18 — 145 alin.2 lit.d, i, k, art.188 alin.3 lit.c și 323 alin.1

18 — 145 alin.2 lit.d, i, k, art.188 alin.3 lit.c și 323 alin.1 (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr.1ra-368/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 aprilie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecători - Elena Covalenco, Vladimir Timofti, Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev,

cu participarea:

procurorului - Nicolae Suvac,

avocaților - Constantin Timofti, Maria Iarovoi, Gheorghe Josu și Valentin Guțu,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de procurorul în cadrul

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Valeriu Sîrbu, avocatul Valentin Guțu în

interesele succesorului părții vătămate Ludmila Constantinescu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 20 decembrie 2012 și de avocații Timofti

Constantin și Gheorghe Josu în numele inculpaților Mihail Capmaru și Ion Capmaru,

împotriva sentinței Judecătoriei Leova din 04 iulie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Cahul din 20 decembrie 2012 în cauza penală privindu-i pe

Capmaru Mihail Mihail, născut la 02 mai 1985,

originar și domiciliat în s.Tomai, r-nul Leova,

Capmaru Ion Mihail, născut la 13 aprilie 1989,

originar și domiciliat în s.Tomai, r-nul Leova,

și

Varaniță Octavian Mihail, născut la 02 ianuarie

1988, originar și domiciliat în s.Tomai, r-nul

Leova.

Cauza a fost examinată în prima instanță de la

27.03.2012 pînă la 04.07.2012, în instanța de

apel de la 28.08.2012 pînă la 20.12.2012, în

instanța de recurs de la 04.03.2013 pînă la

23.04.2013.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-au prezentat: inculpații Capmaru Mihail, Capmaru Ion, Varaniță Octavian și

succesorul părții vătămate Constantinescu Ludmila.

Procurorul și-a susținut recursul său și cel al avocatului Valentin Guțu în interesele

succesorului părții vătămate Ludmila Constantinescu, solicitînd admiterea lor în sensul

declarat și respingerea recursurilor avocaților Constantin Timofti și Gheorghe Josu în numele

inculpaților ca fiind nefondate.

Apărătorii Constantin Timofti, Gheorghe Josu și inculpații Capmaru Mihail, Capmaru

Ion, și-au susținut recursurile, solicitînd admiterea lor în sensurile declarate și respingerea

recursurilor procurorului și avocatului în interesele succesorului părții vătămate, ca fiind

neîntemeiate.

Apărătorul Maria Iarovoi și inculpatul Varaniță Octavian s-au pronunțat pentru

respingerea recursurilor declarate de procuror și avocat în interesele succesorului părții

vătămate ca fiind neîntemeiate, cu menținerea hotărîrii atacate.

Colegiul penal lărgit asupra recursurilor,

1

C O N S T A T Ă :

- Capmaru Mihail și Capmaru Ion în baza art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal la cîte 10 ani

închisoare și în baza art.145 alin.(2) lit.d), i), k) Cod penal la cîte 18 ani închisoare, fiecare iar

în temeiul art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate le-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 20 de ani închisoare, fiecare, cu executarea ei

în penitenciar de tip închis,

- Varaniță Octavian în baza art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal la 8 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, procesul penal în privința lui Varaniță Octavian în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.323 alin.(1) Cod penal a fost încetat.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea în beneficiul

succesorului părții vătămate Constantinescu Ludmila, în mod solidar, de la Capmaru Mihail și

Capmaru Ion a cîte 60 000 lei de la fiecare și de la Varaniță Octavian - 30 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și 14 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru acordarea asistenței

juridice, iar în partea încasării prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Acțiunea civilă înaintată de ÎSS „Iargara” a fost admisă, încasîndu-se în beneficiul

acesteia, în mod solidar, de la Capmaru Mihail, Capmaru Ion și Varaniță Octavian prejudiciul

material în sumă de 270 lei.

Octavian, la 17 aprilie 2011, ora 22.00, prin înțelegere prealabilă, avînd scopul de a sustrage

lemne din padurea ÎSS „Iargara”, s.Tomai, r-nul Leova, au tăiat ilegal 3 copaci de salcîm,

însă au fost observați de pădurarul Constantinescu Zosim, care le-a indicat să încarce lemnele

tăiate în căruță și să le transporte la canton pentru a fixa faptul sustragerii lemnelor, fapt

executat de către aceștea. Capmaru Mihail mînuia căruța în care se afla și pădurarul

Constantinescu Zosim, iar Capmaru Ion și Varaniță Octavian se deplasau pe jos din urma

căruței. În timpul deplasării, Capmaru Mihail a cerut lui Constantinescu Zosim să-i lase

căruța cu lemne, însă ultimul a refuzat, din care motiv Capmaru Mihail a inițiat o ceartă cu

acesta, izbindu-l jos din căruță, timp în care s-au apropiat Capmaru Ion și Varaniță Octavian.

Capmaru Mihail, în scopul sustragerii în mod deschis a lemnelor, a smuls arma de model „IJ-

18 E nr.35494” de la Constantinescu Zosim, cu patul căreia l-a lovit în regiunea feței, inițiind

astfel o bătaie, după care acesta a fugit, iar Capmaru Ion i-a dat indicație lui Varaniță

Octavian să stea de pază lîngă căruță și împreună cu Capmaru Mihail l-au urmărit pe partea

vătămată și, ajungîndu-l din urmă, în scopul însușirii în mod deschis a lemnelor tăiate, i-au

aplicat multiple lovituri în diferite regiuni ale corpului cauzîndu-i, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.32 din 19.04.2011, vătămări corporale grave periculoase pentru

viață, în urma cărora a survenit decesul acestuia.

Ulterior, fiind chemat de Capmaru Mihail, Varaniță Octavian s-a apropiat de ei cu

căruța, în care Capmaru Ion și Capmaru Mihail au pus cadavrul victimei și împreună cu

lemnele sustrase s-au deplasat în direcția s.Sărata Nouă, r-nul Leova, unde Capmaru Ion și

Capmaru Mihail au descărcat cadavrul în fîșia forestieră din marginea iazului, apoi,

deplasîndu-se în direcția cimitirului, au lăsat o parte din lemnele sustrase și arma de model

„IJ-18 E nr.35494”, iar o parte din lemne le-au dus acasă la Capmaru Ion, cauzînd astfel ÎSS

„Iargara” un prejudiciu material în sumă de 270 lei.

2.1. La 17 aprilie 2011, ora 22.00, Capmaru Mihail prin înțelegere prealabilă cu

Capmaru Ion, fiind însoțiți de către Varaniță Octavian, avînd scopul de a sustrage lemne, s-au

deplasat la cantonul nr.3 în pădurea din s.Tomai, r-nul Leova. În timpul sustragerii lemnului

de specia salcîm alb, au fost surprinși de către pădurarul Constantinescu Zosim, care le-a

indicat să încarce lemnele tăiate în căruță și să le transporte la canton, unde urma să fixeze

faptul sustragerii lemnelor, cu ce aceștea au fost de acord. Capmaru Mihail mînuia căruța în

2

care se afla și Constantinescu Zosim, iar Capmaru Ion și Varaniță Octavian se deplasau pe jos

din urma căruții.

În timpul deplasării spre canton, Capmaru Mihail a cerut părții vătămate să-i lase

căruța cu lemne, însă ultimul a refuzat, din care motiv Capmaru Mihail a inițiat o ceartă cu

partea vătămată, izbindu-1 jos din căruță, timp în care s-au apropiat Capmaru Ion și Varaniță

Octavian. Capmaru Mihail a smuls forțat arma de model „IJ-18 E nr.35494” de la

Constantinescu Zosim cu care i-a aplicat o lovitură în regiunea frontală, iar cînd

Constantinescu Zosim a fugit, Capmaru Ion i-a dat indicație lui Varaniță Octavian să stea de

pază lîngă căruță și împreună cu Capmaru Mihail au alergat după el și, ajungîndu-1 din urmă,

avînd scopul de a-l omorî, în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de serviciu

și de a ascunde o altă infracțiune, i-au aplicat mai multe lovituri cu arma de model „IJ-18 E

nr.35494” în regiunea capului și multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale

corpului cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.32 din 19.04.2011,

vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora a survenit decesul acestuia.

