1ra-591/2013 — art.190 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-591/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

29 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 07 mai 2012 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2012, declarat de inculpatul

Dehtearenco Iuri Victor, născut la 12 aprilie 1976,

originar și domiciliat în mun. Chișinău str.

Docuceaev 13 ap. 36.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

C O N S T A T Ă :

Dehtearenco Iuri Victor a fost condamnat în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, cu

aplicarea art. art. 34, 82 alin. (2) Cod penal la 7 ani 6 luni închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani.

A fost încasat de la Dehtearenco Iu.V. în beneficiul părții vătămate Pogudina

Vera prejudiciul material în sumă de 6 761 dolari SUA și 5000 lei și în beneficiul

părții vătămate Siraia Vera 1255 dolari SUA.

2008 - 16 februarie 2009, urmărind scopul dobîndirii prin înșelăciune a sumelor

bănești de la Pogudina Vera, prezentîndu-se ca fiind specialist în domeniul

acordării serviciilor juridice, sub pretextul perfectării documentelor și privatizării

ulterioare a imobilului amplasat în mun. Chișinău, str. Igor Vieru 4, ap. 62, dobîndit

în rezultatul succesiunii de către Pogudina Vera, a primit de la ultima suma de

10000 lei și 7 816 dolari SUA, care conform cursului valutar la momentul comiterii

infracțiunii constituia 80 504,80 lei, bani care nu au fost folosiți conform destinației

și anume pentru perfectarea documentelor pe apartamentul nominalizat, dar au

fost folosiți pentru necesități personale.

Tot el, în perioada mai-august 2008, urmărind scopul dobîndirii prin

înșelăciune a sumelor bănești de la Siraia Vera, prezentîndu-se ca fiind specialist în

1

domeniul acordării serviciilor juridice, sub pretextul achitării a careva servicii în

legătură cu perfectarea documentelor pentru imobilul amplasat în mun. Chișinău,

str. Igor Vieru 4, ap. 62, dobîndit în rezultatul succesiunii de către Pogudina Vera, a

primit de la Siraia Vera care este prietena ultimei, suma de 1225 dolari SUA care

conform cursului valutar la momentul comiterii infracțiunii constituia suma de

12512,35 lei, bani care nu au fost folosiți pentru achitarea serviciilor pentru

apartamentul nominalizat, dar au fost folosiți pentru necesități personale. Astfel în

perioada 12 februarie 2008 - 16 februarie 2009, Dehtearenco Iu.V., prin înșelăciune a

însușit suma de 93 017,15 lei.

Acțiunile inculpatului, Dehtearenco Iu. V., au fost încadrate, în baza art. 190

alin. (4) Cod penal – escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, în proporții mari.

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare deoarece se consideră

nevinovat și în acțiunile lui nu sunt prezente elementele constitutive ale

componenței de infracțiune, prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal, ci niște relații

civile contractuale, negociate și acceptate de părți. În materialele dosarului penal

sunt suficiente dovezi că el a fost rugat de partea vătămată Pogudina Vera și

prietenele acesteia să o ajutate în perfectarea moștenirii și nu el a venit și s-a

prezentat ca specialist în domeniu, după cum se indică eronat în sentință și în actul

de învinuire. Probe în acest sens sunt declarațiile părților vătămate Pogudina Vera

și Siraia Vera, declarațiile martorilor audiați în ședința de judecată Dehtearenco

Tamara și Hadjiradova Valentina. Atît acuzatorul de stat, cît și instanța de judecată

în sentința sa, nu a menționat nici o probă concludentă ce ar dovedi ori confirma

faptul că el ar fi întreprins vreo acțiune directă sau indirectă pentru a le „înșela" sau

de a le „căpăta încrederea" părților vătămate.

