1ra-447/13 — accident rutier

1ra-447/13 — accident rutier (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-447/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 aprilie 2013 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2012, în cauza penală

privind inculpatul

Panuța Vasile Ion, născut la

21 februarie 1965 în s. Peresecina, r-nul Orhei,

domiciliat în mun. Chișinău, str. Așhabad 38,

cetățean al Republicii Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 19 octombrie 2011-12 septembrie

2012,

în instanța de apel: 23 octombrie - 24 decembrie 2012,

în instanța de recurs: 21 martie - 17 aprilie 2013.

C O N S T A T Ă :

Panuța Vasile a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzută de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii.

la 15 august 2011, aproximativ la orele 23:30, conducînd microbuzul de model

„Mercedes 312D”, cu numărul de înmatriculare CLS 930, ignorînd cerințele

art. 83 lit. a) din RCR, care prevede că: este interzisă transportarea

persoanelor al căror număr depășește numărul de locuri prevăzut prin

caracteristica tehnică a vehiculului, deplasîndu-se pe str. Columna din direcția

str. Bulgară spre str. Ismail, mun. Chișinău, ajungînd la intersecția

str.Columna cu str.Tighina, n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a

apreciat corect situația reală de pe drum, încălcînd cerințele art. 80 alin.(l) din

RCR, care stipulează că conducătorul vehiculului de rută este obligat să

oprească pentru îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor numai în stațiile

semnalizate ca atare, a oprit microbuzul nemijlocit la intersecție, pentru

îmbarcarea și debarcarea pasagerilor. Peste o perioadă scurtă de timp, după ce

au debarcat cîțiva pasageri și au îmbarcat alții, inculpatul, fără a lua măsurile

necesare de precauție (salonul microbuzului era arhiplin și pasagerii aflați în

1

picioare limitau vizibilitatea și posibilitatea conducătorului auto de a privi

prin retrovizorul drept în spate), ignorînd cerințele art. 80 (1), lit. d) din RCR

- conducătorul vehiculului de rută este obligat să repună în mișcare vehiculul

din stație după ce a luat măsurile necesare de precauție pentru a evita

accidentul în traficul rutier și cerințele art. 39 (1) din RCR - prealabil

începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers,

conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi

executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la

trafic, a reînnoit mișcarea, continuînd deplasarea în direcția str. Ismail. Prin

urmare, după ce a parcurs o distanță minimă de la locul reînnoirii mișcării,

inculpatul a comis traversarea cu roata dreaptă din spate a microbuzului peste

capul pietonului Andreeva Nina, a.n.1991, domiciliată în mun. Chișinău, str.

Ismail 108/2, ap. 54, care se angajase în traversarea carosabilului de la dreapta

spre stînga conform sensului de deplasare a mijlocului de transport.

În rezultatul leziunilor corporale primite, pietonul Andreeva Nina a

decedat la fața locului. Conform raportului de expertiză medico-legală din 23

septembrie 2011, moartea victimei a survenit în rezultatul traumei cranio-

cerebrale deschise soldată cu zdrobirea oaselor bolții, bazei craniului și

scheletului facial și delacerare parțială a creierului. De asemenea s-a depistat

traumă închisă a toracelui, fractura coastelor 1,2 din stînga, excoriație pe

brațul drept-leziuni corporale, care au fost provocate prin acțiune traumatică

cu corp contodent dur, care au dus la deces. În sîngele cadavrului a fost

depistat 3,8% alcool, ce corespunde stării de intoxicație alcoolică.

Inculpatul n-a recunoscut vina, declarînd că a oprit microbuzul după

intersecția cu str. Tighina, unde au coborît cîțiva pasageri. El a privit în

retrovizorul din dreapta, s-a convins că nu sunt obstacole și a reînnoit

deplasarea. Parcurgînd o distanță de 20-30 metri de la locul opririi, a simțit

cum roata dreaptă din spate a microbuzului s-a ridicat în sus și apoi brusc a

coborît înapoi pe asfalt. Coborînd din microbuz, a observat pe carosabil o

femee, culcată cu capul la vale, fiind într-o stare gravă.

Martorii Cuprian M., Bejenari D., au declarat că rutiera a trecut de

intersecția cu str. Tigina, s-a oprit, iar după ce au coborît unii pasageri a

continuat deplasarea și parcurgînd o distanță mică au simțit că roata dreaptă

din spate a trecut peste un obstacol.