Ulterior, fiind chemat de Capmaru Mihail, Varaniță Octavian s-a apropiat de ei cu

căruța, în care Capmaru Ion și Capmaru Mihail au pus cadavrul victimei și împreună cu

lemnele sustrase s-au deplasat cu căruța în direcția s.Sărata Nouă, r-nul Leova, unde Capmaru

Ion și Capmaru Mihail au descărcat cadavrul în fîșia forestieră din marginea iazului, apoi au

mers în direcția cimitirului, unde au lăsat o parte din lemnele sustrase și arma de model „IJ-18

E nr.35494”, iar o parte din lemne le-au dus acasă la Capmaru Ion.

2.2. De către organul de urmărire penală inculpatul Varaniță Octavian se învinuiește în

faptul că, la 18.04.2011, după săvîrșirea atacului tîlhăresc, la indicația lui Capmaru Ion a

rămas să stea de pază lîngă căruță, iar Capmaru Ion și Capmaru Mihail l-au urmărit pe

Constantinescu Zosim și, ajungîndu-1 din urmă, în scopul însușirii în mod deschis a lemnelor

tăiate, i-au aplicat multiple lovituri în diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i leziuni

corporale care, conform expertizei medico-legală nr.32 din 19.04.2011, se califică ca vătămări

corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora a survenit decesul victimei. În timpul

săvîrșirii omorului de către frații Capmaru, Varaniță Octavian s-a aflat lîngă căruță, el fiind

conștient de motivul și desfășurarea conflictului între aceștia și victimă.

Ulterior, la chemarea lui Capmaru Mihail, Varaniță Octavian s-a apropiat cu căruța

văzîndu-1 pe Constantinescu Zosim, care era la pămînt însîngerat și nu dădea semne de viață,

la picioarele căruia se aflau Capmaru Mihail și Capmaru Ion, care au încărcat cadavrul

victimei în căruță.

Apoi, conștientizînd caracterul infracțiunii și însăși faptul comiterii crimei de Capmaru

Ion și Capmaru Mihail, precum și de faptul decesului lui Constantinescu Zosim, fiind la

mînuirea căruței, Varaniță Octavian, împreună cu frații Capmaru Ion și Capmaru Mihail s-au

deplasat în direcția s.Sărata Nouă, r-nul Leova, unde frații Capmaru au descărcat cadavrul,

lăsîndu-l în fîșia forestieră din marginea iazului. Iar ulterior s-au deplasat în direcția

cimitirului, unde împreună Capmaru Ion și Capmaru Mihail au descărcat lemnele sustrase și

pușca de model „IJ-18E nr.35494”, fapt prin care a contribuit fără o înțelegere prealabilă la

favorizarea ascunderii urmelor infracțiuni, a lemnelor sustrase, a armei și a cadavrului, după

care, a ajutat infractorii să se sustragă de la răspundere penală în Federația Rusă, unde i-a

asigurat cu loc de muncă.

interesele succesorului părții vătămate, avocatul M.Iarovoi în numele inculpatului O.Varaniță

și inculpat, avocatul C.Timofti în numele inculpatului M.Capmaru și avocatul Gh.Josu în

numele inculpatului I.Capmaru, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații I.Capmaru și M.Capmaru

să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.145 alin.(2) lit.b), d), i), j), k) și art.188

alin.(3) lit.c) Cod penal, iar în temeiul art.84 alin.(5) Cod penal să le fie stabilită pedeapsa

definitivă - detenție pe viată, O.Varaniță să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza

3

art.188 alin.(3) lit.c) și art.323 alin.(1) Cod penal, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal să-i

fie stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani și 6 luni închisoare, pe motiv că instanța de

judecată la pronunțarea sentinței incorect a exclus din învinuirea lui I.Capmaru și M.Capmaru

semnele calificative prevăzute de lit.b) și j) ale art.145 alin.(2) Cod penal și a încetat procesul

penal în privința inculpatului O.Varaniță în baza art.323 alin.(1) Cod penal fără să țină seama

de informația nr.7-144/11-1186 din 26.03.2012 a Procuraturii Generale și a prevederilor

art.56 alin.(2) din Convenția cu privire la asistența juridică și raportul juridic în materie civilă,

familială și penală, încheiată între R.Moldova și Federația Rusă la 22.01.1993; că pedeapsa

stabilită inculpaților nu corespunde gravității infracțiunilor comise, circumstanțelor stabilite în

cauză și personalității făptuitorilor, fiind stabilită de instanță de judecată fără respectarea în

volum deplin a prevederilor art.61, art.75 Cod penal;

- avocatul V.Guțu în interesele succesorului părții vătămate, casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpaților I.Capmaru și

M.Capmaru să le fie aplicată pedeapsa definitivă sub formă de detenție pe viață, iar lui

O.Varaniță - o pedeapsă maximă prevăzută de legea penală pentru săvîrșirea căreia el se

învinuiește, și să fie admisă integral acțiunea civilă depusă de succesorul părții vătămate, cu

încasarea integrală a cheltuielilor juridice suportate pentru examinarea cauzei penale,

motivînd că instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpaților nu a ținut cont de

circumstanțele agravante a cauzei, scopul pedepsei penale și ca consecință le-a stabilit

acestora o pedeapsă prea blîndă; instanța neîntemeiat a micșorat suma cheltuielilor judiciare

suportate de către succesorul părții vătămate pentru acordarea asistenței juridice și a lăsat fără

examinare capătul acțiunii civile privind recuperarea prejudiciului material;

- avocatul M.Iarovoi în numele inculpatului O.Varanită și inculpatul, casarea acesteia

în partea condamnării lui în baza art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal, rejudecarea cauzei în partea

dată și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta imputată acestuia, și calificată

ca atac tîlhăresc, nu a fost comisă de inculpat; prin probele administrate s-a stabilit că

O.Varaniță fiind rugat de frații Capmaru, împreună cu aceștia a mers și le-a ajutat să taie

copacii din pădure pentru lemne de foc, unde au și fost depistați de pădurarul

Z.Constantinescu, la indicația căruia împreună cu frații Capmaru a mers la canton pentru

clarificarea faptei și întocmirea procesului-verbal, exprimînd astfel acordul de a răspunde

pentru cele săvîrșite. Între frații Capmaru și O.Varaniță nu a avut loc nici o discuție cum să

procedeze în continuare, iar la cearta și bătaia care s-a iscat între frații Capmaru și

Z.Constantinescu, O.Varaniță nu a participat și nici organul de urmărire penală nu a stabilit

rolul acestuia, iar instanța de judecată recunoscîndu-l vinovat, nu a analizat prin ce se exprimă

atacul tîlhăresc din partea acestuia, rolul lui în comiterea infracțiunii imputate, ce violență a

aplicat dînsul față de victimă;

- avocatul C.Timofti în numele inculpatului M.Capmaru, casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare pe ambele capete de învinuire, pe motiv că prin

probele administrate în cauză nu s-a stabilit că acțiunile acestuia conțin elementele infracțiunii

de omor, și de atac tîlhăresc, ci constituie o contravenție prevăzută de art.122 Cod

contravențional, deoarece în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit că inculpații au mers în

pădure, unde au tăiat ilicit copacii pentru lemne de foc și, în timp ce încărcau lemnele în

căruță, au fost depistați de către pădurarul Z.Constantinescu; instanța concluzionînd că deși

între frații Capmaru nu a fost o înțelegere prealabilă de a omorî victima, însă participînd

împreună la omorul acestuia, au acționat în comun acord, avînd scopul de a ascunde o altă

infracțiune, nu a cercetat caracterul și gradul participării fiecăruia dintre inculpați la

infracțiune, deoarece potrivit concluziilor expertizei medico-legale și explicațiilor expertului,

decesul victimei a survenit în urma aplicării unei lovituri cu patul armei, care a fost fatală,

însă nici organul de urmărire penală și nici instanța de judecată nu a stabilit cine anume din

inculpați a aplicat lovitura dată; vinovăția lui M.Capmaru în săvîrșirea omorului victimei nu a

fost dovedită, iar recunoașterea de către acesta a vinovăției, vine în contradicție cu probele

administrate în cauză, sentința de condamnare fiind bazată pe presupuneri;

4

- avocatul Gh.Josu în numele inculpatului I.Capmaru, casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare pe ambele capete de învinuire, iar acțiunile

civile să fie respinse, pe motiv că inculpatul fiind pus sub învinuire pentru infracțiunile

incriminate a recunoscut faptul tăierii ilegale a arborilor, însă nu a recunoscut că a atacat

victima cu scopul sustragerii lemnelor și faptul omorului acestuia, în cadrul cercetării

judecătorești nefiind acumulate probe ce ar confirma vinovăția lui în cele incriminate; potrivit

declarațiilor inculpaților, s-a constatat că ei s-au înțeles să aducă lemne din pădure, adică să

taie ilegal copaci și nu s-au înțeles ce vor face în cazul în care vor fi depistați de către pădurar,

iar din momentul depistării lor, ei nu au făcut nici o acțiune îndreptată spre sustragerea

lemnelor care deja erau încărcate în căruță, astfel în cauză lipsesc probe ce ar demonstra

