1ra-625/13 — art.145 alin.2 lit.a,i,j Cod penal

1ra-625/13 — art.145 alin.2 lit.a,i,j Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-625/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Gurschi Constantin,

Judecători Iurie Diaconu, Andrei Harghel, Constantin Alerguș,

Ion Arhiliuc,

cu participarea:

procurorului Nicolae Suvac,

inculpatului Chiperi Constantin,

avocatului Cebanaș Alexandru,

succesorul

părții vătămate Gadmazi Rodica,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare împotriva sentinței

Judecătoriei Anenii Noi din 02 noiembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bender din 27 februarie 2013, declarate de avocatul Cebanaș

Alexandru și de condamnatul

Chiperi Constantin Victor, născut la

03 noiembrie 1989, originar și locuitor al s. Delacău, r-nul

Anenii – Noi, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 10 august – 02 noiembrie 2012,

în instanța de apel: 06 decembrie 2012 - 27 februarie 2013,

în instanța de recurs: 16 mai – 02 iulie 2013.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Inculpatul, avocatul și succesorul părții vătămate au solicitat admiterea

recursurilor în sensul declarat.

Procurorul a optat pentru respingerea recursurilor.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

1

C O N S T A T Ă :

Constantin a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod penal la 16

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, începînd cu 02

noiembrie 2012, deducînd perioada arestării preventive de la 26 aprilie 2012 pînă

la 02 noiembrie 2012.

Prin această sentință au fost condamnați Leontiev Iurie și Ciunea Boris, dar

privința lor hotărîrile judecătorești nu se contestă.

inculpații Chiperi Constantin și Leontiev Iurii, aflîndu-se la domiciliul Nataliei

Leontiev din s. Gura Bîcului, r-nul Anenii Noi, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

în urma unor relații reciproc ostile apărute între ei și partea vătămată, urmînd

scopul omorului premeditat și cu o deosebită cruzime, intenționat au aplicat

multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului unui

bărbat, personalitatea căruia nu este identificată. Ulterior, Chiperi Constantin și

Leontiev Iurii, împreună cu persoana neidentificată s-au deplasat la domiciliul cet.

Șumanschi C. din aceiași localitate, unde se afla și Ciunea Boris. Aici,

continuîndu-și acțiunile criminale de comun acord cu Leontiev Iurii, Chiperi

Constantin și Ciunea Boris, cu o deosebită cruzime i-au aplicat persoanei

necunoscute lovituri cu pumnii și picioarele peste tot corpul timp de 15 minute.

Apoi, Ciunea Boris i-a mai aplicat lovituri cu un băț în regiunea coastelor și a

picioarelor, după ce a rupt o bucată de băț și i l-a introdus în orificiul anal,

pricinuindu-i victimei leziuni corporale grave, sub formă de traumă cranio-

cerebrală închisă, traumă toracico-abdominală, factura coastelor bilaterale

multiple, factura strenului, ruptura sigmei și alte leziuni corporale, în rezultatul

cărora partea vătămată a decedat.

Instanța a respins declarațiile inculpaților că nu s-a stabilit din cauza căror

lovituri a survenit moartea persoanei pe numele Mihail, deoarece din declarațiile

lor rezultă că toți inculpații au lovit victima în regiunea capului și întregul material

probator al cauzei dovedește cu certitudine că inculpații au acționat cu intenție

directă de a omorî victima.

La stabilirea intenției cu care au acționat inculpații în timpul săvîrșirii faptei

imputate, instanța a luat în vedere drept obiectele utilizate – bățul, zonele

anatomice vitale peste care au fost aplicate actele de violență – regiunea capului,

intensitatea loviturilor și gravitatea leziunilor traumatice cauzate – leziuni

corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora victima a decedat.

Faptul că inculpații declară că n-au urmărit scopul omorului, nu prezintă

relevanță de vreme ce acțiunile lor se află în legătură directă de cauzalitate cu

leziunile corporale grave menționate în raportul de expertiză medico-legal, care au

condus la decesul victimei. În această ordine de idei, se înscrie și comportamentul

post-infracțional al inculpaților, care se manifestă prin lipsa acțiunilor de a acorda

ajutor victimei, părăsirea locului săvîrșirii infracțiunii.

2

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. a), i), j)

Cod penal, ca omorul intenționat a unei peroane, săvîrșit cu premeditare, de mai

multe persoane, cu o deosebită cruzime.

La stabilirea pedepsei inculpatului instanța a ținut cont de prevederile art. 75

Cod penal, adică de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face partea din categoria

celor deosebit de grave, de personalitatea inculpatului, care este caracterizat

satisfăcător. Circumstanțe atenuante și agravante pe cauză nu au fost stabilite.

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi decizii prin care ultimul

să fie achitat, din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.

