1 ra 548/2013 — 149 alin. 1

1 ra 548/2013 — 149 alin. 1 (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr.1ra - 548/13

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

15 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președintele – Petru Ursache,

judecătorii – Ghenadie Nicolaev, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în numele

inculpatului de către avocatul Ion Ungureanu împotriva sentinței Judecătoriei

Orhei din 01 iunie 2010 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

15 ianuarie 2013 și avocatul Grigore Gangură împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2013, în cauza penală

Pînzari Valerian Nicolae, născut

la 27 aprilie 1959, originar și

domiciliat în sat. Isacova, r-nul

Orhei.

Datele referitoare la termenul

de examinare a cauzei:

iunie 2010 (prima instanță)

ianuarie 2013 (instanța de

apel)

15 mai 2013 (instanța de

recurs)

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art.149 alin. (1) Cod penal la 3 ani închisoare. În baza

art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate lui Pînzari Valerian a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă în partea prejudiciului moral a fost admisă parțial și dispusă

încasarea de la Pînzari V. în beneficiul succesorului părții vătămate Mironaș Gh. a

sumei de 50.000 lei.

jurul orelor 2000, aflîndu-se în stare de ebrietate în stradă în s.Isacova, r-nul Orhei,

din motive personale ostile, în cadrul unei cerți apărute în mod subit între el și

cet.Mironaș Nichifor, urmărind scopul vătămării grave a integrității corporale și a

sănătății, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și două lovituri cu un

obiect dur din metal în regiunea capului, cauzîndu-i ultimului leziuni corporale

grave periculoase pentru viață, în urma cărora, la 20 octombrie 2008 Mironaș N. a

decedat.

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pînzari Valerian să fie condamnat

în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 11 ani închisoare în penitenciar de tip

semiînchis, motivînd că prima instanță incorect a apreciat probele administrate,

fiind pronunțată o hotărîre ilegală care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția. Apelantul a invocat că instanța de judecată a indicat că Pînzari V. a săvîrșit

fapta de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății

cet.Mironaș N. care este periculoasă pentru viață și care a provocat decesul

victimei, dar în dispozitiv a indicat că inculpatul se condamnă în baza art.149

alin.(1) Cod penal – omor din imprudență, astfel, contrar prevederilor art.394

alin.(3) pct.2) Cod de procedură penală, în partea descriptivă, nu au fost expuse

circumstanțele cauzei constatate de prima instanță care au dus la reîncadrarea

acțiunilor inculpatului. La fel, a indicat că instanța de judecată neîntemeiat a ajuns

la concluzia că inculpatul a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.149 alin.(1) Cod

penal, deoarece omorul din imprudență poate avea loc doar atunci cînd făptuitorul

nu numai că nu prevede posibilitatea cauzării morții, dar el nu prevede nici

posibilitatea cauzării daunei sănătății, dar trebuia și putea să prevadă survenirea

acestor consecințe. Pînzari V. aplicînd lovituri cu pumnul și cu un obiect din metal

în regiunea capului lui Mironaș N. și-a dat seama că prin fapta sa poate cauza

vătămări corporale grave, iar decesul victimei a reprezentat urmările faptei.

2011, a fost admis apelul procurorului din alte motive, casată sentința atacată,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță, prin care în baza art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală a

fost încetat procesul penal în privința lui Pînzari Valerian pe art.151 alin.(4) Cod

penal, din motiv că există circumstanțe ce exclud sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de Mironaș Gheorghe privind încasarea prejudiciului

moral, a fost lăsată fără soluționare.

Ciobanu S. și succesorul părții vătămate Mironaș Gh.