învinuirea adusă inculpaților în săvîrșirea atacului tîlhăresc cu scopul sustragerii bunurilor

proprietarului, prin urmare acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în baza art.122 Cod

contravențional, ca tăierea ilegală a arborilor; instanța greșit a conchis că în urma acțiunilor

comune a inculpaților Capmaru a fost omorîtă victima, deoarece nimeni din inculpați nu a

declarat despre intenției lor de a omorî victima cu scopul ascunderii altei infracțiuni, iar

conflictul între victimă și M.Capmaru a apărut spontan, în lipsa lui I.Capmaru; loviturile

aplicate de către M.Capmaru victimei cu arma, una dintre care a fost fatală, au fost efectuate

de sinestătător, adică în cazul dat a avut loc excesul de autor, prevăzut la art.48 Cod penal, și

pentru acțiunile comise de M.Capmaru nu poate purta răspundere I.Capmaru.

respins apelul procurorului și admise apelurile declarate de avocatul V.Guțu în interesele

succesorului părții vătămate, avocatul M.Iarovoi în numele inculpatului O.Varaniță și de

inculpat, avocații C.Timofti și Gh.Josu în numele inculpaților M.Capmaru și, respectiv,

I.Capmaru, casată parțial sentința în latura penală și în latura civilă, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui M.Capmaru,

I.Capmaru și O.Varaniță de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(3) lit.c) Cod

penal și recunoscuți vinovați de săvîrșirea contravenției prevăzute de art.122 alin.(1) Cod

contravențional, cu încetarea procesului contravențional în privința acestora în legătură cu

prescripția răspunderii contravenționale.

M.Capmaru și I.Capmaru au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.145

alin.(2) lit.d), i), k) Cod penal la 18 ani închisoare fiecare, în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate L.Constantinescu a fost admisă

parțial, dispunîndu-se încasarea de la I.Capmaru și M.Capmaru, în mod solidar, în beneficiul

acesteia 30400,85 lei - cu titlu de cheltuieli suportate pentru înmormîntarea victimei, 14500

lei - cu titlu de cheltuieli suportate pentru efectuarea expertizei genetice, 12500 lei - cu titlu

de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice, iar în total - 57400,85 lei și a cîte 60 000 lei

de la fiecare - cu titlu de despăgubiri morale. În rest acțiunea civilă a fost respinsă.

Acțiunea civilă a Întreprinderii de Stat pentru Silvicultură „Iargara” a fost lăsată fără

soluționare, fapt ce nu o împiedică înaintarea ei în ordinea procedurii civile. În rest, sentința a

fost menținută.

4.1. Pentru pronunțarea hotărîrii date instanța de apel a conchis că, prin probele

administrate în cauză s-a constatat că, în noaptea de 17 aprilie 2011 spre 18 aprilie 2011

inculpații Capmaru Ion și Capmaru Mihail, fiind însoțiți de Varaniță Octavian, în timpul

comiterii acțiunilor ilicite de tăierea arborilor de specia salcîm alb din fîșia forestieră „Hîrtop”

din cantonul nr.3 al ocolului silvic Leova, amplasată la marginea s.Tomai, r-nul Leova, au

fost surprinși de pădurarul ocolului silvic Constantinescu Zosim, la cerința căruia au încetat

tăierea ilicită a arborilor, au încărcat în căruța, ce-i aparținea lui Capmaru Mihail, lemnele și

motoferăstrău și împreună cu pădurarul Constantinescu Zosim s-au îndreptat spre canton

pentru întocmirea actelor.

Pe drum spre canton, Capmaru Mihail s-a certat cu Constantinescu Zosim, din motiv

că acesta s-a exprimat că va reține căruță cu calul, izbindu-1 pe ultimul din căruță, timp în

care s-au apropiat Varaniță Octavian și Capmaru Ion, care a smuls forțat de la Constantinescu

5

Zosim arma de model „IJ-8 E nr.35494” și i-a aplicat o lovitură în regiunea frontală, după

care acesta din urmă a fugit, iar Capmaru Ion dînd indicație lui Varaniță Octavian să stea de

pază lîngă căruță, împreună cu Capmaru Mihail au alergat după Constantinescu Zosim și,

ajungîndu-1 din urmă, avînd scopul de a-1 omorî, în legătură cu îndeplinirea de către acesta a

obligațiilor de serviciu, fiind pădurar, cu scopul de a ascunde o altă infracțiune, i-au aplicat

acestuia mai multe lovituri cu pușca de model „IJ-18 E nr.35494” în regiunea capului și

multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului cauzîndu-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.32 din 19.04.2011, vătămări corporale grave

periculoase pentru viață, în urma cărora a survenit decesul victimei.

La chemarea lui Capmaru Mihail, Varaniță Octavian s-a apropiat de ei cu căruța în

care frații Capmaru au pus cadavrul victimei. Ulterior, cu căruța la mînuirea căreia se afla

Varaniță Octavian, s-au deplasat spre fîșia forestieră din marginea iazului din s.Sărata Nouă,

r-nul Leova, unde au lăsat cadavrul, după care au mers în regiunea cimitirului, unde au lăsat o

parte din lemnele sustrase și arma de model „IJ-18 E nr.35494”.

4.2. De către organul de urmărire penală Capmaru Ion, Capmaru Mihail și Varaniță

Octavian au fost învinuiți de faptul că, la 17 aprilie 2011, aproximativ ora 22.00, prin

înțelegere prealabilă, avînd scopul de a sustrage lemne din pădurea ÎSS „Iargara”, s.Tomai, r-

nul Leova, au tăiat ilegal 3 copaci de salcîm, dar au fost observați de pădurarul

Constantinescu Zosim, la indicția căruia au încărcat lemnele tăiate în căruță pentru a le

transporta la canton, unde urma să fie fixat faptul sustragerii lemnelor, cu ce aceștia au fost de

acord. Capmaru Mihail mînuia căruța în care se afla și Constantinescu Zosim, iar Capmaru

Ion și Varaniță Octavian se deplasau pe jos din urma căruței.

În timpul deplasării spre canton, Capmaru Mihail a cerut părții vătămate să-i lase

căruța cu lemne, însă ultimul a refuzat, din care motiv acesta a inițiat o ceartă cu victima,

izbindu-1 jos din căruță, timp în care s-au apropiat Capmaru Ion și Varaniță Octavian.

Capmaru Mihail, în scopul sustragerii în mod deschis a lemnelor, a smuls arma de model „IJ-

18 E nr.35494” de la Constantinescu Zosim cu patul căreia i-a aplicat o lovitură în regiunea

feței, inițiind astfel o bătaie, iar cînd Constantinescu Zosim a fugit, Capmaru Ion i-a dat

indicație lui Varaniță Octavian să stea de pază lîngă căruță și împreună cu Capmaru Mihail au

alergat după el și, ajungîndu-1 din urmă, avînd scopul însușirii în mod deschis a lemnelor

tăiate, i-au aplicat acestuia multiple lovituri în diferite regiuni ale corpului cauzîndu-i,

conform raportului de expertiză medico-legală nr.32 din 19.04.2011, vătămări corporale grave

periculoase pentru viață, în urma cărora a survenit decesul acestuia.

Ulterior, fiind chemat de Capmaru Mihail, Varaniță Octavian s-a apropiat de ei cu

căruța, în care Capmaru Ion și Capmaru Mihail au pus cadavrul victimei și împreună cu

lemnele sustrase s-au deplasat cu căruța mînuită de Varaniță Octavian în direcția s.Sărata

Nouă, r-nul Leova, unde frații Capmaru au lăsat cadavrul în fîșia forestieră din marginea

iazului, apoi s-au deplasat în direcția cimitirului, unde aceștia au lăsat o parte din lemnele

sustrase și arma de model „IJ-18 E nr.35494”, iar o parte din lemne le-au dus acasă la

Capmaru Ion, cauzînd ÎSS „Iargara” un prejudiciu material în sumă de 270 lei.

