Iulio împotriva Italiei

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA [Notă1] PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 465/95/99 prezentată de Franco Iulio împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea Õ), care are loc la 6 ianuarie 2000 într-o cameră compusă din domnul Pellonp Ecuador, președintele B. Conforti, G. Ress, A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, N. Vajić, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea depusă la 31 octombrie 1997 și înregistrată la 4 martie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1947 și rezident la Piossasco (Turin). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Carolina Lucia Virgara, avocată la Roma.

La 26 februarie 1993, reclamantul a numit societatea italiană de telecomunicații în fața tribunalului din Torino pentru a obține plata unei sume datorate pentru executarea prestațiilor profesionale. Din cele șaisprezece audieri stabilite la date cuprinse între 7 iulie 1993 și 11 februarie 1998, prima a avut legătură cu constituirea pârâtei, 13 au vizat schimburile de memorii și discuțiile de mijloace de probă, a fost predată o dată pentru că în acea zi avocații greve și una pentru a permite părților să își prezinte concluziile. La data de 22 aprilie 1998, când a intrat în vigoare legea privind sezioni stralcio, președintele tribunalului a atribuit cazul colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (seziune stralcio) și a stabilit o audiere la data de 7 octombrie 1999. Plângerea reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu.

Această procedură a început la 26 februarie 1993 și era încă în curs de desfășurare la 7 octombrie 1999. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care, la acea dată, era de puțin peste șase ani și șapte luni, pentru o instanță, nu răspundea cerinței termenului rezonabil Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de timp rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVAVABILĂ, toate mijloacele de fond rezervate.

Vincent Berger Matti Pellonp Nu uitați să blocați textul cu Alt+B pentru a preveni dispariția informațiilor în zone gri.

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION [Note1]

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 46530/99 présentée par Franco Iulio contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 6 janvier 2000 en une chambre composée de M. M. Pellonpää, président , M. B. Conforti, M. G. Ress, M. A. Pastor Ridruejo, M. L. Caflisch, M. J. Makarczyk, M me N. Vajić, juges , et de M. V. Berger, greffier de section ; Vu la requête introduite le 31 octobre 1997 et enregistrée le 4 mars 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1947 et résidant à Piossasco (Turin). Il est représenté devant la Cour par M e Carolina Lucia Virgara, avocate à Rome. Le 26 février 1993, le requérant assigna la société italienne de Télécommunication devant le tribunal de Turin afin d’obtenir le paiement d’une somme due pour l’exécution de prestations professionnelles.

La mise en état de l’affaire commença le 14 avril 1993 par un renvoi car ce jour-là les avocats faisaient grève. Des seize audiences fixées à des dates comprises entre le 7 juillet 1993 et le 11 février 1998, la première eut trait à la constitution de la défenderesse, treize concernèrent des échanges de mémoires et la discussion de moyens de preuves, une fut remise car ce jour-là les avocats faisaient grève et une pour permettre aux parties de présenter leurs conclusions ; ce qu’elles firent le 22 avril 1998. L’audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 16 février 2001. La loi concernant les sezioni stralcio étant entrée en vigueur, le président du tribunal attribua l'affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes ( sezione stralcio ) et une audience fut fixée au 7 octobre 1999. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse.

Cette procédure a débuté le 26 février 1993 et était encore pendante au 7 octobre 1999. Selon le requérant, la durée de la procédure, qui était, à cette date, d'un peu plus de six ans et sept mois, pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Matti Pellonpää Greffier Président [Note1] Ne pas oublier de bloquer le texte avec Alt+B pour éviter que les informations en zones grisées disparaissent.