1 ra-374/2013 — 238 CP

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 iunie 2012, Afteni Romeo a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 238 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 1.500 u.c, echivalent cu 30.000 lei în beneficiul statului.

Potrivit sentinței s-a stabilit că, Afteni Romeo Ion, urmărind scopul dobândirii unui credit prin înșelăciune pentru SRL „Euro & Co Consulting", unde acesta activa în calitate de administrator, a pregătit și a prezentat instituției financiare 1 setul de documente necesar pentru obținerea unui credit în sumă de 75 000 lei, în calitate de persoană juridică. Astfel, Afteni Romeo Ion continuându-și intențiile sale criminale precum și conștientizând gradul înalt de pericol a acțiunilor sale, prevăzând consecințele criminale și dorind survenirea acestora, în scopul obținerii unui credit prin respectarea condițiilor obligatorii prevăzute în Regulamentul cu privire la creditarea persoanelor juridice de BC "EuroCreditBank" SA, aprobat de Consiliul de administrație al băncii la 26 decembrie 2007, unde sunt prevăzute condițiile obligatorii acordării creditului în sumă de la 30 000 lei până la 75 000 lei, și anume existența fidejusiunii minim a două persoane terțe, a prezentat personal în vederea asigurării restituirii creditului, la BC "EuroCreditBank" adeverința nr. Nr.7 din 10 martie 2008, privind retribuirea muncii eliberată pe numele fidejusorului creditului Baranov Veaceslav, conținând date vădit false referitor la faptul că acesta activează în calitate de director al SRL "Media Climat" și salariul lunar primit de către acesta în perioada septembrie 2007 - februarie 2008 a constituit 6200 lei lunar.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea ei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința sa. În motivarea apelului s-a invocat că, atît în cadrul urmării penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești nu s-a stabilit cine a îndeplinit și a prezentat la BC,, EuroCredit Bank adeverința de salariu sub nr. 7 din 10 martie 2008, pe numele lui Baranov V., la fel instanța de fond a ignorat faptul, că în ordonanța de punere sub învinuire nu este indicată data, anul, locul comiterii infracțiunii. Consideră că, circumstanțele menționate nu au dat posibilitate instanței de fond să constate, dacă acțiunile lui se încadrează în prevederile art. 238 Cod penal (în vigoare de la 09 iulie 2010).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2012, a fost respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel constatat că, deși inculpatul Afteni Romeo vina în cele întîmplate nu și-a recunoscut-o, vinovăția acestuia pe deplin se dovedește prin: - declarațiile martorilor Cucu Andrei, Tonu Grigore, Calcatinge Maria, Baranov Veaceslav, Moroianu Tatiana, - raportul de expertiză nr.449-450 din 24 septembrie 2010 (f.d.161-167). Instanța de apel a menționat că, argumentele aduse de către inculpat în apelul declarat au fost obiectul cercetării și în instanța de fond, iar sentința de condamnare este una legală, întemeiată și echitabilă și la stabilirea pedepsei s-a ținut cont de prevederile art. 6,7,61,75 Cod penal.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpat, care solicită casarea sentinței și deciziei sus menționate, cu emiterea unei hotărîri noi de achitare. Consideră că hotărîrele judecătorești sunt ilegale și pasibile casării din motiv că atît în cadrul urmării penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești nu s-a stabilit cine a îndeplinit și a prezentat la BC,, EuroCredit Bank adeverința de salariu sub 2 nr. 7 din 10 martie 2008, pe numele lui Baranov V., la fel instanța de fond a ignorat faptul, că în ordonanța de punere sub învinuire, cu derogări de la prevederile art. 281 Cod de procedură penală, nu este indicată data, anul, locul comiterii infracțiunii, iar decizia Curții de Apel nu cuprinde răspuns la apel în această parte. Consideră că, circumstanțele menționate nu au dat posibilitate instanțelor de fond să constate, dacă acțiunile inculpatului se încadrează în prevederile art. 238 Cod penal. Totodată, indică că, instanța de apel a pus la baza deciziei sale concluziile greșite a primei instanțe, iar hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Judecînd recursul declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecători, din următoarele considerente. Recurentul invocă faptul, că instanțele judecătorești nu s-au expus asupra ordonanței de punere sub învinuire în care nu este indicată data, locul și anul comiterii infracțiunii, iar hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Colegiul menționează că, față de aspectele de drept relevante, se impune concluzia că, în situația în care din cererea de recurs se desprinde un temei indicat în art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să analizeze temeinicia hotărîrii atacate, referindu-se numai la temeiul motivat de recurent și numai în cazul în care acesta se regăsește în textul de lege menționat. Excepție poate fi cazul cînd, indiferent de modul cum sunt formulate temeiurile indicate de recurent, instanța va examina hotărîrea din oficiu, cu condiția că temeiul menționat este prevăzut în art. 427 Cod de procedură penală și că soluția adoptată nu va înrăutăți situația condamnatului. Temeiurile indicate mai sus își găsesc confirmare în art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală. Colegiul penal constată, că prima instanță nu a respectat prevederile art.394 Cod de procedură penală, privind întocmirea sentinței, ceea ce ține de descrierea faptei criminale, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii. Din conținutul art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel Analizînd hotărîrea recurată în raport cu motivele invocate în apelul și în recursul ordinar declarat, instanța de recurs constată că instanța de apel, în privința apelului inculpatului privind datele ce țin de ordonanța de punere sub învinuire, în care nu este indicată data, locul și anul săvîrșirii infracțiunii, s-a expus numai 3 printr-o frază generală ,, Potrivit materialelor cauzei, la f.d.253 v.1- în ordonanța de învinuire este indicată data de 13 octombrie anul 2013, mun. Chișinău, - ceea ce se combate prin faptul că data, anul și locul indicat mai sus este data emiterii ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului, dar nu a circumstanțelor prevăzute în mod obligatoriu de art.394 Cod de procedură penală. Din cele constatate se apreciază că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, odată ce instanța nu s-a pronunțat motivat asupra apelului. Erorile admise pot fi corectate numai prin rejudecarea cauzei în ordine de apel, unde urmează să fie verificată legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticii formulate în apel. În contextul expus, se impune soluția enunțată supra. Potrivit dispozițiilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța care va judeca apelul, indicațiile instanței de recurs sînt obligatorii. La rejudecarea cauzei, instanța de apel va ține cont: de cele relevate prin prezenta hotărîre; de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia urmînd să i-a în considerare că, în cazul unei învinuiri concrete și constatării nerespectării de către prima instanță a prevederilor art. 394 Cod de procedură penală, privind întocmirea sentinței, instanța de apel, casînd sentința din acest motiv, este în drept prin rejudecare să pronunțe o nouă hotărîre conform ordinii stabilite pentru prima instanță, respectînd normele procedurale (art.393- 397 Cod de procedură penală. să adopte o hotărîre legală și întemeiată, pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate în apel. 7. În conformitate cu prevederile art. 338 alin.(2), 434,435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Afteni Romeo Ion, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2012, în cauza penală Afteni Romeo Ion și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședință publică la 28 mai 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Elena Covalenco Ghenadie Nicolaev Nicolae Gordilă Vladimir Timofti . 4