Pe acest capăt de învinuire instanța de apel a constatat că în acțiunile inculpaților

lipsesc elementele componenței de infracțiune prevăzută de art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal,

dar analizînd ansamblul de probe administrate în cauză, prin prisma prevederilor art.101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, fapta inculpaților

constituie o contravenție prevăzută de art.122 alin.(1) Cod contravențional - tăierea ilegală a

arborilor pînă la gradul de încetare a creșterii lor.

Instanța și-a motivat soluția dată indicînd că, prin probele administrate cert s-a stabilit

că inculpații au avut scopul tăierii ilegale a arborilor de specia salcîm din fîșia forestieră, dar

au fost surprinși de către pădurar în momentul tăierii ilegale a arborilor, care la acel moment

constituiau resursele naturale în starea lor firească naturală, fiind obiectul infracțiunii

ecologice, prevăzută de art.231 Cod penal. Arborii n-au fost expuși în momentul său înaintea

6

acțiunilor ilegale a inculpaților influenței procesului activității de producție (să fie tăiați,

pregătiți de către gospodării sau oameni, individual, în procesul activității lor de muncă). Cum

numai arborii sînt incluși în circuitul economic atunci cînd sînt supuși procesului de muncă:

tăiați, depozitați sau prin alte activități de muncă, ei automat devin marfă, adică avere, și

numai în așa caz, însușirea acestui lemn printr-un atac tîlhăresc constituie infracțiunea

prevăzută de art.188 Cod penal.

Astfel, instanța a indicat că potrivit probelor administrate în cauză, cert s-a stabilit că

inculpații, fiind surprinși de către victimă în momentul tăierii ilegale a arborilor, imediat s-au

ordonat cerințelor acestuia: au încetat tăierea ilicită a arborilor, i-au încărcat în căruță și s-au

îndreptat la canton pentru fixarea faptului tăierii ilicite a acestora, iar în drum spre canton

între M.Capmaru și victimă s-a iscat o ceartă. Prin urmare, nu și-a găsit confirmare învinuirea

adusă inculpaților, precum că ei fiind surprinși de Z.Constantinescu la tăierea ilicită, cu

scopul sustragerii lemnelor l-au atacat, aplicîndu-i multiple lovituri în diferite regiuni ale

corpului, cauzîndu-i vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora a

survenit decesul acestuia.

Instanța a indicat că în urma acțiunilor inculpaților de tăierea ilicită a arborilor din

fondul silvic, proprietarului i-a fost cauzat un prejudiciu în sumă de 270 lei, ceea ce nu

depășește 500 de unități convenționale, astfel că fapta acestora nu constituie o infracțiune

prevăzută de art.231 lit.b) Cod penal, ci o contravenție prevăzută de art.122 alin.(1) Cod

contravențional - tăierea ilegală a arborilor pînă la gradul de încetare a creșterii lor, astfel, în

temeiul art.332 alin.(2) Cod de procedura penală, procesul penal urmează a fi încetat, în

legătură cu prescripția răspunderii contravenționale, în conformitate cu prevederile art.30

alin.(2) Cod contravențional.

Totodată, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpaților Capmaru Ion și

Capmaru Mihail în săvîrșirea înfracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit.d), i), k) Cod penal

și-a găsit confirmare prin ansamblul de probe administrate în cauză, și anume prin:

- declarațiile inculpatului O.Varanița, care a declarat că fiind prinși de către pădurar

cînd tăiau lemnele, la cerința acestuia au încărcat lemnele în căruța lui M.Capmaru și s-au

îndreptat spre canton, ajungînd în apropierea unui iaz, între aceștia s-a început o ceartă, care

s-a transformat în bătaie la care a luat parte și I.Capmaru, care a alergat spre dînșii și luînd

arma de la pădurar l-a lovit în față, acesta a fugit spre pădure, la indicația lui I.Capmaru el a

rămas lîngă căruță, iar frații Capmaru au fugit după pădurar, după o perioadă de timp a fost

chemat de către M.Capmaru să aducă căruța și apropiindu-se l-a văzut jos la pămînt pe

pădurar, care nu dădea semne de viață, iar frații Capmaru stăteau la picioarele lui, după care

aceștia l-au urcat în căruță, I.Capmaru s-a așezat pe cadavru și deplasîndu-se pînă la marginea

unei fîșii forestiere, frații Capmaru l-au descărcat din căruță și l-au lăsat în fîșia forestieră,

după care s-au deplasat mai departe, unde au aruncat o parte din lemne;

- declarațiile martorilor P.Coropceanu și G.Șuleanschii, care au declarat că în noaptea

de 18.04.2011, pe la ora 03.00, aflîndu-se lîngă fîșia forestieră la coada iazului s.Sărata Nouă

i-au văzut pe inculpați, de la care au cerut țigări, au văzut în căruță copaci de salcîm tăiați, a

doua zi au aflat că în fîșia forestieră a fost depistat cadavrul pădurarului, și deplasîndu-se la

fața locului, la distanța de vreo 200 metri de la locul unde au oprit căruța, au văzut cadavrul

pădurarului;

- declarațiile martorilor P.Guțanu, A.Guțuțui, care au declarat că fiindu-le comunicat

faptul că pădurarul Z.Constantinescu nu s-a întors din pădure, au plecat la fața locului unde au

depistat trunchiurile de la 12 copaci, urme de căruță și ulterior l-au găsit pe pădurar mort, iar

în gospodăria părinților lui Capmaru - lemne și multiple urme de sînge;

- actele cauzei: procesele-verbale de cercetare la fața locului, la domiciliul

cet.Z.Capmaru, A.Varaniță și E.Grițco, de prezentare spre recunoaștere a persoanei după

fotografie, rapoartele de expertiză nr.32 din 19.04.2011, nr.940, 954 din 11.05.2011, nr.255

din 05-23.05.2011, nr.1483 din 12.05.2011, nr.31 din 30.08.2011, nr.26 din 22.08.2011 a

armei „IJ-18E nr.35495”, calibrul 20, nr.3251-3252 din 07.10.2011, ordinul nr.58-p din

7

14.04.2010, emis de ISS „Iargara”, potrivit căruia după Z.Constantinescu a fost întărită arma

de serviciu de model „IJ-18E nr.35495”, calibrul 20; raportul de investigare a cazului de

identificare și comparare a profilelor genetice nr.064/10-2011 din 28.10.2011, prin care s-a

stabilit că sîngele de pe corpurile delicte aparțin victimei.

Instanța de apel a menționat că apreciind ansamblul de probe administrate în cauză,

prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia că vina

inculpaților Capmaru Ion și Capmaru Mihail a fost pe deplin dovedită și acțiunile lor corect

au fost încadrate în baza art.145 alin.(2) lit.d), i), k) Cod penal, ca omorul unei persoanei

săvîrșit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligațiilor de serviciu, de două

persoane, cu scopul de a ascunde o altă infracțiune, iar argumentele avocaților C.Timofti și

Gh.Josu, precum că inculpații pe capătul dat de învinuire necesită a fi achitați, nefiind

dovedită intenția acestora de a-l omorî pe Z.Constantinescu și cine anume a aplicat lovitura

fatală, de la care a survenit decesul victimei, nu pot fi reținute, deoarece aceste argumente sînt

pur declarative, lipsite de temei legal, fiind combătute prin ansamblul de probe administrate și

enumerate mai sus, veridicitatea cărora nu trezește careva îndoieli, fiind dobîndite în strictă

conformitate cu legea procesual penală și coroborează în ansamblul lor.

Instanța a relatat că aplicînd lovituri victimei în regiunea capului - organ de importanță

vitală, inculpații M.Capmaru și I.Capmaru au acționat direct, în comun, în mod coordonat, iar

reieșind din localizarea vătămărilor depistate la victimă, se confirmă intenția acestora

îndreptată spre săvîrșirea omorului victimei și participarea lor nemijlocită la procesul curmării

vieții acestuia.

La fel, instanța a indicat că intenția inculpaților Capmaru de a omorî victima se

confirmă și prin comportamentul lor după săvîrșirea omorului acestuia, și anume prin faptul

că au urcat cadavrul victimei în căruță și l-au dus într-o direcție departe de la locul unde au

săvîrșit omorul, iar lemnele și părțile componente ale armei le-au aruncat în alt loc, și

întorcîndu-se acasă, au spălat căruța de urmele de sînge și au părăsit domiciliu, plecînd peste

hotarele țării.

Instanța a menționat că argumentele avocatului Gh.Josu, precum că I.Capmaru nu a

aplicat lovituri victimei, iar leziunile corporale depistate la acesta au fost cauzate în urma

căderii și în timpul transportării acestuia cu căruța, sînt nefondate, depuse cu scopul evitării

răspunderii penale pentru cele comise fiind combătute prin ansamblul de probe administrate

în cauză.