Atît în ordonanța de punere sub învinuire, cît și în rechizitoriu este

indicat că inculpatul a ignorat cerințele art. 83 lit. a) RCR - transportarea

pasagerilor cu depășirea numărului de locuri, materializată prin faptul că

salonul microbuzului era arhiplin, iar pasagerii aflați în picioare limitau

vizibilitatea inculpatului. Instanța de judecată constată că nu există legătură de

cauzalitate între încălcarea prevederii nominalizate și decesul lui Andreeva

Nina. Mai mult, în ședința de judecată s-a stabilit că în momentul tamponării

în salonul microbuzului stăteau în picioare doar 2-3 pasageri și oglinzile

retrovizoare erau vizibile conducătorului auto. Astfel, pasagerii aflați în

picioare nicidecum nu puteau să limiteze vizibilitatea inculpatului.

2

La fel, inculpatul este învinuit că ar fi ignorat prevederile art. 80 alin.(1)

lit. a) RCR - oprirea microbuzului pentru debarcarea și îmbarcarea pasagerilor

doar în stațiile semnalizate, materializată prin oprirea microbuzului nemijlocit

la intersecția străzilor Columna și Tighina, mun. Chișinău pentru îmbarcarea

și debarcarea pasagerilor. Chiar dacă am admite faptul, că inculpatul ar fi oprit

microbuzul nemijlocit la intersecția străzilor Columna și Tighina, cu toate că

martorii audiați au indicat că oprirea a avut loc nemijlocit după intersecție și

în acel loc nefiind nici o stație special amenajată, nici în această situație nu

există vre-o legătură de cauzalitate cu decesul victimei, or tamponarea a avut

loc după ce microbuzul a reînnoit mișcarea și a parcurs o distanță de

aproximativ 15-20 metri.

Ce ține de pretinsa încălcare a art. 80 alin. (l) lit. d), art. 39 alin. (1)

RCR, precum că nu au fost luate măsurile necesare de precauție la repunerea

vehiculului în mișcare, instanța de judecată menționează că tamponarea a avut

loc după efectuarea manevrei de reînnoire a mișcării microbuzului, iar

Andreeva Nina nu s-a aflat în limita de vizibilitate a inculpatului, prin urmare

acesta nu a avut cum să evite tamponarea. Astfel, nici în cazul dat nu există

legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și decesul victimei.

În conformitate cu art.114 alin. (1), (2) și (3), 116 alin. (1) lit. b) a RCR

„pietonii trebuie să traverseze drumul numai pe la trecerile semnalizate,

inclusiv pe pasajele denivelate, iar în lipsa acestora la intersecții - pe linia

trotuarelor sau acostamentelor; În cazul în care în limitele vizibilității (100-

150 m) nu sunt treceri pentru pietoni sau intersecții, ei pot traversa drumul

numai după ce s-au asigurat că nu se apropie nici un vehicul, efectuînd

trecerea pe traiectorie perpendiculară în raport cu marginea drumului; Odată

angajați în traversare, pietonii nu trebuie să încetinească mersul sau să se

oprească fără motiv; Pietonilor li se interzice să se angajeze în traversare pe

sectoarele de drum cu cîmpul vizual limitat”.

În ședința de judecată s-a stabilit că Andreeva Nina a încălcat flagrant

cerințele normelor enunțate, deoarece nu era în drept să înceapă deplasarea,

fără a se asigura că nu se apropie nici un vehicul și în afara intersecției, în

situația în care intersecția era la doar 20 de metri de la locul tamponării, fapt

care nemijlocit a și dus la producerea accidentului rutier.

Mai mult, în sîngele părții vătămate a fost depistat 3,8% alcool.

Dispensarul Republican de Narcologie a informat instanța că, concentrația

alcoolului în sînge de 3,8% corespunde stării de intoxicație alcoolică avansată.

Conform datelor științifice, alcoolul etilic posedă o acțiune toxicopolimorfă

asupra sistemului nervos, a altor sisteme și organe. Deosebit de sensibile la

alcool sînt sistemele responsabile pentru prelucrarea operativă a informației,

memoriei, funcțiile motorii și reacțiile emoționale. La intoxicația alcoolică

avansată persoanele sunt inhibate, somnolente, dezorientate, vorbirea este

dezarticulată, inclusiv pînă la o dezartrie totală, sistemul locomotor este

dezordonat pînă la ataxie, anemie, mersul este cu împleticirea picioarelor sau

devine imposibil.

