1re-146/2013 — Art. 349 alin. 2 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 10 iulie 2012, în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, Darii Ion a fost condamnat în baza art. 349 alin. (2), lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din 22 noiembrie 2011, Nani Constantin, Galbici Alexei și Panfil Alexandru au fost condamnați în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, însă conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe termen de probă de 2 ani fiecăruia, cu condiția că, ei în acest termen să nu săvîrșească alte infracțiuni, să nu părăsească domiciliul fără învoirea organului care exercită controlul asupra comportamentului acestora și să se înregistreze la acest organ.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Darii Ion la 16 octombrie 2011, în jurul orei 21:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în mun. Chișinău, str. Măria Drăgan 26/4, a inițiat un conflict cu echipajul de poliție, care încerca să sisteze acțiunile sale huliganice, după care i-a aplicat colaboratorului de poliție Ion Nița, care se afla în exercițiul funcției, o lovitură cu piatra în regiunea feței, cauzîndu-i plagă contura pe mucoasa buzei superioare pe stînga, excoriații pe buza superioară stîngă, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2807/D din 25 octombrie 2011 se califică ca vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată. Tot el, la 16 octombrie 2011, în jurul orei 23:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, împreună cu Panfil Alexandru, Nani Constantin, Galbici Alexei care pentru fapta menționată deja au fost condamnați, aflîndu-se pe str. Măria Drăgan. mun. Chișinău, în apropierea blocului locativ 10, intenționat, în scopul sistării activității de serviciu a inspectorilor poliției rutiere a Comisariatului General de Poliție, mun. Chișinău, Ursan Igor și Onica Ion, care se aflau în exercițiul funcției, supravegheau respectarea regulilor circulației rutiere și care depistînd faptul conducerii de către Darii Ion în stare de ebrietate alcoolică a automobilului de model „BMW 530D” cu n/î CLS 088, i-au solicitat ultimului să-i urmeze la sediul poliției rutiere pentru a fi supus examinării în vederea confirmării consecințelor consumului de alcool, a aplicat față de colaboratorii de poliție nominalizați, multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste cap, față și alte regiuni ale corpului, cauzînd lui Onică Ion traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, edem pe echimoză la torace, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2776/D din 16 octombrie 2011, se califică ca vătămare corporală ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată, iar lui Ursan Igor cauzîndu-i traumă cranio-cerebrală închisă, manifestată prin comoție cerebrală, edem cu excoriație și echimoză la buza superioară, fractura coroanei dintelui 1 maxila, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 777/D, se califică ca vătămare corporală ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Împotriva sentinței instanței de fond, au declarat recursuri avocații Isac Igor și Veaceslav Țurcan în numele inculpatului, în care au solicitat casarea acesteia în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Darii Ion să-i fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate cu aplicarea art. 79 Cod penal, pe motiv că inculpatul și-a recunoscut vina, iar instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele atenuante, stabilindu-i acestuia pedeapsă prea aspră în raport cu pedepsele stabilite celorlalți inculpați, care deja au fost condamnați pentru fapta dată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2012, au fost respinse, ca nefondate, recursurile avocaților, cu menținerea sentinței fără modificări.

Instanța de recurs și-a motivat soluția adoptată prin aceea că, instanța de fond corect a apreciat probele acumulate, respectînd prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a săvîrșit anume infracțiunea imputată, aplicîndu-i-se o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, reieșind din toate principiile individualizării pedepsei penale stipulate în art. 75, 80 Cod penal, luîndu-se în considerație că infracțiunea săvîrșită este gravă, inculpatul se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost condamnat și se căiește sincer de cele comise. Colegiul penal a considerat ca fiind neîntemeiate argumentele avocaților, precum că inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă prea aspră și nu s-a luat în considerație circumstanțele care ar permite aplicarea art. 79 Cod penal, deoarece instanța de fond corect a ținut cont de prevederile art. 80 Cod penal, stabilind o pedeapsă echitabilă.

Hotărîrile menționate au fost atacate cu recurs în anulare de către avocatul Victor Vizitiu în numele condamnatului, prin care a solicitat casarea acestora în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate, invocînd că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație circumstanțele atenuante prezente în cauză, că Darii Ion a recunoscut vina și s- a căit sincer de cele comise, iar instanțele de judecată nu au evidențiat existența diferenței pedepsei aplicată în privința lui Darii Ion și ceilalți inculpați, fiindu-le stabilită pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal, pentru aceeași faptă.