2012 a fost respins apelul inculpatului, menținînd sentința contestată.

inculpatului în cele încriminate a fost pe deplin dovedită prin declarațiile părților

vătămate Pogudina Vera, Siraia Vera, martorilor Celovscaia Viorica, Hadjiradova

Valentina, Dari Victoria, Bercovici Marcu cît și prin următoarele înscrisuri din

dosarul penal: plîngerile cet. Pogudina Vera și Siraia Vera în care acestea solicită să

fie atras la răspundere Dehtearenco Iu.V. pe motiv că, prin înșelăciune a obținut de

la ele bani în sumă de 7 816 dolari SUA, sub pretextul de a perfecta actele pentru

succesiune; extrasul din corespondența electronică a părții vătămate Pogudina V.

cu inculpatul (f.d. 11-13, v. I); documentele privind transferurile de bani prin

rețeaua „Contact" (f.d. 14-46, v. I); certificatul de la OCT Chișinău (f.d. 50, 145, v. I);

procesele-verbale de confruntare dintre inculpat și părțile vătămate Siraia Vera și

Pogudina Vera (f.d. 124-130, v. I; f.d. 4, v. II).

5.1 Așadar, instanța de apel a reținut că, inculpatul a avut o înțelegere cu

Pogudina Vera conform căreia ultima i-a eliberat o procură ca el să se ocupe de

2

chestiunile de succesiune a averii decedatei Pogudina Nina, inclusiv a

apartamentului rămas de la aceasta, ca parte componentă a CCL nr. 152 mun.

Chișinău. Partea vătămată nu neagă existența acestei înțelegeri, doar că inculpatul

nu a îndeplinit obligațiile asumate. Faptul înșelăciunii se dovedește prin aceea că

inculpatul nici nu a întreprins nimic pentru a achita datoria cotei de participare în

vederea înregistrării dreptului de proprietate, fapt confirmat prin extrasul din ÎS

„Cadastru” (f.d. 95 vol. I), adică de la bun început el avea intenția de a însuși banii

fără a-și onora obligațiunile luate.

Reieșind din circumstanțele cauzei și criteriile de individualizare a pedepsei

instanța de apel a considerat că stabilirea pedepsei inculpatului cu închisoare cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate este una rezonabilă.

prin care solicită casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri

prin care să fie achitat din lipsa în acțiunile lui a elementelor constitutive ale

componenței de infracțiune. Inculpatul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală:

- pct. 5) invocînd că, partea vătămată, Pogudina Vera nu a fost citată în ședință

de judecată în modul corespunzător;

- pct. 6) – instanța nu a dat apreciere tuturor probelor din dosar, eronat au fost

apreciate declarațiile martorilor Constantinescu E., Bercovici M., Hadjiradova V.,

Celovscaia V., părții vătămate Pogudina Vera și alte înscrisuri care au fost apreciate

în favoarea învinuirii.

- pct. 8) și anume că în acțiunile lui nu sînt prezente elementele constitutive ale

infracțiunii, iar cu partea vătămată a avut relații civile contractuale, care au fost

negociate de părți. Mai indică că, nu a avut intenția de escrocherie, doar nu a dus

pînă la capăt cele încredințate, din motive independente de voința lui. Consideră că

nimeni nu poate fi privat de libertate doar din motivul că nu este în stare să

îndeplinească un careva angajament contractual.

Totodată, inculpatul a anexat la recurs cererile părților vătămate de încetare a

procesului penal în privința ultimului, deoarece s-au împăcat și nu au pretenții

materiale și morale.

cauzei, Colegiul conchide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

7.1 În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Instanța de recurs, potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

3

7.2 Recurentul, în recursul său invocă ca temei pentru recurs prevederile pct.

5) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, partea vătămată,

Pogudina Vera nu a fost citată în ședință de judecată în modul corespunzător.

Colegiul, consideră că, temeiul invocat în recurs nu și-a găsit confirmarea,

nefiind stabilite presupusele erori de drept, deoarece partea vătămată, Pogudina

Vera, a fost prezentă în ședința de judecată și a depus declarații, fapt confirmat prin

procesul-verbal al ședinței de judecată din 08.11.2011 (f.d. 94-95, 99-101 v. II), la

aceeași dată ea a depus cerere de examinare a cauzei în lipsa sa(f.d. 103 v. II).

