1ra-465/13 — art.326 alin.1 CP

1ra-465/13 — art.326 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-465/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 aprilie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

președinte Petru Ursache,

judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procuror împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 08 noiembrie 2012, în cauza

penală în privința inculpatului

Chiseev Vladimir Mihail, născut la

24 martie 1985, originar și locuitor al or. Ceadîr-

Lunga, str. A. Russo, 3, ap.14, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 02 iunie – 02 decembrie 2011

în instanța de apel: 15 martie – 08 noiembrie 2012

în instanța de recurs: 28 martie – 24 aprilie 2013.

C O N S T A T Ă :

Vladimir a fost condamnat în baza art. 326 alin.(1) Cod Penal la amendă în mărime

de 1000 unități convenționale, ce constituie 20.000 lei.

În temeiul art. 88 alin. (5) Cod Penal, luîndu-se în considerare termenul

arestării preventive din 04 mai – 07 mai 2011 și arestării la domiciliu din 07 mai -

17 mai 2011, i-a fost atenuată pedeapsa aplicată și stabilită pedeapsa definitivă -

amendă în mărime de 800 unități convenționale, ce constituie 16.000 lei.

al organizației obștești „Compatrioții Găgăuziei”, care prestează activități de

consultare în chestiunile de obținere a cetățeniei Federației Ruse și emigrare,

cunoscînd regula înscrierii prealabile la secția Consulară a Ambasadei Federației

Ruse în Moldova pentru depunerea cererilor privind obținerea cetățeniei, inculpatul

Chiseev Vladimir, a aceptat să primească de la Bolgar O. personal bani în sumă de

800 euro pentru sine și alte persoane cu funcții de răspundere din Ambasada

1

Federației Ruse în Republica Moldova, afîrmînd că are influență asupra

funcționarilor Ambasadei Federației Ruse și poate să-i determine să urgenteze

audiența lui Bolgar G., fără înscrierea prealabilă, pentru depunerea cererii și a

actelor anexe în vederea obținerii cetățeniei Federației Ruse de către fiicele minore

Bolgar Diana și Bolgar Ecaterina.

Ulterior, inculpatul i-a comunicat lui Bolgar O. despre necesitatea

prezentării sale la 04 mai 2011 la secția Consulară, pentru depunerea actelor. În

ziua stabilită, orele 14.30, Bolgar G. a fost invitat de secția Consulară, unde a

depus cererea și actele necesare pentru primirea cetățeniei Federației Ruse de către

fiicele minore Bolgar D. și Bolgar E. Ulterior, Bolgar G. la ieșire, pe la orele

15.45, aflîndu-se în automobilul Mercedes cu nr. GEAW 040, parcat în str. Toma

Ciorbă 14, mun. Chișinău, ultimul i-a transmis inculpatului 800 euro, ce constituie

13.559 lei.

În ședința de judecată inculpatul nu a recunoscut vina, declarînd că a primit

800 euro de la partea vătămată în calitate de onorariu pentru oferirea consultației și

ajutorului în perfectarea pachetului de acte necesar obținerii cetățeniei. El i-a spus

părții vătămate că lucrează în Serviciul Federal pentru Migrare de pe lîngă

Consulat și că o parte din banii respectivi sunt destinați altor persoane,

nenominalizate.

Din cumulul probelor și circumstanțelor expuse în materialele dosarului

penal, instanța a ajuns la concluzia că nu a existat intenția inculpatului de a

sustrage banii părții vătămate sau de a-l instiga pe acesta la acte de corupere activă.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate din prevederile art.

190 alin. (1), art. 42 alin. (4), 325 Cod penal în prevederile art. 326 alin. (1) Cod

penal, ca acceptarea și primirea, personal, de bani pentru sine și pentru alte

persoane, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane

publice străine pentru a-l face să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea

funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvîrșite.

rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a indicat că inculpatului i-a fost înaintată învinuirea în baza art.

190 alin. (1), art. 42 alin. (4), art. 325 Cod penal, iar instanța de fond, recalificîndu-

i acțiunile în prevederile art. 326 alin. (1) Cod penal a depășit limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu, lezînd dreptul inculpatului la apărare, lipsindu-l de

posibilitatea de a se apăra pe marginea învinuirii de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 326 Cod penal.