De asemenea, instanța a considerat neîntemeiate și afirmațiile avocatului C.Timofti și a

inculpatului M.Capmaru, precum că dînsul i-a aplicat victimei doar două lovituri și nu a avut

intenția de a-l omorî, deoarece acestea contravin probelor administrate și verificate în ședința

de judecată, poziția lui fiind una de eschivare de la răspundere penală.

Instanța a considerat că prima instanță legal și întemeiat a exclus din învinuirea

inculpaților Capmaru elementele calificative prevăzute de alin.(2) lit.b) și j) ale art.145 Cod

penal, care prevăd agravantele „din interes material” și „cu o deosebită cruzime”, deoarece

din materialele cauzei penale rezultă că Procuratura Generală a F.Ruse a dat acordul pentru

atragerea acestora la răspundere penală doar în privința agravantelor prevăzute de alin.(2)

lit.d), i), k) ale art.145 Cod penal.

De asemenea, instanța a apreciat ca legală concluzia primei instanțe privind încetarea

procesului penal în privința lui O.Varaniță de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.323

alin.(1) Cod penal, în temeiul art.275 pct.9) Cod de procedură penală, pe motiv că există alte

circumstanțe prevăzute de lege, care condiționează excluderea sau, după caz, exclude

urmărirea penală.

La acest capitol instanța, cu trimitere la art.543 alin.(1) Cod de procedură penală și

art.14 alin.(3) al Convenției Europene de extrădare din 13.12.1957, a conchis că O.Varaniță

nu poate fi tras la răspundere penală și condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art.323

alin.(1) Cod penal, deoarece nu a fost extrădat pentru a fi judecat în baza acestui articol,

8

Procuratura Generală a F.Ruse dînd acordul pentru atragerea acestuia la răspundere penală și

condamnarea doar în baza în art.145 alin.(2) lit.d), i), k) și art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal.

Cît privește pedeapsa stabilită inculpaților I.Capmaru și M.Capmaru, instanța a

conchis, că prima instanță a ținut seama de toate circumstanțele reale și personale privind

individualizarea pedepsei, prevăzute de art.61, 75, 78 Cod penal, de caracterul prejudiciabil al

infracțiunii, de persoana inculpaților, și corect a tras concluzia că reeducarea și corectarea lor

e posibilă numai în condițiile izolării de societate, pedeapsa aplicată fiind una corectă,

echitabilă și legală, iar în acest capăt apelurile acuzatorului de stat și a avocatului V.Guțu

fiind nefondate.

Referitor la acțiunea civilă privind recuperarea prejudiciului material, instanța de apel

a constatat că prima instanță neîntemeiat a admis în principiu acest capăt de acțiune urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile,

indicînd că nu au fost prezentate probe în vederea suportării sumei pretinse pentru

înmormîntare, iar bonurile pentru efectuarea expertizei genetice au fost prezentate în copii

neautentificate, deoarece în materialele cauzei sînt probe care confirmă cheltuielile de

înmormîntare în sumă de 30400,85 lei, iar bonurile pentru efectuarea expertizei genetice în

sumă de 14500 lei au fost prezentate în original, astfel acțiunea civilă urmează a fi admisă

parțial, în sumă totală de 44900,85 lei. Totodată, instanța a constatat că, reieșind din volumul

de lucru efectiv efectuat de către avocatul V.Guțu și complexitatea cauzei, cuantumul

cheltuielilor pentru asistența juridică urmează a fi micșorat de la 15900 lei pînă la 12500 lei.

În ce privește încasarea prejudiciului moral în sumă de cîte 60000 lei de la M.Capmaru

și I.Capmaru, instanța a considerat corectă concluzia primei instanțe, indicînd că aceasta este

una echitabilă, reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor psihice a succesorului părții

vătămate, totodată considerînd exagerată suma pretinsă de către aceasta, în legătură cu ce a

conchis că apelul părții apărării în partea dată este nefondat.

Reieșind din faptul că procesul penal în privința inculpaților pe art.188 alin.(3) lit.c)

Cod penal a fost încetat, instanța de apel a conchis de a lăsa acțiunea civilă înaintată de ÎSS

„Iargara” privind încasarea prejudiciului material în sumă de 270 lei fără soluționare, fapt ce

nu împiedică acesteia de a o înainta în ordinea procedurii civile.

avocatul V.Guțu în interesele succesorului victimei, avocații C.Timofti și Gh.Josu în numele

inculpaților M.Capmaru și, respectiv, I.Capmaru, care au solicitat:

- procurorul care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10), 12) Cod

de procedură penală, casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță, pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tututor motivelor invocate în

apelul procurorului și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

instanța a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale și faptei săvîrșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită; instanțele excluzînd din calificativul infracțiunii lit.b) și j)

prevăzute la alin.(2) art.145 Cod penal, acestea urmau a fi considerate ca circumstanțe

agravante prevăzute de lit.f) și h) art.77 Cod penal; instanța incorect a încetat procesul penal

în privința lui M.Capmaru, I.Capmaru și O.Varaniță pe art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal,

neîntemeiat considerînd că în acțiunile acestora persistă elementele contravenției prevăzute de

art.122 Cod contravențional, și în privința lui O.Varaniță pe art.323 Cod penal, greșit indicînd

că acesta nu a fost extrădat pe articolul dat, deoarece extrădarea acestuia a fost acceptată pe

art.145 alin.(2) Cod penal, iar încadrarea acțiunilor lui nu a fost agravată;

- avocatul V.Guțu în interesele succesorului părții vătămate care, invocînd temeiul

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, pe motivul blîndeței pedepsei stabilite

inculpaților și netemeiniciei încetării procesului penal în privința acestora pe art.188 alin.(3)

și art.323 Cod penal, instanța excluzînd din învinuirea inculpaților calificativele infracțiunii

lit.b) și j) prevăzute la alin.(2) art.145 Cod penal, urma a le considera ca circumstanțe

agravante prevăzute de art.77 Cod penal; neîntemeiat instanța a micșorat cuantumul

9

cheltuielilor de asistență juridică încasate în beneficiul succesorului părții vătămate, iar asupra

pretenției de încasare a sumei de 3200 lei pentru participarea în instanța de apel nici nu s-a

pronunțat;

- avocatul C.Timofti în numele inculpatului M.Capmaru care, invocînd temeiul

prevăzut de art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, casarea sentinței și deciziei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului, pe motiv că în

acțiunile acestuia lipsesc elementele componente a infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2)

lit.d), i), k) Cod penal, deoarece acesta nu a comis infracțiunea imputată, nu a fost stabilit că

între frații Capmaru a fost o înțelegere prealabilă la săvîrșirea omorului victimei, dar a fost

doar o înțelegere prealabilă de a se duce în pădure pentru a tăia ilegal copaci, fapt ce corect a

fost stabilit de instanța de apel;

- avocatul Gh.Josu în numele inculpatului I.Capmaru care, invocînd temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.8), 12) Cod de procedură penală, casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare a acestuia pe art.145 alin.(2) lit.d),

i), k) Cod penal și respingerea acțiunii civile, pe motiv că nu a fost dovedit faptul săvîrșirii

omorului intenționat al victimei cu scopul de a ascunde o altă infracțiune, loviturile au fost

aplicate de către M.Capmaru, iar I.Capmaru și O.Varaniță în acel moment se aflau la o

anumită distanță de ei; concluziile instanței că la omorul victimei a participat și I.Capmaru

sînt niște presupuneri, neconfirmate prin careva probe, cum nu a fost confirmat nici faptul că

între inculpați ar fi fost vreo înțelegere prealabilă de a omorî victima, conflictul între victimă

și M.Capmaru apărînd spontan, acțiunile acestuia din urmă fiind de sinestătătoare, adică în

acest caz a avut loc un exces de autor și pentru aceste acțiuni I.Capmaru nu poate purta

răspundere penală.

Colegiul penal lărgit concluzionează că recursurile declarate de avocații C.Timofti și Gh.Josu

în numele inculpaților M.Capmaru și, respectiv, I.Capmaru urmează a fi respinse ca

inadmisibile, iar a procurorului V.Sîrbu și a avocatului V.Guțu în interesele succesorului

părții vătămate L.Constantinescu urmează a fi admise parțial din următoarele considerente.

6.1. Cu referire la recursurile declarate de avocații C.Timofti și Gh.Josu în

numele inculpaților M.Capmaru și, respectiv, I.Capmaru.

Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) pct.8) și 12) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a

pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a

fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blînde sau faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

După cum rezultă din recursuri, autorii acestora critică atît sentința primei instanțe, cît

și decizia instanței de apel în partea condamnării inculpaților M.Capmaru și I.Capmaru în

baza art.145 alin.(2) lit.d), i), k) Cod penal, considerînd că ambele instanțe nu au dat o

apreciere corectă probelor, deoarece în acțiunile acestora lipsesc elementele infracțiunii

imputate, nefiind dovedită intenția lor de a săvîrși omorul lui Z.Constantinescu.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri

cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Instanțele de fond au cercetat toate probele prezentate de părți și le-au dat o apreciere

obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității probelor

adunate în cauză, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpaților M.Capmaru și

I.Capmaru. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textele sentinței și

deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit.

10

Ambele instanțe de judecată au motivat concluzia de vinovăție a lui M.Capmaru și

I.Capmaru și corect au calificat acțiunile acestora în baza art.145 alin.(2) lit.d), i), k) Cod

penal ca omorul unei persoane săvîrșit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a

obligațiilor de serviciu, de două persoane, cu scopul de a ascunde o altă infracțiune.

Astfel, din conținutul hotărîrilor judecătorești rezultă că concluzia de vinovăție a

inculpaților M.Capmaru și I.Capmaru în săvîrșirea infracțiunii imputate s-a tras avînd în

vedere declarațiile: succesorului părții vătămate L.Constantinescu, a inculpatului O.Varaniță,

a martorilor P.Coropceanu, G.Șuleanschii, D.Șefăneț, A.Guțuțui, P.Guțanu, și actele cauzei,

probe care suplimentar au fost cercetate în instanța de apel, analizate în ansamblu, care

coroboreză între ele, nu trezesc careva dubii și confirmă vinovăția lui M.Capmaru și

I.Capmaru în săvîrșirea infracțiunii imputate, fiind descrise detaliat atît în sentință, cît și în

decizia instanței de apel (f.d.274-299, 607-644).

Colegiul penal constată că, în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția lui M.Capmaru și I.Capmaru, după cum rezultă din sentința

instanței de fond și decizia instanței de apel, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de

fapt și și-au motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile,

administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Prim urmare, Colegiul penal consideră corecte concluziile instanțelor de fond că,

totalitatea probelor cercetate dovedesc vinovăția inculpaților M.Capmaru și I.Capmaru în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit.d), i), k) Cod penal, cert fiind stabilit că

intenția lor a fost îndreptată spre săvîrșirea omorului victimei, aplicîndu-i lovituri în regiunea

capului - organ de importanță vitală, iar reieșind din localizarea leziunilor, rezultă că ei au

acționat direct în comun și în mod coordonat, fapt ce se dovedește și prin acțiunile ulterioare

întreprinse de aceștia, care după săvîrșirea omorului, au urcat cadavrul victimei în căruță și l-

au dus în alt loc decît cel unde a fost comisă fapta, iar părțile componente ale armei le-au

aruncat în altă direcție, au spălat căruța de urmele de sînge, au părăsit domiciliul plecînd peste

hotarele țării, astfel argumentele recurenților la acest capitol sînt neîntemeiate.

Conform art.27 și 414 alin.(2) Cod de procedură penală, aprecierea probelor și

circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor de fond.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o

caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de

fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă, concluzie ce rezultă din

prevederile art.427 Cod de procedură penală. Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se

specifică în norma vizată.

Neîntemeiat instanța consideră argumentul avocatului Gh.Josu, precum că I.Capmaru

nu a participat la săvîrșirea omorului victimei, în cazul dat avînd loc excesul de autor,

motivînd că între el și M.Capmaru nu a existat nici o înțelegere prealabilă de a omorî victima,

inculpatul I.Capmaru nu l-a lovit pe acesta și el nu poate purta răspundere pentru faptele

comise de M.Capmaru, care și este vinovat de comiterea omorului.

Potrivit prevederilor art.48 Cod penal, se consideră exces de autor săvîrșirea de către

autor a unor acțiuni infracționale care nu au fost cuprinse de intenția celorlalți participanți.

Colegiul penal conchide că, în speță, nu sîntem în prezența excesului de autor,

deoarece cert s-a constatat că ambii inculpați au acționat cu intenție la săvîrșirea omorului

victimei, fapt ce rezultă din constatările expertului judiciar medico-legal L.Graur, potrivit

cărora pe cadavrul victimei în regiunea capului au fost depistate 7 plăgi, care au apărut în

urma a cel puțin 7 lovituri, în regiunea feții s-au constatat 8 leziuni sub formă de echimoze și

excoriații și acestea au putut să se formeze în rezultatul a aproximativ 5-6 lovituri, o echimoză

în regiunea cutiei toracice, în regiunea cotului stîng o plagă, la nivelul antebrațului stîng, trei

plăgi punctiforme și o excoriație la gamba pe dreapta, care se referă la leziuni externe și nu se

exclude apariția lor de la aplicarea loviturilor cu mîinile și picioarele, cît și din declarațiile

inculpatului O.Varaniță, care a declarat că venind la locul unde se aflau inculpații Capmaru, l-

11

a văzut pe Z.Constantinescu însîngerat jos la pămînt pe spate, fără semne de viață, iar la

picioarele acestuia stăteau frații Capmaru, unul din care, și anume Ion, ținea în mînă arma de

țeavă, astfel rezultă că acesta a participat la săvîrșirea faptei de omor în mod direct, avînd

scopul de a ascunde o altă infracțiune.

La fel, nu pot fi reținute nici argumentele recurenților, precum că inculpații nu au avut

intenția de a omorî victima, astfel nu au acționat cu intenție directă, deoarece fiind depistate la

victimă 7 plăgi în regiunea capului - organ vital, dînșii își dădeau seama că pun în pericol

viața acestuia, prevăzînd posibilitatea cauzării morții și admițînd în mod conștient survenirea

acesteia, astfel că acțiunile lor întrunesc semnele componenței de infracțiune în baza căreia au

fost recunoscuți vinovați.

Neîntemeiat este și argumentul avocatului Gh.Josu, precum că instanța de apel a admis

acțiunea civilă, nefiind prezentate probe ce ar confirma cuantumul prejudiciului material, iar

despăgubirile morale încasate de la inculpatul I.Capmaru în mărime de 60000 lei sînt excesiv de

mari, deoarece instanța de apel detaliat s-a expus asupra argumentului dat, a indicat motivele

admiterii parțiale a acțiunii civile în partea prejudicului material, iar încasînd suma de 60000 lei

cu titlu de prejudiciu moral, instanțele au ținut seama de gradul de vinovăție al inculpaților, de

suferințele psihice ale succesorului părții vătămate, precum și măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție familiei acesteia, soluție expusă motivat și argumentat în

textele hotărîrilor judecătorești.

De asemenenea, Colegiul conchide că prevederile pct.12) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, la care fac referință recurenții, nu sînt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărîrilor judecătorești, deoarece instanțele de judecată nu au făcut o altă încadrare juridică a

faptelor comise de către I.Capmaru și M.Capmaru, decît cea în baza căreia aceștia au fost puși

sub învinuire în baza art.145 alin.(2) lit.d), i), k) Cod penal, doar a exclus semnele calificative

prevăzute de lit.b) și j) incriminate de organul de urmărire penală, pe motiv că pentru aceste

calificative juridice a faptei, extrădarea nu a fost acceptată.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept la care recurenții au făcut referire și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate pe învinuirea adusă în baza art.145 alin.(2) lit.d), i), k) Cod penal, din care

considerente se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare

declarate de avocații C.Timofti și Gh.Josu în numele inculpaților M.Capmaru și, respectiv,

I.Capmaru, și, potrivit legii, se impune respingerea lor ca inadmisibile.

6.2. Cu referire la recursurile declarate de procurorul V.Sîrbu și avocatul V.Guțu

în interesele succesorului părții vătămate L.Constantinescu.

Instanța de recurs, verificînd potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală,

legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor dosarului în raport cu motivele invocate în

recursuri, ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise cu casarea parțială a hotărîrii

atacate.

Luînd această soluție Colegiul penal lărgit pune la bază următoarele.

Instanța de fond a verificat sub toate aspectele, complet și obiectiv probele

administrate în cauza penală, prin analiza profundă a acestora și coroborarea lor cu alte probe,

apreciindu-le în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității fiecărei probe în parte.