Apelanții au invocat că instanța de fond eronat au apreciat probele

prezentate de acuzare, în partea descriptivă a sentinței instanța nu a constat

premeditatea sîvîrșirii omorului în intenția comună a inculpaților.

Latura subiectivă a infracțiunii de omor se realizează cu vinovăție directă

sau indirectă. Insă, instanța nu a făcut referire la probele care demonstrează

întrunirea în acțiunile inculpatului a acestui element component al infracțiunii de

omor.

Inculpatul a săvîrșit vătămare a integrității corporale sau a sănătății, care nu

a fost posibil de către instanța de fond să fie individualizate, fapt care vine în

contradicție cu principiul individualizării răspunderii și pedepsei penale.

Probele nu au demonstrat întrunirea în acțiunile inculpatului a laturii

obiective și subiective a infracțiunii incriminate și anume nu a fost demonstrată

intenția de a provoca moartea victimei.

Sentința nu conține nici o referire la admiterea sau respingerea argumentelor

apărării, expuse în susținerile verbale în formă scrisă, fiind anexate la dosar.

respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a apreciat toate probele și

just a calificat acțiunile inculpatului în conformitate cu art. 145 alin. (2) lit. a), i), j)

Cod penal.

Conform materialelor cauzei s-a stabilit cu certitudine că victima a decedat

în urma leziunilor corporale provocate de inculpați, care la dată de 26 aprilie 2012

fiind în stare de ebrietate l-au bătut cu cruzime pricinuindu-i leziuni corporale

grave.

Cu toate că inculpații nu și-au recunoscut vina, ei fiind interogați în cadrul

urmăririi penale, cît și în instanțele de judecată, prin declarațiile depuse confirmă

faptul aplicării violenței față de persoana decedată.

În afară de declarațiilor martorilor Novițchi G. și Șumanschi C., vina

inculpaților este dovedită prin rapoartele de expertiză medico-legală care confirmă

faptul, că leziunile corporale în urma cărora a survenit moartea părții vătămate, au

fost produse în scurt timp înainte de deces, adică în circumstanțele descrise de

inculpați și de martori.

Declarațiile inculpaților și a avocaților, precum că instanța de judecată nu a

delimitat acțiunile fiecărui inculpat în parte și nu a stabilit de la care anume lovituri

a survenit moartea nu sînt temei de a recalifica acțiunile lor.

3

Instanța de apel a concluzionat că inculpații Ciunea B., Chiperi C. și

Leontiev I., sunt autorii acestui omor, deoarece au acționat în comun, cu intenția

săvîrșii omorului și au participat nemijlocit la procesul curmării vieții victimei.

La stabilirea felului și cuantumului pedepsei, prima instanță, în conformitate

cu art.75 Cod penal, a ținut cont de principiile individualizării pedepsei, de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de personalitatea inculpatului, de circumstanțele

agravante și atenuante.

în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel.

Recurenții au indicat că:

a) în ședința de judecată din data de 30 ianuarie 2013 a participat un complet

format din 3 judecători, însă la ședința de judecată din data de 27 februarie 2013 a

fost înlocuit un judecător cu un alt judecător, fără a fi anunțat schimbul de

judecători și motivele din care a fost schimbat acest judecător, încălcînd

prevederile art. 31 alin. (1) Cod de procedură penală;

b) în cadrul ședinței de judecată din 27 februarie 2013 avocatul a înaintat o

cerere, solicitînd audierea martorilor S. Antosieva, G. Novișchi și M. Tcaci. Astfel,

au fost solicitată administrarea noilor probe și verificarea probelor cercetate de

către instanța de fond, prin verificarea declarațiilor martorului S. Antosieva și G.

Novițchi. Instanța de apel a respins această cerere imediat, fără a se retrage în

deliberare și fără a emite încheiere în acest sens. Astfel, au fost contestate

declarațiile date de către S. Antosieva și a martorilor G. Novițchi, care puteau fi

audiați fără tergiversarea examinării cauzei deoarece acești martori erau prezenți în

sala de judecată;

c) instanța de apel nu s-a expus asupra cererilor și prin faptul că nu a permis

acest lucru, însă eronat a indicat în procesul – verbal al ședinței de judecată faptul

că – colegiul penal pune în discuție necesitatea cercetării probelor administrate în

cadrul procesului penal – la care părțile s-au expus că nu este necesar. Instanța de

apel și-a întemeiat concluziile sale pe probele administrate în instanța de fond fără

a le verifica și fără a le consemna în procesul-verbal al ședinței de judecată

încălcînd norma prevăzută la art.414 alin.(6) Cod de procedură penală;

d) instanța de apel nu a verificat declarațiile și probele materiale examinate

în instanța de fond și nu l-ea consemnat în procesul verbal, nici nu a pus în discuție