Totodată, apelantul consideră că în materialele dosarului lipsesc probe ce ar

confirma comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1)

Cod penal, condamnarea lui fiind fondată doar pe depozițiile părții vătămate.

admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Chiseev Vladimir a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute la art. 326 alin.(1) Cod penal, pe motivul lipsei elementelor infracțiunii.

2

Instanța de apel a reținut că, probele cercetate în instanța de apel nu sunt

suficiente pentru a recunoaște că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art.

326 alin. (1) Cod penal, ca acceptarea și primirea, personal, de bani pentru sine și

pentru alte persoane, de către o persoană care susține că are influență asupra unei

persoane publice străine pentru a-l face să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în

exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvîrșite.

Pe lîngă aceasta, conform art. 325 alin. (2) Cod de Procedură Penală,

modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se

agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. Instanța de

fond a recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 326 alin.(1) Cod penal, agravînd

situația lui, deoarece dispozițiile aplicate ale acestui articol nu erau în vigoare la

data comiterii de către inculpat a faptei imputate și a emiterii sentinței din 02

decembrie 2011. Modificările la articolul dat au intrat în vigoare mai tîrziu, adică

la 03 februarie 2012. Or, dispoziția art. 326 alin. (1) Cod penal în vigoare pînă la

introducerea modificărilor respective nu conținea indicele calificativ „influența

asupra unei persoane publice străine”, acesta nefiind imputat inculpatului nici prin

rechizitoriu.

Totodată, procedînd astfel, nejudecînd în ședința judiciară învinuirea

modificată și lipsîndu-l pe inculpat de posibilitatea de a se expune asupra acesteia,

instanța de fond a încălcat drepturile lui la apărare și la un proces echitabil,

garantate de art. 6 CEDO.

Procurorul, în cadrul examinării cauzei în prima instanță, nu a solicitat

modificarea învinuirii și nici nu a atacat sentința în ordine de apel.

instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că probele prezentate de acuzare demonstrează

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 326 alin. (1) Cod

penal, ca acceptarea și primirea, personal, de bani pentru sine și pentru alte

persoane, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane

publice străine pentru a-l face să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea

funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvîrșite, iar instanța

de apel a ajuns la concluzie greșită că în acțiunile acestuia lipsesc elementele

infracțiunii incriminate. Procurorul nu era obligat să schimbe acuzarea inculpatului

în instanța de fond, deoarece, conformitate cu art. 326 Cod de Procedură Penală,

învinuirea poate fi modificată de acuzator doar dacă probele cercetate în ședința de

judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrșit o infracțiune mai gravă

decît cea incriminată anterior, fapt neprezent în cauza dată.

Recalificînd acțiunile inculpatului în baza art. 326 alin. (1) Cod penal,

instanța de fond nu i-a agravat situația, deoarece pedeapsa prevăzută de sancțiunea

art. 326 alin. (1) Cod penal este mai blîndă decît cea prevăzută de sancțiunea art.

325 alin. (1) Cod penal.

În drept recursul se întemeiază pe prevederile: „art. 427 a. (1) p. 12) CPP”.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

3

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rînd, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Potrivit art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Instanța de recurs, se pronunță doar în limitele motivelor invocate în recurs.

Recursul ordinar este fondat în drept doar pe temeiul stipulat în art. 427 alin.

(1) pct. 12) Cod de procedură penală, că faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită (pct. 5 din prezenta decizie).

Însă, în pofida prevederilor enunțate, recurentul nu a indicat, care ar fi erorile

concrete de drept și esența circumstanței că, în cazul în care inculpatul a fost

achitat pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, faptei săvîrșite i

s-ar fi dat o încadrare juridică greșită, fiind omisă în totalitate și argumentarea

ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Astfel, recursul declarat, în raport cu motivele invocate, nu întrunește

condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

concretizeze și să completeze din oficiu recursul ordinar al procurorului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și care ar agrava situația

persoanei achitate.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de apel, conform împrejurărilor

constatate și reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material.

