr. 909 din 02.03.2007,

ordonanța și procesul-verbal de ridicare a procurii nr. 1672 din. 12.09.2006, procesul-

verbal de examinare a acesteia și ordonanța de recunoaștere și anexare în calitate de

corp delict; care au fost verificate în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art.

100 alin. (4) CPP, stabilesc cu certitudine că inculpata Zandelov N. a săvîrșit

infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (3), 361 alin. (2) lit. b) CP, iar procesul penal față

de aceasta a fost încetat legal și întemeiat, în legătură cu survenirea termenului de

prescripție.

Totodată, instanța de apel a statuat ca, în speța discutată, este corectă calea de atac,

apelul și nu recursul, deoarece potrivit alin. (4) art. 332 CPP, sentința de încetare a

procesului penal poate fi atacată cu recurs în cazul în care cauza s-a judecat în ședința

preliminară (art. 345, 350 CPP) și cu apel, în cazul în care cauza s-a judecat în ordinea

stabilită la art. 354-384 CPP, iar la caz, se reține că cauza dată a fost examinată în

procedură generală.

3

acesteia Briceac A., au declarat recurs ordinar, potrivit căruia solicită casarea deciziei

nominalizate, rejudecarea cauzei, cu pronunțare unei hotărâri de achitare în privința

inculpatei, pe motiv că fapta ce i s-a încriminat, nu a fost săvîrșită de aceasta.

În susținerea motivelor din recurs, recurentul a criticat modalitate de apreciere a

probelor de către instanțele ierarhic inferioare, exprimându-și dezacordul cu sentința de

încetare a procesului penal în privința inculpatei, învinuită în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (3), 361 alin. (2) lit. b) CP și cu decizia instanței de apel, prin

care a fost menținută sentința fără modificări. La fel, a menționat că instanța de apel s-a

expus superficial asupra tuturor motivelor invocate în apel, fără să dea o apreciere

corespunzătoare tuturor erorilor admise de instanța de fond, care rezultă din materialele

cauzei.

Recursul declarat, în drept, se întemeiază pe dispoziția art. 390 alin. (1) pct. 2) ș

art. 435 alin. (2) lit. b) CPP.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 CPP, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) CPP, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recursul declarat de inculpata Zandelov N. și avocatul acesteia

Briceac A., nu se întemeiază pe nici unul din temeiurile stipulate expres de dispoziția

art. 427 alin. (1) CPP, iar recurentul face trimitere doar la prevederile art. 390 alin. (1)

pct. 2) ș art. 435 alin. (2) lit. b) CPP, care nu pot fi reținute de instanța de recurs, ca

temeiuri de drept, care ar duce la casarea unei hotărîri judecătorești.

Prin urmare, recurentul în recursul declarat nu a reflectat în ce constă problema de

drept de importanță generală ce persistă în cauză, care este eroarea comisă de instanța

de apel ce ar duce la casarea hotărârii atacate prin prisma temeiurilor din art. 427 alin.

(1) CPP, însă recursul a fost motivat cu referire la chestiunea de apreciere a probelor

reținută de către intanțele ierarhic inferioare, și fiind, la fel, criticat faptul că instanța de

apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Or, Colegiul penal reține că, potrivit textului recursului, argumentele invocate se

cuprind în temeiurile prescrise de pct. 6) și 8) alin.(1) art.427 CPP.

4

Potrivit pct. 6) alin. (1) art. 427 CPP, hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă la judecarea cauzei, în cazul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul

hotărârii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunțat după deliberare.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul critică decizia instanței de

apel pentru că: „instanța s-a expus superficial asupra motivelor invocate în apel și nu a

luat în considerare circumstanțele esențiale pentru soluționarea justă a cauzei

respective”.