5.1. procurorul – care a solicitat casarea deciziei atacate cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată, motivînd că

argumentările instanței de apel precum că de către organul de urmărire penală a

fost încălcat flagrant dispoziția art.63 alin.(2) și (6) Cod de procedură penală, nu

sînt întemeiate, deoarece conform prevederilor art.63 alin.(6) Cod de procedură

penală, în vigoare în 2008, prevăd că „...dacă pînă la expirarea termenilor indicate

în alin.(2) nu s-a dispus scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, sau punerea

sub învinuire, calitatea de bănuit încetează de drept. Încetarea de drept a calității de

bănuit în legătură cu expirarea termenilor indicate în alin.(2), în cazul acumulării

ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire

pentru același fapt”. Recurentul invocă că referirea la hotărîrea nr.26 din 23

noiembrie 2010 a Curții Constituționale, privind declararea neconstituțională a

alin.(6) al art.63 Cod de procedură penală contravine prevederilor art.28 alin.(2) al

Legii cu privire la Curtea Constituțională din care rezultă că „Actele normative sau

unele părți ale acestora declarate neconstituționale devin nule și nu se aplică din

momentul adoptării hotărîrii respective a Curții Constituționale. Astfel, rezultă că

efectele recunoașterii neconstituționalității prevederilor art.63 alin.(6) Cod de

procedură penală, sub aspectul CEDO, spre deosebire de cazul recunoașterii

neconstituționalității lor, se răsfrîng asupra situațiilor de fapt, nu de la momentul

stabilirii circumstanțelor de drept, ci din momentul adoptării textului legal pus în

discuție. Dat fiind faptul că actul procedural, la care se referă instanța de apel. A

fost întocmit la 25 februarie 2009, este evident că acesta nu cade sub incidența

normelor menționate și, respectiv, instanța de apel incorect a ajuns la concluzia sa

de încetare a procesului penal, iar efectul retroactiv al legii menționate nu se aplică

în asemenea situații, fapt care reiese din prevederile art.28 alin.(2) al Legii cu

privire la Curtea Constituțională. La fel, a invocat că instanța de apel nu s-a expus

asupra probelor și motivelor indicate în apelul procurorului, precum și eronat a

indicat decizia Curții Supreme de Justiție din 25 aprilie 2008 privindu-l pe

Luchian, Gorceac ș.a., deoarece această hotărîre se bazează pe mai multe motive

care au dus la încetarea cauzei.

5.2. succesorul părții vătămate – care a solicitat casarea hotărîrilor judecătorești,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Pînzari V. să fie

condamnat în baza art.151 alin.(4) Cod penal și să fie admisă acțiunea civilă fiind

încasat prejudiciul moral cauzat în mărime de 350000 lei, motivînd că instanța de

apel a considerat că calitatea de bănuit conform art.63 alin.(6) Cod de procedură

penală a încetat de drept la 23 ianuarie 2010, ilegal, aplicînd în motivarea deciziei

alin.(6), care a fost declarat neconstituțional prin hotărîrea Curții Constituționale

nr.26 din 23 noiembrie 2010. La fel, greșit a fost aplicat și art.230 alin.(2) Cod de

procedură penală, deoarece calitatea de bănuit nu este un drept procesual ci o

calitate procesuală, iar ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit este un act

procesual, de asemenea, ordonanța de punere sub învinuire este un act procesual,

dar nu o încălcare esențială a legii procesual penale. Recurentul indică că eronat au

fost aplicate și prevederile art.251 alin.(4) Cod de procedură penală, deoarece în

calitate de bănuit, învinuit cît și de inculpat, Pînzari V. și apărătorul său nu au

invocat nulitatea acestor acte procesuale, pe care le-au acceptat și semnat. După

încetarea de drept a calității de bănuit a lui Pînzari V., organul de urmărire penală

i-a înaintat învinuirea pe art.151 alin.(4) Cod penal. Organul de urmărire penală nu

era în drept să reia urmărirea penală, deoarece au fost acumulate destule probe

pentru susținerea învinuirii, mai mult ca atît Pînzari V. și-a recunoscut vinovăția.