Judecînd recursul în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente. Verificînd legalitatea hotărîrilor atacate pe baza materialelor cauzei, instanța de recurs consideră că vinovăția condamnatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal este pe deplin stabilită, iar calificarea acțiunilor acestuia în baza normei penale menționate este corectă și corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei. Colegiul penal lărgit menționează că, la stabilirea pedepsei instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, care stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a prezentului Cod, a prevederilor art. 79, 90 Cod penal. Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai aspră poate fi stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă nu va asigura atingerea scopului scontat. Aceste prevederi legale nu întocmai au fost respectate de instanțele de fond și de recurs la stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința lui Darii Ion. Astfel, din textul sentinței rezultă că instanța de fond la stabilirea pedepsei a reținut că Darii Ion a recunoscut vina, a încheiat acord de recunoaștere a vinovăției, s-a căit sincer în cele comise, precum și de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care, conform prevederilor art. 16 Cod penal se atribuie la infracțiuni grave, de motivul acesteia, concluzionînd că reeducarea și corectarea condamnatului nu este posibilă fără izolare de societate. Cu adevărat, infracțiunea săvîrșită de Darii Ion în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal, conform art. 16 Cod penal se consideră gravă. Însă, ținînd seama de circumstanțele atenuante prezente în cauză și personalitatea condamnatului, care se caracterizează pozitiv, are o vîrstă tînără, a recunoscut vina și s-a căit sincer în cele comise, anterior nu a săvîrșit careva delicte ori infracțiuni, în cauză lipsesc circumstanțe agravante, fapt ce permite de a conchide că aceste fapte în viața lui sunt unice, iar pedeapsa stabilită de prima instanță și menținută de instanța de recurs nu este echitabilă. Articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale garantează dreptul la un proces echitabil, însă în opinia Colegiului penal lărgit, condamnatului i-a fost lezat acest drept, deoarece pedeapsa stabilită este una inechitabilă în comparație cu pedeapsa stabilită celorlalți inculpați condamnați pentru aceeași faptă, iar într- un proces penal, etapa determinării pedepsei este, de asemenea, dirijată de prevederile articolului menționat. Astfel, în cauza dată, este semnalizat un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente – cauza penală nu a fost judecată în mod echitabil și condamnatului i-a fost stabilită o pedeapsă inechitabilă, iar acest viciu fundamental se exprimă prin încălcarea esențială a drepturilor condamnatului garantate de Constituția Republicii Moldova și de Convenție. Această încălcare de lege echivalează cu o eroare judiciară, care poate și urmează a fi corectată de către instanța de recurs în anulare. Avînd în vedere atît principiul prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii penale, cît și al art. 61 alin. (2) Cod penal – pedeapsa penală are drept scop corectarea condamnatului, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate, precum și posibilitatea obținerii corectării și reeducării vinovaților, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ci va dispune suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de probă, deoarece pedeapsa s-a numit pînă la 5 ani închisoare, iar careva interdicții de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal nu sunt, din care motive consideră posibil de aplicat față de condamnat pedeapsă cu suspendarea executării acesteia. Prin urmare, recursul se va admite cu casarea parțială a sentinței instanței de fond și deciziei instanței de recurs și, în latura stabilirii pedepsei, se va pronunța o nouă hotărîre.

În conformitate cu prevederile art. art. 457, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Admite recursul în anulare declarat de avocatul Victor Vizitiu în numele inculpatului Darii Ion, casează parțial sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din 10 iulie 2012 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2012, în partea stabilirii pedepsei, rejudecă cauza și pronunță în această latură o nouă hotărîre după cum urmează. Menține condamnarea lui Darii Ion Victor în baza art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a o suspenda condiționat pe un termen de probă de 2 ani. Măsura preventivă în privința lui Darii Ion Victor – arestul, se revocă, eliberîndu-l de sub arest imediat din sala de judecată. Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică la 28 mai 2013. Președinte semnat Constantin Gurschi Judecători semnat Olga Adam semnat Andrei Harghel semnat Constantin Alerguș semnat Ion Arhiliuc Copia corespunde originalului. Președinte Constantin Gurschi