1ra-589-2013 — 190 alin.2 lit.c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 190 alin.2 lit.c CP
- Temei legal
- 190 alin.2 lit.c CP
1ra-589-2013 — 190 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr.1ra-589/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
29 mai 2013 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Petru Ursache,
Judecătorii - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 26 decembrie 2012 în cauza penală privindu-l pe
Chiminja Andrei Victor, născut la 10
februarie 1982, originar și domiciliat în
mun.Chișinău, str.Ștefan Neaga 12, ap.1.
Cauza a fost examinată în prima instanță de
la 09.04.2012 pînă la 30.05.2012, în instanța
de apel de la 09.07.2012 pînă la 26.12.2012,
în instanța de recurs de la 23.04.2013 pînă la
29.05.2013.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 30 mai 2012, Chiminja
Andrei a fost condamnat în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal la 3 ani închisoare cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe un termen de 1 an.
În temeiul art.90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei închisorii pe un termen de probă de 1 an.
Potrivit sentinței, s-a constatat că Chiminja Andrei, la 02 martie 2012, ora 10.00,
urmărind scopul obținerii ilicite a bunurilor altei persoane, dobîndind încrederea
prietenului său Maidainic Vadim, în timp ce se alfa pe str.Milano 2, mun.Chișinău, sub
pretextul efectuării unui sunet, a cerut de la ultimul telefonul mobil de model „Nokia
C101”, iar după ce a primit telefonul mobil, în vederea realizării intenției sale criminale, a
plecat cu bunul însușit într-o direcție necunoscută, cauzîndu-i părții vătămate o daună
materială considerabilă, în sumă de 1700 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul S.Zamă, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care A.Chiminja să fie
condamnat în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții în domeniul gestionării patrimoniului pe un termen de 3 ani,
invocînd că prima instanță nu a luat în considerație gravitatea infracțiunii săvîrșite de
inculpat, persoana acestuia, că anterior a fost condamnat, dar antecedentul penal este stins,
astfel pedeapsa stabilită cu aplicarea art.90 Cod penal nu-și va atinge scopul de corijare și
reeducare a acestuia.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 decembrie 2012,
a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.
Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin
prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în
cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui A.Chiminja în săvîrșirea infracțiunii
1
imputate, corect a stabilit circumstanțele de fapt și vinovăția inculpatului, just a încadrat în
drept acțiunile lui, circumstanțe care nici nu se contestă.
De asemenea, instanța a conchis că și măsura de pedeapsă a fost aplicată legal și
corect de către prima instanță, că la stabilirea acesteia s-a ținut seama de gravitatea
infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele atenuante prezente în cauză: recunoașterea vinei de
către inculpat și căința sinceră în cele comise, recuperarea prejudiciului cauzat și cererea
părții vătămate, prin care l-a iertat pe inculpat și nu dorește să fie pedepsit aspru, precum
și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de
viață ale acestuia, considerînd totodată irațională executarea reală a pedepsei cu
închisoarea, pe motiv că corectarea și reeducarea lui este posibilă fară izolarea de
societate, în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei, nefiind stabilite
careva impedimente pentru aplicarea acestor prevederi legale, inculpatul neprezentînd
pericol sporit pentru societate.
În recursul ordinar declarat de către procuror, invocîndu-se temeiurile prevăzute
de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, se solicită casarea deciziei
instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, invocînd că
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de aplicare a pedepsei,
cu suspendarea executării ei pe termen de probă, în rest invocînd repetat aceleași motive
ca și în apel descrise la pct.3 al prezentei decizii.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a
fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide
inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit
neîntemeiat.
Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temeiuri de casare a deciziei
instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care
stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-
a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau acesta nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii, sau
acesta este expus neclar, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Colegiul penal constată că motivele invocate de recurent nu sînt aplicabile din
punct de vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de
recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.
Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului și critică aceste hotărîri numai referitor la suspendarea condiționată a
executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui A.Chiminja pe termen de probă.
Motivul recurentului, precum că instanțele de fond și de apel incorect au
individualizat pedeapsa și greșit au aplicat prevederile art.90 Cod penal inculpatului
A.Chiminja, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat.
Potrivit art.90 Cod penal, dacă la stabilirea pedepsei închisorii pe un termen de cel
mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, instanța de judecată, ținînd seama de
circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este
rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată
a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele
condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.
2
Conform părții descriptive a sentinței, prima instanță a menționat că la aplicarea
pedepsei lui A.Chiminja se ține seama de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de toate
circumstanțele atenuante, de persoana inculpatului, care a recunoscut vina și s-a căit sincer
în cele comise, a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate, care l-a iertat și nu dorește să
fie pedepsit aspru, de scopul pedepsei penale și de faptul că inculpatul nu prezintă pericol
pentru societate, precum și de lipsa circumstanțelor agravante.
Astfel, instanța a conchis că corectarea și reeducarea lui A.Chiminja poate fi
obținută prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și care s-
a stabilit în termen de pînă la 3 ani. Prin urmare, Colegiul penal remarcă că prima instanță,
care a stabilit pedeapsa închisorii pe un termen de 3 ani, a respectat limita sancțiunii
art.190 alin.(2) Cod penal. Interdicții de aplicare a art.90 Cod penal în atare situație legea
nu prevede, deoarece suspendarea executării condiționate a pedepsei conform alin.(4) al
aceluiași articol poate avea loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de categorie gravă.
Lecturînd textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal reține că și această
instanță și-a motivat concluzia prin care a respins apelul procurorului, constatînd că
pedeapsa stabilită inculpatului este în corespundere cu prevederile art.7, 61, 75 Cod penal
și că aplicarea art.90 Cod penal în privința lui A.Chiminja s-a efectuat în limitele legii.
Mai mult, în instanța de apel însăși partea vătămată V.Maidanic a solicitat de a fi respins
apelul procurorului, cu menținerea sentinței.
Raportînd aceste circumstanțe la afirmația recurentului, precum că instanța de apel
nu a dat răspuns la motivele apelului, Colegiul penal conchide că aceasta nu se confirmă.
Totodată, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul apelului și
argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel,
examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a
pronunțat detaliat și motivat asupra acestora.
Prin urmare, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată lui A.Chiminja este în
limitele prevăzute de lege, astfel că nu există temei legal pentru admiterea recursului
ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, decide inadmisibilitatea lui, fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiței,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul
Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 26 decembrie 2012 în cauza penală în privința lui Chiminja Andrei, fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data de 12 iunie 2013.
Președinte Petru Ursache
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
3