În opinia Colegiului penal, întemeiat și argumentat sînt puse la baza sentinței

pronunțate de către prima instanță în privința lui M.Capmaru și I.Capmaru următoarele probe,

care dovedesc vinovăția lor în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(3) lit.c) Cod

penal:

- declarațiile reprezentantului părții civile ÎSS „Iargara”, Ig.Jugănaru, din care rezultă

că Z.Constantinescu era angajat la cantonul nr.3 s.Tomai în calitate de pădurar, de la

12

comisariatul CPR Leova a aflat că în fîșia forestieră din s.Sărata Nouă a fost depistat cadavrul

unui bărbat și deplasîndu-se la fața locului a recunoscut cadavrul pădurarului, totodată i-au

fost prezentate dimensiunile copacilor tăiați, după care a apreciat volumul și costul lemnelor

tăiate în sumă de 270 lei;

- declarațiile succesorului părții vătămate L.Constantinescu, care a explicat că, la

17.04.2011, pe la ora 22.45, soțul ei a fost anunțat că în pădurea „Hîrtop” se aude cum cineva

taie copaci, din motiv că lucra pădurar, soțul a luat arma și a plecat în pădure de unde nu s-a

mai întors. Apoi a fost chemată la poliție, unde i-au comunicat că soțul este mort, iar la poarta

lui Capmaru au fost găsite pete de sînge și urme de căruță;

- declarațiile inculpatului O.Varaniță, care a declarat că fiind prinși de către pădurar

cînd tăiau lemnele, la cerința acestuia au încărcat lemnele în căruța lui M.Capmaru și s-au

îndreptat spre canton, ajungînd în apropierea unui iaz, acesta a început să se certe cu

pădurarul, apoi să se bată, I.Capmaru a alergat spre dînșii și luînd arma de la pădurar l-a lovit

în față, iar pădurarul a fugit spre pădure, la indicația lui I.Capmaru el a rămas lîngă căruță, iar

frații Capmaru au fugit după pădurar, peste o perioadă de timp a fost chemat de către

M.Capmaru să aducă căruța și apropiindu-se, l-a văzut jos la pămînt pe pădurar, care era

însîngerat și nu dădea semne de viață, iar frații Capmaru stăteau la piciaorele lui, după care

aceștia l-au urcat în căruță, I.Capmaru s-a așezat pe cadavru și deplasîndu-se pînă la marginea

unei fîșii forestiere, frații Capmaru l-au descărcat din căruță și l-au lăsat în fîșia forestieră,

după care s-au deplasat mai departe, unde au aruncat o parte din lemne și arma victimei;

- declarațiile martorilor P.Coropceanu și G.Șuleanschii, care au lămurit că în noaptea

de 18.04.2011, pe la ora 03.00, aflîndu-se lîngă fîșia forestieră la coada iazului s.Sărata Nouă

i-au văzut pe inculpați, de la care au cerut țigări, au văzut în căruță copaci de salcîm tăiați, a

doua zi au aflat că în fîșia forestieră a fost depistat cadavrul pădurarului, și, deplasîndu-se la

fața locului, la distanța de vreo 200 metri de la locul unde au oprit căruța, au văzut cadavrul

pădurarului;

- declarațiile martorilor P.Guțanu, A.Guțuțui, care au relatat că fiindu-le comunicat

faptul că pădurarul Z.Constantinescu nu s-a întors din pădure, au plecat la fața locului unde au

depistat trunchiurile de la 12 copaci, urme de căruță și ulterior l-au găsit pe pădurar mort, iar

în gospodăria părinților lui Capmaru - lemne și multiple urme de sînge;

- procesele-verbale de cercetare a porțiunii de pădure din 18.04.2011 și 21.08.2011,

potrivit cărora au fost depistate 12 trunchiuri de arbori, un tub de cartuș utilizat și o țigară cu

filtru cu inscripția „Temp”, a fîșiei forestiere de lîngă iaz unde a fost depistat cadavrul

cet.Z.Constantinescu, a domiciliului cet.Z.Capmaru, unde au fost depistate multiple urme de

sînge și 12 bucăți de arbori și a gospodăriilor cet.A.Varaniță și E.Grițco, a fîșiei forestiere din

apropierea s.Sărata Nouă, unde s-a depistat un pat de armă deteriorată din lemn și o țeavă de

armă metalică, cu inscripția „Baical” nr.P35495;

- procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie din

20.04.2011, conform cărora martorul G.Șuleanschii l-a recunoscut pe I.Capmaru și

O.Varaniță, pe care i-a văzut la 18.04.2011, pe la orele 03.00, în capătul fîșiei forestiere în

preajma iazului;

- raportul de expertiză medico-legală nr.32 din 19.04.2011, din care rezultă că la

examinarea medico-legală a cadavrului Z.Constantinescu s-au depistat leziuni corporale grave

periculoase pentru viață;

- rapoartele de expertiză nr.940, 954 din 11.05.2011 și nr.255 din 05-23.05.2011 a

corpurilor delicte;

- rapoartele de expertiză nr.1483 din 12.05.2011, nr.26 din 22.08.2011, nr.3251-3252

din 07.10.2011 și nr.31 din 30.08.2011 în privința tubului de cartuș, a armei „IJ-18E

nr.35495”, calibrul 20, a bucăților de arbori ridicate din gospodăria cet.Z.Capmaru și a

cioturilor depistate în fîșia forestieră „Hîrtop”;

13

- raportul de investigare a cazului de identificare și comparare a profilelor genetice

nr.064/10-2011 din 28.10.2011, prin care s-a stabilit că sîngele de pe corpurile delicte aparțin

victimei.

Prin urmare, probele indicate puse la baza sentinței sînt pertinente, concludente și

veridice, iar în ansamblu coroborează între ele, se completează unele pe altele, nu trezesc nici

o îndoială și dovedesc cert că M.Capmaru și I.Capmaru au comis atacul tîlhăresc asupra lui

Z.Constantinescu, în scopul sustragerii lemnelor, însoțit de violență periculoasă pentru viața

persoanei agresate, cu vătămarea gravă a integrității corporale.

Țînînd seama de cele menționate mai sus, Colegiul penal consideră greșită concluzia

instanței de apel, precum că vinovăția inculpaților M.Capmaru și I.Capmaru pe acest capăt

de învinuire nu și-a găsit confirmare, pe motiv că partea acuzării nu a prezentat probe în

acest sens, deoarece cumulul de probe sus-menționate, care au constituit obiectul cercetării

judecătorești și nu contravin prevederilor art.93, 94 Cod de procedură penală, dovedesc

incontestabil vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(3)

lit.c) Cod penal, dar nu a contravenției prevăzute de art.122 alin.(1) Cod contravențional.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că într-adevăr scopul inițial al inculpaților

M.Capmaru și I.Capmaru a fost de a sustrage lemne din pădure, fiindcă dînșii au tăiat ilegal

arbori, fapt confirmat prin procesele-verbale de cercetare la fața locului din 18.04.2011, a

gospodăriei cet.Z.Capmaru, unde au fost depistate lemnele tăiate din pădurea „Hîrtop” și

raportul de expertiză nr.31 din 30.08.2011, însă acțiunile acestora au trecut în atac tîlhăresc în

momentul cînd au fost depistați de Z.Constantinescu, care le-a luat motoferestrăul și împreună

s-au îndreptat spre canton, unde urmau să fie lăsate lemnele, reținută căruța și întocmite

procese-verbale în baza cărora urmau să fie sancționți la amendă, deoarece dînșii, în scopul de

a nu fi luată căruța cu lemnele tăiate ilegal l-au atacat pe acesta, lovindu-l cu patul armei,

aplicîndu-i multiple lovituri cu mîinile și picioarele, cauzîndu-i astfel vătămări corporale

grave periculoase pentru viață.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că sentința în privința lui M.Capmaru și

I.Capmaru în partea în care aceștia au fost recunoscuți vinovați și condamnați de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal este legală și întemeiată, motiv

pentru care se apreciază că apelurile avocaților C.Timofti și Gh.Josu în numele inculpaților au

fost greșit admise.

Cît privește argumentele recurenților, precum că incorect prima instanță, cît și instanța

de apel au exclus din învinuirea inculpaților Capmaru semnele calificative b) și j) art.145

alin.(2) Cod penal, instanța de recurs conchide că acestea sînt neîntemeiate și urmează a fi

respinse, deoarece instanțele și-au motivat detaliat soluția la acest capitol, care este expusă

argumentat în textele sentinței și deciziei instanței de apel, soluție susținută și de către

instanța de recurs (f.d.292 și 638 v.3).