Concluziile instanței de apel privind achitarea inculpatului de sub învinuirea

comiterii infracțiunii prevăzute la art. 326 alin. (1) Cod penal pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, coroborează și cu următoarele

circumstanțe.

Potrivit art. 8, 10 alin. (2) Cod penal, 53 alin. (1), 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, art. 6 alin. 3 lit. a), b) CEDO, caracterul infracțional al faptei și

pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul

săvîrșirii faptei. Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația

persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv. Judecarea

4

cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu,

învinuirea în numele statului fiind reprezentată doar de procuror. Orice acuzat are

dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt și în mod amănunțit, asupra

naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa, să dispună de timpul și de înlesnirile

necesare pregătirii apărării sale.

Aceste prescripții legale au fost încălcate de instanța de fond.

Or, răspunderea penală pentru acceptarea și primirea, personal, de bani

pentru sine și pentru alte persoane, de către o persoană care susține că are influență

asupra unei persoane publice străine pentru a-l face să grăbească îndeplinirea unei

acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu

săvîrșite, a fost întrodusă în dispoziția art. 326 alin. (1) Cod penal, prin Legea nr.

245 din 02 decembrie 2011, dar în vigoare de la 03 februarie 2012. Adică, instanța

de fond a condamnat ilegal inculpatul, pentru acțiuni neprevăzute de Codul penal,

la data comiterii – 23 martie-04 mai 2011 și la data adoptării sentinței – 02

decembrie 2011, drept infracțiune (pct. 1 și 2 din prezenta decizie).

Totodată, această lege nu are efect retroactive, deoarece conține elemente

calificative noi, neregăsite în legea veche și nici imputate inculpatului prin actul de

învinuire, adică prezintă o înrăutățire a persoanei inculpate.

Mai mult, procurorul nu a susținut, prin nedeclararea apelului, acuzarea

inițială imputată inculpatului în baza art. 190 alin. (1), 42 alin. (4), 325 alin. (1)

Cod penal, lipsind instanța de apel să judece cauza în raport cu învinuirea

formulată în rechizitoriu.

Pe lîngă acesta, conform jurisprudenței CEDO, relevată în hotărîrea din 12

aprilie 2011, în cauza A. Constantin vs. România, instanța care consideră că este

necesară o schimbare de încadrare juridică, trebuie să pună acest aspect în discuția

părților și să indice inculpatului că este în drept să ceară timp să își pregătească

apărarea și să propună probe. În speță, instanța a trecut la recalificarea faptelor abia

în momentul deliberării, deci după finalizarea dezbaterilor în cauză, fiind, cu

evidență, prea tîrziu pentru ca părțile să își exercite dreptul de a-și construi

apărarea.

În cauza de pe rol, instanța de fond la fel a judecat pricina penală în condiții

similare și instanța de apel corect a concluzionat că în aceste circumstanțe a fost

încălcat drepturile inculpatului la apărare și la un proces echitabil, garantate de art.

6 CEDO (pct. 1,2 și 4din prezenta decizie).

Circumstanțele expuse relevă, astfel, că instanța de apel, la judecarea cauzei

penale nu a comis erori de drept, că decizia instanței de apel conține motive clare și

legale pe care se întemeiază soluția, iar recursul declarat este și vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele de conținut, și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de

conținut și este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

5

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei

Curții de Apel Comrat din 08 noiembrie 2012, în cauza penală în privința

inculpatului Chiseev Vladimir Mihail, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de

conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 22 mai 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6

Dosarul nr. 1ra-465/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

24 aprilie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procuror împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 08 noiembrie 2012, în cauza

penală în privința inculpatului

Chiseev Vladimir Mihail, născut la

24 martie 1985, originar și locuitor al or. Ceadîr-

Lunga, str. A. Russo, 3, ap.14, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 02 iunie – 02 decembrie 2011

în instanța de apel: 15 martie – 08 noiembrie 2012

în instanța de recurs: 28 martie – 24 aprilie 2013.

Conform art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror, împotriva deciziei

Curții de Apel Comrat din 08 noiembrie 2012, în cauza penală în privința

inculpatului Chiseev Vladimir Mihail, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de

conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 22 mai 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7