Astfel, recurentul consideră că în cazul dat n-au fost încălcate drepturile lui Pînzari

V. prevăzute de art.22 Cod de procedură penală și art.4 al protocolului 7 CEDO.

Instanța de apel în decizie a făcut referire la decizia CSJ din 25 aprilie 2008, dar

aceste cauze nu sînt similare, dimpotrivă, decizia instanței de recurs diferă de

cauza lui Pînzari V., atît după speță cît și prevederile legale aplicate și confirmă

contrariul.

fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și succesorul părții

vătămate, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Colegiul penal a constatat că instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor din art.413,414 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura

judecării apelului, nu a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate sub toate

aspectele, complet și obiectiv, încetînd procesul penal în privința lui Pînzari

Valerian pe art.151 alin.(4) Cod penal, din motiv că există circumstanțe ce exclud

sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Totodată a considerat că, instanța de apel a comis erori de drept, care nu pot fi

corectate de instanța de recurs, motiv de casare a hotărîrii, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecători.

2013, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care inculpatul Pînzari Valerian, a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa de 8 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea parțială a prejudiciului moral din contul inculpatului în

beneficiul lui Mironaș Gheorghe a sumei de 50.000 lei.

18 octombrie 2008, în jurul orelor 2000, aflîndu-se în stare de ebrietate în stradă în

s.Isacova, r-nul Orhei, din motive personale ostile, în cadrul unei cerți apărute în

mod subit între el și cet.Mironaș Nichifor, urmărind scopul vătămării grave a

integrității corporale și a sănătății, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii

și două lovituri cu un obiect dur din metal, de formă alungită, în regiunea capului,

în rezultat i-a cauzat cet. Mironaș Nichifor leziuni corporale grave pentru viața

sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă cu fractura oaselor boții și bazei

craniului, cu hematom intracerebral în lobul frontal drept, hemoragii

subarahnoidine și în țesuturile moi pericraniene, vătămări a integrității corporale,

care ulterior, la data de 20 octombrie 2008 au cauzat decesul victimei Mironaș

Nichifor.

Deși inculpatul a recunoscut doar parțial vina în cele incriminate, negînd

aplicarea intenționată a loviturilor, s-a concluzionat că ,vina lui se confirmă prin

probele cercetate și anume:

declarațiile succesorului părții vătămate, Mironaș Gheorghe;

martorilor Buzdugan Nicolai, Buzdugan Gheorghe, Donțu Andrei,

Mironaș Serghei, Brătuțel Serghei, Muntean Veronica, Muntean

Andrean, Tulbure Raisa, Buzdugan Fedora;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 19 octombrie 2008

(f.d.6);

raporturile de examinare medico-legală nr. 227 din 21 octombrie 2010,

nr.332 din 27 octombrie 2008, nr. 361 din 28 noiembrie 2008 (f.d. 21-

23, 52-53, 85-91);

raporturile de expertiză psihiatrică legală a martorului Buzdugan

Nicolaek, nr. 375 -2009, (f.d.173); nr.107-2009 (f.d. 177); nr.713a-

2012.

Instanța de apel analizînd în ansamblu, sub toate aspectele probele prezentate

spre administrare, inclusiv procesele verbale ale acțiunilor de urmărire, a ajuns la

concluzia că vinovăția inculpatului Pînzari Valerian de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod penal, conform indicilor calificativi – vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă

pentru viața și care a provocat decesul victimei, a fost pe deplin dovedită.

Astfel, instanța de fond pronunțînd hotîrîrea, contrar prevederilor art. 314 Cod

de procedură penală a dat o apreciere greșită probelor, care în ansamblu dovedesc

vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) cod penal,

totodată încălcînd prevederile art. 394 alin.(3) pct.1) 2) Cod de procedură penală.

Ungureanu și Gangură Grigore în numele inculpatului.

Avocatul Ion Ungureanu, fără invocarea vreunu-i temei prevăzut de art. 427

alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței și a deciziei cu

dispunerea încetării procesului penal în temeiul 391 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală.

penală, solicită casarea deciziei cu menținerea în vigoare a sentinței.

Se invocă dezacordul, privind admiterea de către instanța de apel a

declarațiilor martorului Buzdugan Nicolae, care din spusele mamei sale se află la

evidență la psihiatru, suferă de o boală psihică și dispune de certificat (f.d.209-

2010) din acest motiv consideră că depozițiile acestuia nu pot fi luate în

considerație și puse la baza sentinței de condamnare.