3

Circumstanțele expuse dovedesc că accidentul rutier a fost comis din

vina părții vătămate și urmările prejudiciabile se află în legătură cauzală cu

fapta acesteia.

Din procesul-verbal cu privire la imposibilitatea întocmirii raportului de

expertiză judiciară rezultă, că chestiunea dacă dispunea sau nu inculpatul de

posibilitatea tehnică de a evita tamponarea victimei nu poate fi soluționată

prin metode de expertiză.

Astfel, instanța de judecată are dubii referitor la faptul dacă inculpatul

avea sau nu posibilitatea tehnică de a evita accidentarea victimei, iar potrivit

art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția

persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate

dubiile în probarea învinuirii se interpretează în favoarea inculpatului.

Prin urmare, învinuirea formulată inculpatului nu și-a găsit confirmare

din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii și anume, nu

există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și urmările

prejudiciabile.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip deschis.

Apelantul a menționat că sentința este ilegală, fiind întemeiată pe

interpretarea unilaterală a probelor examinate în cadrul judecării cauzei.

Vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii incriminate este dovedită în

volum deplin prin cumulul de probe prezentate de partea acuzării.

În cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că traversarea

neregulamentară a str. Columna de către victimă nu este în legătură cauzală cu

consecințele accidentului rutier.

Inculpatul nu a observat victima din cauza că în microbuz erau pasageri

în picioare, care îi limitau vizibilitatea.

fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că procurorul a indicat în susținerea apelului

declarațiile martorului Mîndru Ștefan, care în cadrul instanței de fond a

declarat că pe str. Tighina a coborît din rutieră și a început să traverseze pe

str. Tighina spre str. Columna. Mergînd, a văzut o domnișoară cum alerga

între copaci pe trotuar perpendicular cu rutiera, însăși momentul loviturii nu

1-a văzut. În rutieră erau 3-4 persoane în picioare.

Însă aceste declarații nu demonstrează vina inculpatului. Dimpotrivă,

confirmă declarațiile ultimului că victima a ieșit pe neașteptate pe carosabil, deja

după ce partea din față a microbuzului a trecut de dînsa, s-a lovit de partea dreaptă

din spate a microbuzului, căzînd jos, fiind călcată de roata dreaptă din spate. Acest

fapt inculpatul n-a putut, și nici n-a avut posibilitatea să-l vadă, și nici să

preîntîmpine accidentul, astfel, lipsind vinovăția lui în comiterea acestui

accident.

4

Conform schemei accidentului, de la locul impactului microbuzul a

parcurs doar 9,2 metri, ceea ce denotă că presupusa acțiune de

traversare a străzii, în care s-a angajat partea vătămată a fost una spontană,

negîndită, și demonstrează cu certitudine faptul că victima nu a fost nici o

secundă în cîmpul de vizibilitate a inculpatului.

Din această schemă mai rezultă, că în nemijlocita apropiere de locul

impactului, pe partea carosabilă, staționa un alt automobil, care limita

considerabil cîmpul de vizibilitate a inculpatului.

De asemenea, potrivit raportului de expertiză medico-legală este

constatat că în sîngele cadavrului a fost depistat 3,8 g/l alcool, ceea ce

corespunde stării de intoxicație alcoolică.

Partea vătămată nu era în drept să înceapă deplasarea, fără a se asigura

că nu se apropie nici un vehicul și în afara intersecției, în situația în care

intersecția era la doar 20 de metri de la locul tamponării, fapt care nemijlocit a

și dus la producerea accidentului rutier.

Cu referire la legătura de cauzalitate între acțiunile inculpatului, care, conform

materialului probant, au fost regulamentare și în strictă conformitate cu RCR, și

decesul victimei, se atestă cu certitudine că victima, fiind în stare de intoxicație

alcoolică, fiind deja depășită de partea din față a microbuzului, brusc s-a angajat să

traverseze strada într-un loc nepermis și neamenajat, în situația în care la intersecția

străzilor Columna și Tighina, aproximativ la 25 metri de locul accidentului, există o

trecere de pietoni amenajată și în acel moment, din cauza stării de ebrietate avansate,

a pierdut controlul asupra sistemului său locomotor și a căzut, lovindu-se de partea

din spate a microbuzului condus de inculpat și apoi, conform traiectoriei, fiind

traversată cu roata din spate a microbuzului. Victima nu s-a aflat nici pentru o clipă

în cîmpul de vizibilitate a inculpatului. Prin urmare inculpatul nu poartă nici o vină în

derularea accidentului dat.