Referitor la temeiurile invocate de recurenți, precum că odată ce instanțele au exclus

din învinuirea inculpaților semnele calificative „din interes material” și „cu o deosebită

cruzime” urmau a le reține ca circumstanțe agravante, în temeiul art.77 Cod penal, Colegiul

penal constată că inculpaților nu le-au fost înaintate prin rechizitoriu aceste circumstanțe ca

agravante, prin urmare instanțele nu erau în drept să depășească limitele învinuirii.

La fel, este neîntemeiat și argumentul procurorului, precum că pedeapsa penală

inculpaților I.Capmaru și M.Capmaru pentru comiterea omorului intenționat, greșit a fost

individualizată, deoarece la aplicarea pedepsei instanțele de fond au ținut seama de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, care este

excepțional de gravă, de persoana acestora, care se caracterizează pozitiv și au la întreținere

cîte un copil minor, de influența pedepsei aplicare asupra corectării și reeducării lor, de

comprotamentul acestora după săvîrșirea infracțiunii, prin urmare pedeapsa închisorii stabilite

acestora a cîte 18 ani și 10 ani, fiecăruia, se încadrează în limitele sancțiunilor art.145 alin.(2)

14

Cod penal, și respectiv, art.188 alin.(3) Cod penal, care prevăd pedeapsa închisorii de la 12

la 20 de ani, și respectiv, de la 7 la 12 ani.

Nu pot fi reținute nici argumentele avocatului V.Guțu, precum că instanța de apel

incorect a micșorat cheltuielile de asitență juridică de la 15900 lei la 12500 lei, deoarece

instanța, procedînd astfel, și-a argumentat soluția în acest sens prin volumul de lucru efectiv

efectuat și complexitatea cauzei. Referitor la argumentul că instanța nu a luat în calcul bonul

de plată, prezentat de către succesorul părții vătămate în sumă de 3200 lei pentru asistența

juridică acordată în instanța de apel, instanța de recurs atestă că acesta nu serveșete temei de

casare a hotărîrii contestate, deoarece dreptul acesteia de a intenta o astfel de acțiune civilă în

ordinea procedurii civile nu este îngrădit.

6.2. În ce privește decizia instanței de apel, prin care a fost încetat procesul penal în

privința inculpatului O.Varaniță pe învinuirea adusă în baza art.188 alin.(3) lit.c) Cod penal,

pe motiv că fapta acestuia nu constituie o infracțiune, dar o contravenție prevăzută de art.122

alin.(1) Cod contravențional, Colegiul penal o consideră una justă și întemeiată, deoarece,

reieșind din actele cauzei, din declarațiile inculpaților M.Capmaru și I.Capmaru, cu

certitudine s-a constatat că, O.Varaniță doar a ajutat frații Camparu la tăierea ilegală a

arborilor, iar la acțiunile agresive ale acestora asupra cet.Z.Constantinescu, însoțite de

violență periculoasă pentru viața și sănătatea acestuia, cu vătămarea gravă a integrității

corporale a victimei, acesta nu a luat parte, dînsul a rămas lîngă căruță și a văzut cele

întîmplate doar după ce la indicația fraților Capmaru a adus căruța, în care aceștia din urmă au

urcat cadavrul victimei.

Astfel, instanța de apel corect a conchis că în acțiunile lui O.Varaniță lipsește atît latura

subiectivă, cît și cea obiectivă a infracțiunii de tîlhărie, care se caracterizează prin comiterea

cu intenție directă a infracțiunii.

Sub acest aspect, Colegiul penal apreciază concluziile instanței de apel privind lipsa în

acțiunile inculpatului O.Varaniță a elementelor infracțiunii de tîlhărie juste, iar privind

vinovăția lui, cît și încadrarea faptei în baza art.122 alin.(1) Cod contravențional drept unele

corecte și legale, ce se bazează pe cumulul de probe administrate, amplu analizate și just

apreciate, din care motiv recursurile părții acuzării în privința acestuia, pe acest capăt de

învinuire sînt nefondate.

Totodată, Colegiul penal constată că apelurile părții acuzării în privința lui O.Varaniță

pe învinuirea adusă acestuia în baza art.323 alin.(1) Cod penal, incorect au fost respinse de

către instanța de apel, menținînd soluția primei instanțe, care a încetat procesul penal pe acest

capăt de acuzare, ceea ce contravine prevederilor art.543 alin.(1) Cod de procedură penală și

art.14 alin.(3) al Convenției Europene de extrădare din 13.12.1957.

Instanța de recurs constată că, argumentele acuzării în recursurile declarate în privința

lui O.Varaniță pe învinuirea sus-menționată își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor

statuate în cauză, inclusiv sub aspectul că judecînd apelurile, instanța de judecată nu a

înlăturat incertitudinile invocate de partea acuzării în recursuri, ci le-a expus fără a le analiza

în ansamblu, coroborîndu-le cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, respingînd argumentele apelanților la acest capitol, instanța de apel nu s-a

pronunțat cu claritate asupra temeiurilor invocate de partea acuzării referitor la faptul că,

potrivit materialelor cauzei, Federația Rusă în conformitate cu prevederile art.2 alin.1, 14

alin.3 din Convenția Europeană de Extrădare și art.56 alin.2 din Convenția CSI cu privire la

asistența juridică și raporturile juridice în materie civilă, familială și penală din 22.01.1993, a

dat acordul pentru tragerea la răspundere penală a lui O.Varaniță pentru comiterea faptei de

omor.

Instanța de apel motivîndu-și concluziile de încetare a procesului penal în privința lui

O.Varaniță pe art.323 alin.(1) Cod penal, pe motiv că dînsul nu a fost extrădat pe acest

articol, nu a ținut seama că prin ordonanța procurorului în procuratura Leova din 02.02.2012,

O.Varaniță a fost pus sub învinuire pentru aceeași faptă pentru care a fost extrădat, adică

15

situația acestuia nu s-a agravat, doar că încadrarea juridică a faptei a fost calificată în baza

unei infracțiuni mai blînde - art.323 alin.(1) Cod penal.

Astfel, instanța de apel respingînd apelurile părții acuzării în privința lui O.Varaniță pe

acest capăt de acuzare, nu s-a expus asupra circumstanțelor sus-menționate și argumentelor

acuzării că în cazul dat acordul suplimentar al F.Ruse nu era necesar fiindcă situația

inculpatului nu s-a agravat, preamatur concluzionînd că dînsul nu poate fi tras la răspundere

penală și condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii imputate, care este mai blîndă decît

infracțiunea în baza căruia a fost extrădat - art.145 alin.(2) lit.d), i), k) Cod penal.

Circumstanțele expuse denotă că, încălcările normelor procedurale nominalizate

comise de instanța de apel, constituie erori de drept, care nu pot fi corectate de către instanța

de recurs și care impun soluția admiterii recursurilor ordinare declarate de partea acuzării,

casării parțiale a deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel

în privința lui O.Varaniță pe capătul de acuzare în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.323

alin.(1) Cod penal.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile menționate, să

țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate, inclusiv să se pronunțe asupra tuturor motivelor apelurilor și recursurilor

părții acuzării, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată,

care să corespundă și prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

Luînd în considerație că în Curtea de Apel Cahul nu poate fi format un complet nou de

judecată pentru rejudecarea cauzei, se dispune strămutarea judecării cauzei în ordine de apel

la Curtea de Apel Comrat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocații Timofti

Constantin și Josu Gheorghe în numele inculpaților Capmaru Mihail și Capmaru Ion,

împotriva sentinței Judecătoriei Leova din 04 iulie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Cahul din 20 decembrie 2012, în cauza penală în privința lui Capmaru Mihail,

Capmaru Ion și Varaniță Octavian.

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul Valeriu Sîrbu și avocatul Valentin

Guțu în interesele succesorului părții vătămate Ludmila Constantinescu, casează parțial

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 20 decembrie 2012 în privința lui

Capmaru Mihail și Capmaru Ion, cu menținerea în această parte a sentinței Judecătoriei

Leova din 04 iulie 2012 în privința acestora, iar în privința lui Varaniță Octavian decizia se

casează, în partea încetării procesului penal în baza art.323 alin.(1) Cod penal și se dispune

rejudecarea cauzei în această parte în Curtea de Apel Comrat.

Celelalte dispoziții ale hotărîrii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 28 mai 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Vladimir Timofti

Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

16