7.3 În opinia instanței de recurs, nu sînt întemeiate nici motivele de critică în

cazul de casare prevăzut în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, prin

care se tinde la faptul că: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel”, deoarece instanța de apel nu a apreciat și nu s-a expus

corect asupra declarațiilor martorilor Constantinescu E., Bercovici M., Hadjiradova

V., Celovscaia V., părții vătămate Pogudina Vera și alte înscrisuri anexate la

materialele cauzei

La acest capitol, Colegiul penal menționează, că temeiul invocat privind

modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală. Mai mult ca atît, aprecierea probelor ține de

examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel,

și dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de

casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare, în legătură cu ce nu se

constată prezența a careva temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

7.4 Deasemenea, referitor la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

invocat de inculpat ca temei pentru recurs și anume că, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii în acțiunile ce i se incriminează, Colegiul penal îl consideră

irelevant.

Sub acest aspect, Colegiul reține că instanța de fond și de apel, în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și

concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul

ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia

despre vinovăția lui Dehtearenco Iu.V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (4) Cod Penal, să fie justă și întemeiată.

Astfel, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat

și minuțios în textul hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel, și

anume: declarațiile părților vătămate Pogudina Vera, Siraia Vera, martorilor

Celovscaia Viorica, Hadjiradova Valentina, Dari Victoria, Bercovici Marcu cît și

înscrisurile menționate în pct. 5 al prezentei decizii și analizate în textul deciziei

instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit.

4

Sub aspect doctrinar, în viziunea instanței de recurs se regăsesc în acțiunile ce i

se incriminează lui Dehtearenco Iu.V., elementele laturii obiective a componenței

de infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal și anume escrocheria, adică

dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune sau abuz de încredere

în proporții mari și anume:

Dobîndirea ilicită se dovedește prin luarea ilegală și gratuită a surselor bănești

de către inculpat din posesia părților vătămate Pogudina V. și Siraia V. care a

cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestora săvîrșită în scop de cupiditate,

fapt confirmat prin ordinile de încasare a numerarului (f.d 14-48 vol. I) și recipise

(f.d. 66-67 vol. I)

Abuzul de încredere fiind prezent avînd ca bază relațiile interpersonale, de

prietenie, de serviciu într-un cerc de persoane, ce au recomandat inculpatul,

părților vătămate pentru a rezolva problema succesiunii și înregistrării dreptului de

proprietate asupra bunului imobil din ap. 62 str. Igor Vieru 4 mun. Chișinău.

Înșelăciunea - prin aceea că inculpatul nu a întreprins nimic pentru a achita

datoria cotei de participare în vederea înregistrării dreptului de proprietate și

serviciilor comunale. Deși, a solicitat și primit periodic de la părțile vătămate sume

bănești considerabile și exagerate, iar acțiunile pe care le-a întreprins erau efectuate

cu scopul de a demonstra celor din jur caracterul „legitim” al tranzacției efectuate.

Latura subiectivă a infracțiunii date se caracterizează prin vinovăția lui

Dehtearenco Iu.V. în formă de intenție directă, scopul urmărit de acesta fiind unul

cupidant.

În ce privește cererile părților vătămate cu privire la încetarea procesului

penal, deoarece s-au împăcat cu inculpatul și nu au pretenții materiale și morale,

Colegiul accentuează, că acestea nu pot fi supuse analizei în instanța de recurs,

nefiind obiect de discuție în instanța de fond și cea de apel.

Totodată, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul apelului și

argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel. Lecturînd textul

deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele

apelului declarat. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor

legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

În astfel de circumstanțe, instanța de recurs constată, că instanța de apel la

examinarea apelului declarat a respectat cerințele art. 101, 414, 417 Cod de

procedură penală, a răspuns la toate motivele invocate de apelant.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că temeiurile indicate de recurent nu sînt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

5

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 07 mai 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 decembrie 2012, declarat de către inculpatul Dehtearenco Iuri

Victor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iunie 2013.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

6

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

7