Nu există nici o legătură de cauzalitate între acțiunile inculpatului și decesul

victimei, iar accidentul rutier a fost creat și comis de către victimă, care a pus în

imposibilitate conducătorul auto să evite tamponarea.

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile

de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției.

În cadrul urmăririi penale au fost administrate probe incontestabile care

dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, probe care nu au

fost apreciate la justa valoare atît de către instanța de fond cît și de apel.

Inculpatul a declarat că nu a observat pietonul pînă la tamponare, ceea ce

dovedește că el nu a manifestat prudență sporită la trafic, iar înainte de a schimba

direcția de deplasare a microbuzului nu s-a asigurat că această manevră va fi

executată în siguranță.

Faptul că pietonul Andreeva Nina a traversat neregulamentar str. Columna nu

este în legătură cauzală cu consecințele accidentului rutier.

În cadrul cercetării judecătorești au fost examinate probe incontestabile care

dovedesc pe deplin vinovăția inculpatuliui.

5

Înstanța de apel nu a combătut cu careva argumente învinuirea înaintată

inculpatului, dar s-a limitat formal la aprecierea declarațiilor martorilor, ca în final să

conchidă că vinovat de comiterea accidentului se face pietonul.

Instanța de judecată nu a dat o apreciere probelor prezentate de acuzare și nu a

apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunii încriminate.

Instanța de apel s-a limitat la aprecierile date de către instanța de fond, ulterior

dîndu-le putere probatorie în instanța de apel.

Instanța de apel a comis o eroare de drept prin nepronunțarea asupra tuturor

motivelor invocate în apelul procurorului și neaprecierea tuturor probelor cercetate în

ședința de judecată.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal consideră că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele motive.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Instanța de recurs, se pronunță doar în limitele motivelor invocate în recurs.

Sub acest aspect se reține că, în recursul ordinar procurorul a invocat în drept

un singur temei din categoria celor prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel (pct. 5 din prezenta decizie).

Totodată, ignorîndu-se prevederile legale enunțate, recurentul nu a indicat

asupra căror motive concrete din apel, nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, omițîndu-

se totalmente argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea unor concrete

erori de drept, în sensul vizat.

Astfel, recursul ordinar nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța

de recurs nu este competentă să concretizeze și să completeze din oficiu recursul

ordinar al procurorului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și care ar

agrava situația persoanei achitate.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din

prezenta decizie, utilizîndu-se sintagme de genul: “probe care nu au fost apreciate la

justa valoare..., nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate”, recursul

este întemeiat pe critica modului în care instanța de fond, și de apel au apreciat

circumstanțele cauzei (pct. 5 din prezenta decizie).

În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin.

(1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

6

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează

suplimentar probele administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, doar activitatea instanțelor privind aprecierea

sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune

procurorul, este o competență legală a instanțelor judiciare, care, nefiind temei de

drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, nici nu poate fi

supusă criticii prin intermediul recursului ordinar.

În al treilea rînd, conform art. 24 alin. (2), (4), 26 alin. (3), 409 alin. (2), 436

alin. (1), (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte

interese decît interesele legii. Părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și

mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte

organe ori persoane. Sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

Procedura de rejudecare a cauzei după casarea hotărîrii în recurs se desfășoară

conform regulilor generale pentru examinarea ei. Instanța de apel este obligată ca, în

afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele

de fapt și de drept ale cauzei.

Potrivit jurisprudenței naționale și a CțEDO, avînd în vedere dispozițiile art. 6

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare bazîndu-se

exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul căruia inculpatul fusese achitat.

Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere a anumitor martori ai

acuzării solicitați de părți (hotărîrile CEDO Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie

2007, §72, și Dănila împotriva Romîniei din 8 martie 2007, §62-63). Martorii acuzării se

audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie,

susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea învinuitului (hotărîrea

CEDO Spînu împotriva Romîniei din 29 aprilie 2008, §60).