Însă, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că instanța

de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP,

astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea

apelurilor, ca nefondate, cu menținerea sentinței atacate.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în cauza

dată, în conformitate cu prevederile art. 101 CPP, a examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît

cele ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre respingerea ca

nefondat a apelului declarat de avocatul Pelevaniuc A și apelul suplimentar al avocatului

Briceac A., să fie întemeiată. Soluțiile adoptate, la caz, de instanțele ierarhic inferioare,

sunt pe deplin confirmate prin ansamblul de probe expuse și analizate în hotărîrile

atacate, iar probatoriul administrat coroborînd în ansamblul, confirmă vinovăția

inculpatei în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), 361 alin. (1) lit. b) CP.

La fel, înstanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 CPP,

instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd

la concluzia că sentința atacată este legală și întemeiată, iar la adoptarea sentinței

instanța de fond a dat o apreciere justă probelor administrate și corect a ajuns la

concluzia expusă în pct. 1 al prezentei decizii.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la judecarea

apelurilor declarate nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul

penal menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiza și sinteza a actelor și

lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de

amânunt, atâta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt,

instanța de fond și cea de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus

situația de fapt reținută și a concluzionat corect ca aceasta se circumscrie încadrării

juridice menționate în rechizitoriu, potrivit căreia Zandelov N., a fost învinuită de

5

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3), 361 alin. (2) lit. b) CP, adică

organizarea confecționării, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care

acordă drepturi sau eliberează de obligații, după semnele calificative, săvîrșită de două

sau mai multe persoane.

În opinia instanței de recurs instanța de apel just a concluzionat că vinovăția

inculpatei în săvîrșirea infracțiunii imputate este dovedită prin cumulul probelor

administrate de către organul de urmărire penală, care în ansamblu cert demonstrează că

inculpata având scopul sustragerii avutului proprietarului, dîndu-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod

conștient survenirea acestora, de comun acord cu alte persoane, a alcătuit un plan

infracțional, pentru a săvîrși infracțiunea de confecționare, deținere și folosire a

documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal conchide că instanța de apel a dat

răspuns la toate argumentele invocate de apelanți, specificând motivele pe care și-a

întemeiat soluția adoptată.

Cu referire la pretinsa încălcare a pct. 8) alin. (1) art. 427 CPP, instanța de recurs

relevă următoarele.

Potrivit dispoziției art. 427 alin.(1) pct.8) CPP, hotărîrea instanței de apel conține o

eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a

pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde.

Însă, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate în cauză

și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat vinovăția inculpatei.

Conținutul probelor și valoarea lor probatore a fost analizată în textul deciziei instanței

de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Instanța de fond și apel corect au încadrat acțiunile lui Zandelov N., în baza art. 42

alin. (3), 361 alin. (2) lit. b) CP și a dispus încetarea procesului penal în privința

inculpatei, din motiv că a intervenit termenul de prescripție.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv și scopul pentru care Zandelov N. a folosit procura falsificată nr.

1672 din 12.09.2006, autentificată de notarul Boldescu R., și anume pentru ca Zandelov

6

N. să poată să înstrăineze apartamentele nr. 6 și 7 din str. Vlaicu Pârcălab 26/1, mun.

Chișinău și să însușească mijloacele bănești obținute în urma tranzacției respective.

Referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de instanțele ierarhic inferioare,

invocată de recurent, Colegiul penal menționează că procedura de apreciere a probelor,

ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de

fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin.

(1) CPP, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate

expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în speță.

De asemenea, Colegiul reține că criticile formulate de recurent în recursul declarat,

au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și apel și,

cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând

hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.424 alin.(2) CPP, temeiuri de casare a

hotărîrii atacate, nu s-au stabilit.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

CPP, instanța de recurs concluzionează că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărârii

recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului declarat de

inculpata Zandelov N. și avocatul acesteia Briceac A., ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Zandelov Nelea și

avocatul acesteia Andrei Briceac, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 martie 2013, în cauza penală privind-o pe Zandelov Nelea Alexei, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 iulie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Andrei Harghel

Constantin Alerguș

7