necesitatea efectuării acestui lucru precum a notat în procesul-verbal al ședinței de

judecată;

e) decizia instanței de apel este slab motivată și nu conține argumente pe

care să se bazeze respingerea apelurilor;

f) instanța de fond și cea de apel eronat a apreciat probele prezentate de

acuzare în susținerea vinovăției inculpatului, încadrînd faptele inculpatului ilegal și

neîntemeiat în baza art. 145 alin.(2) lit. j) Cod penal. Latura subiectivă a

infracțiunii de omor se realizează cu vinovăție directă sau indirectă. Astfel, instanța

nu a făcut referire la probele care demonstrează întrunirea în acțiunile inculpatului

a acestui element component al infracțiunii de omor. Inculpatul a săvîrșit vătămare

a integrității corporale sau a sănătății care nu a fost posibil de către instanța de fond

să fie individualizate atît acțiunile sale concrete cît și consecințele acțiunilor sale

4

concrete de partea vătămată, fapt care vine în contradicție cu principiul

individualizării răspunderii și pedepsei penale;

g) instanța de apel a indicat eronat că declarațiile inculpatului vin în

contradicție și sînt combătute de declarațiile martorilor, deoarece aceste declarații

nu se contrazic cu cele ale inculpatului, din contra se completează de către inculpat

prin elucidarea unor circumstanțe ale faptei de care nu cunoaște nici un martor și

anume faptul bătăii care a avut loc dintre inculpat și victimă, ceea ce atestă o

atitudine formală și acuzatorială a instanței de judecată prin prezumarea vinovăției

inculpatului și interpretarea dubioasă a instanței.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2) și 8)

Cod de procedură penală.

Instanța de fond nu a luat în considerare declarațiile inculpaților și nu a

constat acțiunile fiecărui participant, care au dus la decesul victimei, cauza

decesului și gradul de vinovăție a fiecărui participant.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

respinse, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd instanța nu a fost compusă

potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30 și 31, cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se impun următoarele concluzii.

În primul rînd, conform art. 31 alin. (1), (3), 336 alin. (3) Cod de

procedură penală, completul de judecată format inițial trebuie să rămînă același în

tot cursul judecării cauzei. În termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării

semnării procesului-verbal, participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții

asupra lui, indicînd inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet.

În această ordine de idei și cu referire la argumentul din recurs, reprodus la

pct. 5 lit. a) din prezenta decizie, că pe parcursul procesului judiciar un judecător ar

fi fost înlocuit cu alt judecător, pe lîngă faptul că recurentul nu a specificat și

numele acestora, conform procesului-verbal al ședinței de judecată se atestă fără

echivoc că completul de judecată care a început a și finisat judecarea apelurilor

declarate, prin adoptarea deciziei contestate (f.d. 349-389).

Mai mult, recurenții nu au formulat obiecții asupra acestui proces verbal în

modul prevăzut de lege, fapt ce prezumă că au fost corect consemnate toate

acțiunile instanței de apel în ordinea în care ele s-au desfășurat.

Rezultă că la compartimentul dat instanța de apel nu a comis erori de drept,

fiind respectate stipulările din art. 31 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, iar

motivul nominalizat de recurenți în sensul vizat este neîntemeiat.

În al doilea rînd, potrivit art. 413 alin. (3), (4), 414 alin. (1)-(3), (6) Cod de

procedură penală, instanța de apel, la cererea părților, poate cerceta suplimentar

5

probele administrate în primă instanță și poate administra probe noi. În cazul în

care invocă necesitatea administrării de noi probe, părțile trebuie să indice aceste

probe și mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate, precum și motivele care

au împiedicat prezentarea lor în primă instanță. Instanța de apel verifică declarațiile

și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de

judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel verifică legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel. În cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță

se contestă de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi

audiate în instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor

în primă instanță. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe

probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

În raport cu motivele din recurs, specificate la pct. 5 lit. b), c) și d) din

prezenta decizie, se constată, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată, că

chiar recurenții au sfidat prescripțiile de drept enunțate, în sensul că ei au invocat

necesitatea administrării de noi probe, dar nu au formulat și motivele care au

împiedicat prezentarea lor în primă instanță.

Totodată, recurenții nu au argumentat esența contestării declarațiilor unor

martori, care au fost audiați în prima instanță și ulterior au solicitat să fie date

citirii acestor declarații și instanța de apel a admis acest demers, a dat citirii a

respectivelor depoziții, cît și declarațiile altor participanți, consemnîndu-le în

procesul verbal (f.d. 375, 381).