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului,

sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi

revine acuzatorului de stat, fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărîrea Capean contra Belgiei din

13 ianuarie 2005, a constatat că, în domeniul penal, problema administrării probelor

trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6 §2 și e obligatoriu, inter

alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de procedură penală, care îl obligă

pe acuzatorul de stat, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanța, să

prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse

inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința

inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de procedură penală lezează dreptul

7

inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art.6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În pofida normelor specificate, a principiului contradictorialității în procesul

penal și a jurisprudenței nominalizate, se observă că, conform procesului-verbal al

ședinței de judecată a instanței de apel, procurorul, solicitînd rejudecarea cauzei

potrivit regulilor generale, nu a solicitat să fie cercetate direct și nemijlocit probele

scrise ale acuzării, cît și audierea martorilor decisivi ai acuzării, probe la care face

referire și în recursul ordinar (f. d. 198-204).

Mai mult, procurorul a declarat în fața instanței de apel că: „martorul Mîndru

Ștefan nu s-a prezentat repetat la ședință, solicit a examina cauza fără audierea lui”

(f. d. 203 și pct. 5 din prezenta decizie).

Este adevărat că instanța de apel a audiat inculpatul și a dat citire probelor

scrise, examinate de prima instanță, consemnîndu-le în procesul verbal al ședinței de

judecată, dar din propria inițiativă (f. d. 203).

Sub acest aspect, instanța de recurs nu atestă încălcarea principiului

contradictorialității procesului penal, deoarece instanța de apel a pronunțat o hotărîre

în favoarea inculpatului, iar potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de apel este obligată să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

Cele expuse denotă faptul că procurorul s-a eschivat să-și exercite în fața

instanței de apel sarcina prezentării probelor, adică nu și-a susținut apelul și volumul

învinuirii înaintate inculpatului, omițînd legala posibilitate oferită de prevederile art.

414 alin. (1) Cod de procedură penală, de a-și dovedi motivele invocate în apel.

Totodată, prevederile art. 427 Cod de procedură penală oferă posibilitatea

contestării prin intermediul recursului ordinar doar a hotărîrilor judecătorești, pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dar nu și contestarea

acțiunilor sau inacțiunilor procurorului care a participat la judecarea apelului în

vederea redresării omisiunilor procesuale comise de el.

În hotărîrea CEDO din 6 aprilie 2010, în cauza Ștefan vs. Romînia, este clar

specificat că procurorul are obligația de a reflecta pretinsele erori înainte de

pronunțarea unei hotărîri definitive, iar statul este cel care trebuie să-și asume erorile

comise de procuror și aceste erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate

în procedura în cauză.

Astfel, soluția dispunerii rejudecării cauzei pentru examinarea repetată a

apelului procurorului potrivit regulilor primei instanțe, în vederea unei eventuale

condamnări a persoanei achitate, în cazul în care procurorul nu a susținut în apel

învinuirea prin invocarea cercetării directe a probelor, ar fi una lipsită de orice suport

legal.

În al patrulea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de fond și cea de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și cu referire la argumentul specificat în recurs, că: „decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

8

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției”

(pct. 4 din prezenta decizie), se atestă că în corespundere cu împrejurările relevate în

sentința instanței de fond și în decizia instanței de apel, inclusiv cele reproduse în pct.

1 și 4 din prezenta decizie, ambele instanțe, în raport cu argumentele invocate în

recursul de pe rol, care nici nu conține referiri la niște erori de drept concrete și clar

definite, au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

infracțiunile incriminate inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și a prescripțiilor de drept material, corect dispunînd achitarea

lui Panuța Vasile de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzută de art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Astfel, decizia instanței de apel conține motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția, iar recursul nominalizat este și unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, dat fiind că instanța de fond și cea de apel, în cadrul judecării

cauzei menționate nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate în recurs,

că recursul de pe rol nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit

neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2012, în cauza penală în privința

inculpatului Panuța Vasile Ion, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut

și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 15 mai 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9

Dosarul nr. 1ra-447/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

17 aprilie 2013 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2012, în cauza penală

privind inculpatul

Panuța Vasile Ion, născut la

21 februarie 1965 în s. Peresecina, r-nul Orhei,

domiciliat în mun. Chișinău, str. Așhabad 38,

cetățean al Republicii Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 19 octombrie 2011-12 septembrie

2012,

în instanța de apel: 23 octombrie - 24 decembrie 2012,

în instanța de recurs: 21 martie - 17 aprilie 2013.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 4) alin. (3) Cod

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2012, în cauza penală în privința

inculpatului lui Panuța Vasile Ion, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de

conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată se va pronunța la 15 mai 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

10