Consideră că la materialele dosarului nu există nici o probă dobîndită

administrată și admisă legal de către prima și a doua instanță, care ar demonstra că

inculpatul a avut intenția de ai provoca lui Mironaș V., leziuni corporale grave.

următoarele motive.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurenții invocă, dezacordul privind admiterea declarațiilor martorului

Buzdugan Nicolae, care conform certificatului (f.d.209-210) suferă de o boală

psihică, argumentul menționat este respins ca neîntemeiat, deoarece conform

raportului de expertiză psihiatrică-legală ambulatorie nr. 713a-2012 – s-a constatat

că ,,Buzdugan Nicolae de maladii psihice cronice nu suferă, dar reprezintă

retardare mentală moderată, gradul retardării mentale depistat la el nu este atît de

pronunțat ca să-l lipsească de capacitatea de a recepționa evenimentele ce au avut

loc la 18 octombrie 2008. După starea sa psihică în prezent poate depune mărturii

pe dosarul dat.”

Referitor la temeiul, precum că faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, nu poate fi admis, deoarece nu-și găsește confirmare în speța dată.

Colegiul penal consideră, că instanța de apel corect a încadrat acțiunile

inculpatului art. 151 alin.(4) Cod penal – vătămarea gravă a integrității corporale

sau a sănătății, care au provocat decesul victimei.

Cu toate că fapta a fost parțial recunoscută de către făptuitor, negînd aplicarea

intenționată a loviturilor, instanța de apel a constatat că vina lui se confirmă prin

probele cumulate în cadrul cercetării judecătorești și anume:

declarațiile succesorului părții vătămate, Mironaș Gheorghe;

martorilor Buzdugan Nicolai, Buzdugan Gheorghe, Donțu Andrei,

Mironaș Serghei, Brătuțel Serghei, Muntean Veronica, Muntean

Andrean, Tulbure Raisa, Buzdugan Fedora;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 19 octombrie 2008

(f.d.6);

raporturile de examinare medico-legală nr. 227 din 21 octombrie 2010,

nr.332 din 27 octombrie 2008, nr. 361 din 28 noiembrie 2008 (f.d. 21-

23, 52-53, 85-91);

raporturile de expertiză psihiatrică legală a martorului Buzdugan

Nicolaek, nr. 375 -2009, (f.d.173); nr.107-2009 (f.d. 177); nr.713a-

2012.

În opinia instanței de recurs, Curtea de apel corect a constatat faptul aprecierii

greșite a probelor de către prima instanță, care în ansamblu lor dovedesc vina

inculpatului in comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod penal.

Totodată, încălcînd la adoptarea sentinței prevederile art. 394 alin.(3) pct.1) Cod de

procedură penală – în textul sentinței instanța de fond a stabilit că Pînzari Valerian

a săvîrșit fapta de vătămare intenționată gravă a integrității corporale, periculoasă

pentru viață, care a provocat decesul victimei, însă în dispozitivul sentinței greșit a

admis reîncadrarea juridică a faptei, din infracțiunea de vătămare intenționată

gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață,

și care a provocat decesul victimei, prevăzută de art. 151 alin.(4) Cod penal, în

cea de omor din imprudență, prevăzută de art. 149 alin.(1) Cod penal.

La stabilirea măsurii de pedeapsă, s-a ținut cont de prevederile art. 6,7,61,75

Cod penal, fiind luate în considerație motivul și gravitatea infracțiunii săvîrșite,

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, cît și

responsabilitatea inculpatului.

În consecință, Colegiul conchide că decizia instanței de apel nu este afectată

de erori de drept prevăzute de pct. 12), alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

motiv pentru care recursurile declarate de avocații în numele inculpatului se vor

declara inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate în numele inculpatului de către

avocatul Ion Ungureanu împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 01 iunie 2010 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2013 și

avocatul Grigore Gangură împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 ianuarie 2013, în cauza penală Pînzari Valerian Nicolae, ca vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 iunie 2013.

Președintele Petru Ursache

judecătorii Ghenadie Nicolaev

Nicolae Gordilă

Copia corespunde originalului

Judecători: Petru Ursache.