Pe lîngă aceasta, în recursul ordinar nu sunt concretizate pe care probe

concrete, neconsemnate în procesul verbal, instanța de apel și-ar fi întemeiat

soluția, iar, conform prevederilor art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434

Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conțină

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în sensul indicat. Instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele motivelor invocate în recurs, nu este competentă să

completeze din oficiu recursurile ordinare ale avocatului și condamnatului cu

circumstanțe care le-ar justifica. Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît

interesele legii (pct. 5 din prezenta decizie).

Este de remarcat că afirmațiile recurenților că instanța de apel eronat a indicat

în procesul-verbal al ședinței de judecată faptul că a pus în discuție necesitatea

cercetării probelor administrate în cadrul procesului penal, la care părțile s-au

expus că nu este necesar și că nu a pus în discuție necesitatea verificării

declarațiilor și probelor materiale examinate în instanța de fond și nu l-ea

consemnat în procesul verbal precum a notat în procesul-verbal al ședinței de

judecată, sunt lipsite de orice suport juridic deoarece ei nu au formulat obiecții

asupra acestui proces-verbal, în corespundere cu prevederile art. 336 alin. (3) Cod

de procedură penală (pct. 5 lit. c),d), din prezenta decizie).

În circumstanțele nominalizate, instanța de apel corect a respins demersul

avocatului privind audierea unor noi martori, neargumentînd împiedicarea

6

prezentării lor în primă instanță, și a martorilor ale căror declarații date în instanța

de fond le-au contestat nemotivat, iar argumentele recurenților inserate la pct. 5 lit.

b), c) și d) din prezenta decizie, sunt la fel neîntemeiate.

În al treilea rînd, în raport cu argumentele specificate în recursuri și

reproduse la pct. 5 lit. b), c) și d) din prezenta decizie, că hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, se reține că ambele instanțe, conform împrejurărilor constatate și

reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, acestea fiind apreciate

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității și

coroborării lor, în conformitate cu prescripțiile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, întemeiat constatînd vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a

acțiunilor infracționale ale acestuia în baza art. art. 145 alin. (2) lit. a), i), j) Cod

penal, iar pedeapsa penală a fost individualizată și aplicată ultimului în limitele

prevăzute de legea actuală.

Pe lîngă aceasta, argumentele menționate se referă la critica modului în care

instanța de apel a estimat circumstanțele cauzei, utilizîndu-se concluzii de genul:

„instanța de apel eronat a apreciat probele prezentate de acuzare..., instanța de

apel a indicat eronat că declarațiile inculpatului vin în contradicție și sînt

combătute de declarațiile martorilor...”.

În acest sens se reține că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2)

a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, în

alt sens decît cel pe care îl propune avocatul și inculpatul este o competență legală

a acestei instanțe, care, nefiind temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală, nici nu poate fi supusă criticii prin intermediul

recursului ordinar.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de fond și cea

de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de avocat, că

hotărîrile atacate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, fiind

întrunite elementele infracțiunii incriminate condamnatului, și că recursurile de pe

rol sunt neîntemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate, în

cazul în care se constată că el este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul nominalizat este neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil, cu menținerea hotărîrilor atacate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

7

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de condamnatul

Chiperi Constantin Victor și de avocatul Cebanaș Alexandru, împotriva sentinței

Judecătoriei Anenii Noi din 02 noiembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bender din 27 februarie 2013, cu menținerea hotărîrilor atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică din 09 iulie 2013, ora

09.50.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Andrei Harghel

Constantin Alerguș

Ion Arhiliuc

Copia corespunde originalului

Judecător Iurie Diaconu

8

Dosarul nr. 1ra-625/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

02 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Gurschi Constantin,

Judecători Iurie Diaconu, Andrei Harghel, Constantin Alerguș,

Ion Arhiliuc,

cu participarea:

procurorului Nicolae Suvac,

inculpatului Chiperi Constantin,

avocatului Cebanaș Alexandru,

succesorul

părții vătămate Gadmazi Rodica,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare împotriva sentinței

Judecătoriei Anenii Noi din 02 noiembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bender din 27 februarie 2013, declarate de avocatul Cebanaș

Alexandru și de condamnatul

Chiperi Constantin Victor, născut la

03 noiembrie 1989, originar și locuitor al s. Delacău, r-nul

Anenii – Noi, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 10 august – 02 noiembrie 2012,

în instanța de apel: 06 decembrie 2012 - 27 februarie 2013,

în instanța de recurs: 16 mai – 02 iulie 2013.

Conform art. 434, 435 alin. (1) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală,

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

9

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de condamnatul

Chiperi Constantin Victor și de avocatul Cebanaș Alexandru, împotriva sentinței

Judecătoriei Anenii Noi din 02 noiembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bender din 27 februarie 2013, cu menținerea hotărîrilor atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunța la 09 iulie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Andrei Harghel

Constantin Alerguș

Ion Arhiliuc

10