1ra-585/2013 — art. 187 alin. 2 lit. d,f
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 alin. 2 lit. d,f
- Temei legal
- CP
1ra-585/2013 — art. 187 alin. 2 lit. d,f (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-585/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
29 mai 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Ursache Petru,
Judecători – Timofti Vladimir și Gordilă Nicolae,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
inculpatul Pălăduță Valeriu împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 20 februarie 2013, în cauza penală în privința lui
Pălăduță Valeriu Gheorghi, născut la 04 septembrie
1974, originar din s. Mîndrești, r-nul Telenești, domiciliat în
s. Făgădău, r-nul Fălești.
Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:
1.17 iulie 2012-23 noiembrie 2012 (prima instanță)
2.11 ianuarie 2013-20 februarie 2013 (instanța de apel)
3.23 aprilie 2013-29 mai 2013(instanța de recurs
ordinar)
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 23 noiembrie 2012, Pălăduță Valeriu
a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal la 4 ani 6 luni
închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Potrivit sentinței s-a stabilit, că Pălăduță V. în noaptea de 30.05.2010 spre
31.05.2012, aproximativ la ora 00.10, cu scopul sustragerii bunurilor altei
persoane, a pătruns în domiciliul cet. Popa Ala, situat în s. Cozești, r-nul Sîngerei,
de unde a sustras în mod deschis un telefon mobil de model „Alcatel One Touch"
la prețul de 200 lei și cartela SIM „Orange” nr.0906096582094, cu număr de
telefon 068662723, cu prețul de 40 lei, care aparținea cet. Suruceanu Tamara, prin
ce i-a cauzat părții vătămate o daună materială considerabilă.
Sentința a fost atacată cu apel de inculpatul Pălăduță V., prin care s-a
solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri de
achitare, invocînd că neîntemeiat a fost arestat; nu a săvîrșit infracțiunea imputată
deoarece la data de 30.05.2012 - 31.05.2012 el nu s-a aflat în s. Cozești, r-nul
Sîngerei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2013
apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței, pe motiv că
instanța de fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite
de inculpat, probelor examinate dîndu-le o apreciere juridică cuvenită, just
1
încadrând acțiunile inculpatului Pălăduță V. în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod
penal, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.
Hotărîrile nominalizate sunt atacate cu recurs ordinar de către inculpatul
Pălăduță V., prin care s-a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei cu
pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că nu a comis infracțiunea
incriminată, la momentul comiterii acesteia, nici nu se afla în s. Cozești, r-ul
Sîngerei ci în s. Făgădău.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată, că este vădit neîntemeiat.
Instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele motivelor
invocate de recurent.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu constituie
o eroare de drept și nu poate servi drept temei pentru casarea hotărîrii legal
adoptate de către instanțele judecătorești.
Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către prima instanță și
menținută de instanța de apel concordă cu circumstanțele stabilite și probele
administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărîrii atacate.
În opinia instanței de recurs, instanțele judecătorești, în conformitate cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv
probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și
concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul
ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia
despre vinovăția inculpatului Pălăduță V. în baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod
penal, după semnele calificative: „Jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei
persoane, săvîrșit prin pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în
locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile” să fie corecte.
Pe parcursul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești au fost
respectate normele de procedură penală, probele fiind obținute în condițiile legii.
Astfel, argumentul recurentului, precum că nu a comis infracțiunea
incriminată, este neîntemeiat și inadmisibil, deoarece din declarațiile părții
vătămate, Suruceanu Tamara, rezultă că „în noaptea de 30 mai 2012 spre 31 mai
2012, aflîndu-se în ospeție la cumnata ei, Popa Ala, în timp ce dormeau, s-a trezit
de la strigătele ultimei, care ulterior i-a comunicat, că în casă a întrat verișorul ei,
2
Pălăduță V., care de pe tumbă a sustras telefonul ei (Suruceanu T.) și a fugit.
Dimineață ele au găsit telefonul lîngă poartă”.
Instanța de recurs deasemenea nu poate reține argumentul invocat de
inculpatul Pălăduță V., cu referire la alibi, precum că la momentul comiterii
infracțiunii nici nu se afla în s. Cozești, r-ul Sîngerei ci în s. Făgădău,
considerîndu-l declarativ, deoarece se combate prin înseși declarațiile martorilor
Ceahur Maia, Gavrilenco Tatiana, Baimastruc Alexei , persoane indicate de
inculpat, precum că ar confirma faptul aflării sale în s. Făgădău, care au declarat:
martorul Ceahur M., că „ …pe data de 30.05.2012 nu a fost împreună cu cet.
Pălăduță V…”(f.d.45); martorul Gavrilenco T. „…împreună cu Baimastruc A.,
Ceahur M., Salamandrîc G. și Pălăduță V. am stat la masă pînă la data de
30.05.2012…”(f.d. 42); martorul Baimastruc A.: „…ultima dată l-am văzut pe
Pălăduță V. în ziua de 30.05.2012, cînd ne-am dus să culegem cireșe pînă la ora
mesei, apoi el a plecat pe ascuns. După ziua cu cireșe, eu nu l-am mai văzut prin
sat.”(f.d. 43).
Mai mult ca atît, conform procesului-verbal din 20 februarie 2013 al ședinței
de judecată în instanța de apel (f.d. 185-186), inculpatul nu a făcut careva
demersuri privind interogarea repetată a martorilor sus-indicați, deși instanța de
judecată a întrebat suplimentar privind confirmarea alibiului său în cadrul ședinței
de judecată întru a înlătura orice dubiu .
Sub acest aspect se reține, că instanța de apel a constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, în strictă
conformitate cu prescripțiile de drept formal și material, prin prisma cumulului de
probe anexate la dosar, determinînd o încadrare juridică argumentată și corectă
acțiunilor acestuia.
Astfel, se constată că măsura de pedeapsă aplicată inculpatului Pălăduță V.
este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și
pericolul social al infracțiunii.
Instanța de apel just a individualizat pedeapsa, fiind respectate dispozițiile art.
75 Cod penal, raportate la art. 34, 72 și 82 Cod penal, luîndu-se în considerare
criteriile generale de individualizare a pedepsei, reieșind din persoana celui vinovat
și precedentele lui condamnări, inclusiv pentru fapte analogice, comportamentul
manifestat în cadrul instrumentării și judecării cauzei penale, nerecunoașterea
vinovăției, rolul pedepselor precedente asupra procesului de corectare a
inculpatului.
În această ordine de idei, Colegiul penal consideră, că recursul ordinar
declarat de inculpatul Pălăduță V. este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură
penală, Colegiul penal
3
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Pălăduță Valeriu
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2013,
în cauza penală în privința lui Pălăduță Valeriu Gheorghi, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iunie 2013.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Gordilă Nicolae
4