Eginlioglu împotriva Turciei

Primă secțiune DECIZIE FINALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 31312/96, de către Erkan EδİNLİOÑLU împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune) care așeză la 11 ianuarie 2000 în calitate de ședință compusă de dna E. Palm, președinte L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, B. Zupančič, T. Panțîru, R. Maruste, judecători și M. O’Boyle, grefierul secțiunii având în vedere art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale; având în vedere cererea introdusă la 22 aprilie 1995 de Erkan Eğinlioğlu împotriva Turciei și înregistrată la 2 mai 1996 în dosarul nr. 31312/96; având în vedere rapoartele prevăzute la art. 49 din Regulamentul Curții; Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat la 14 aprilie 1998; după deliberare; Hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național turc, născut în 1952 și locuiește în Ankara.

El este reprezentat în fața Curții de către dl Fehmi Koç, un avocat practicant în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 septembrie 1984 polițiștii de la Hotărârea de Securitate din Ankara au arestat reclamantul pe suspectul de a fi membru al unei organizații ilegale, Dev-Yol (Camera Revoluționară La 26 octombrie 1984, Curtea de Lege Marțială din Ankara a ordonat detenția reclamantului. La 26 decembrie 1984 și 10 mai 1985 procurorul public militar a depus două acte de inculpare la Curtea Marțială Ankara împotriva reclamantului. El a acuzat reclamantul de aderare la Dev-Yol, care a avut ca scop să submineze ordinea constituțională și să îl înlocuiască cu un regim marxist-leninist, în contravenție cu art. 146 § 3 din Turcia Codul penal.

Procurorul public a afirmat în continuare, printre altele , că reclamantul a fost implicat într-o serie de crime cum ar fi un atac de bombă asupra unei cafenele, deschiderea focului asupra unei case și a mai multor jafuri. La 26 mai 1986, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. La 19 iulie 1989, Curtea de Lege Marțială Ankara a condamnat reclamantul și l-a condamnat la 5 ani de închisoare din cauza aderării sale la o organizație armată ilegală (art. 168 § 2). Reclamantul a depus un recurs la Curtea Militară de Cassare împotriva acestei hotărâri. La 26 decembrie 1994, jurisdicția instanțelor de lege marțială a fost abolită și La 27 decembrie 1995, Curtea de Casație a susținut că procedurile penale împotriva reclamantului ar trebui întrerupte din cauza interzisă.

COMPLAINT Reclamantul plânge că procedura penală inițiată împotriva acestuia nu a fost stabilită într-un timp rezonabil, conform articolului 6 § 1 din Convenție. PROCEDURA A fost introdusă la 22 aprilie 1995 și înregistrată la 2 mai 1996. La 21 octombrie 1998, Comisia Europeană a Drepturilor Omului a hotărât să comunice reclamația reclamantului cu privire la durata procedurii penale instituite împotriva acestuia guvernului contestat și să declare restul cererii inadmisibilă.

Observațiile scrise ale Guvernului au fost prezentate la 14 aprilie 1999. Aceste observații au fost trimise reprezentantului reclamantului la 26 aprilie 1999. El a fost invitat să prezinte observațiile sale înainte de 21 iunie 1999. La 26 iulie și 27 septembrie 1999, grefierul secțiunea a scris reprezentantului reclamantului indicând că nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea din 26 aprilie 1999. I s-a reamintit că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea poate elimina cererea din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. La 8 noiembrie 1999 exemplarele scrisorilor din 26 iulie și 27 septembrie 1999 au fost trimise personal reclamantului.

La 9 noiembrie 1999, reclamantul a trimis o scrisoare în Registrul Curții care a declarat că intenționează să-și continue cererea. La 1 noiembrie 1998, prin aplicarea articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, cazul a scăzut să fie examinat de către Curte în conformitate cu dispozițiile acestui protocol. Reclamantul se plânge că procedurile penale instituite împotriva lui nu au fost încheiate într-un „temps motivabil”, conform articolului 6 § 1 din Convenție, care prevede, în măsura în care este relevant: „În determinarea unei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil...” Potrivit reclamantului, durata procedurii – o perioadă de aproape 11 ani – este încălcată de cerința de „tempă motivabilă” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție.

Guvernul respinge afirmația și subliniază că, în conformitate cu art. 25 din Convenția, Turcia a acceptat competența Comisiei de a examina cererile individuale numai în ceea ce privește faptele sau evenimentele care au avut loc din 28 ianuarie 1987. În ceea ce privește fondurile cauzei, Guvernul subliniază complexitatea cauzei și natura infracțiunii cu care a fost acuzat reclamantul, susținând în continuare că instanțele au tratat un proces cu 723 de inculpați, inclusiv reclamantul, al căror activități și conexiuni au trebuit să fie stabilite. Prin urmare, Guvernul susține că nu a existat neglijență sau întârziere imputabilă autorităților judiciare. Curtea constată că reclamantul nu a trimis observații în răspunsul guvernului.

Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind problema „templ rezonabil” (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară o examinare a meritelor acestei plângeri. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECLARA APLICAREA ADMISSIBILĂ , fără a prejudeca meritele cazului . Michael O’Boyle Elisabeth Palm Grefier Președinte

FIRST SECTION

FINAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 31312/96 by Erkan EĞİNLİOĞLU against Turkey The European Court of Human Rights (First Section) sitting on 11 January 2000 as a Chamber composed of Mrs E. Palm, President , Mr L. Ferrari Bravo, Mr Gaukur Jörundsson, Mr R. Türmen, Mr B. Zupančič, Mr T. Panțîru, Mr R. Maruste, judges , and Mr M. O’Boyle, Section Registrar ; Having regard to Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms; Having regard to the application introduced on 22 April 1995 by Erkan Eğinlioğlu against Turkey and registered on 2 May 1996 under file no. 31312/96; Having regard to the reports provided for in Rule 49 of the Rules of Court; Having regard to the observations submitted by the respondent Government on 14 April 1998; Having deliberated; Decides as follows: THE FACTS The applicant is a Turkish national, born in 1952 and living in Ankara.

He is represented before the Court by Mr Fehmi Koç, a lawyer practising in Ankara. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 12 September 1984 policemen from the Ankara Security Directorate arrested the applicant on suspicion of his membership of an illegal organisation, the Dev-Yol ( Revolutionary Way ). On 26 October 1984 the Ankara Martial Law Court ordered the applicant’s detention on remand. On 26 December 1984 and 10 May 1985 the Military Public Prosecutor filed two bills of indictment with the Ankara Martial Law Court against the applicant. He accused the applicant of membership of the Dev-Yol, whose aim was to undermine the constitutional order and replace it with a Marxist-Leninist regime, contrary to Article 146 § 3 of the Turkish Criminal Code.

The Public Prosecutor further alleged, inter alia , that the applicant had been involved in a number of crimes such as a bomb attack on a coffeehouse, opening fire on a house and several robberies. On 26 May 1986 the applicant was released pending trial. On 19 July 1989 the Ankara Martial Law Court convicted the applicant and sentenced him to 5 years’ imprisonment on account of his membership of an illegal armed organisation (Article 168 § 2). The applicant lodged an appeal with the Military Court of Cassation against this judgment. On 26 December 1994 the jurisdiction of the martial law courts was abolished and the Court of Cassation acquired jurisdiction over the case. On 27 December 1995 the Court of Cassation held that the criminal proceedings against the applicant should be discontinued on the ground that the prosecution was time ‑ barred.

COMPLAINT The applicant complains that the criminal proceedings instituted against him were not determined within a reasonable time as required by Article 6 § 1 of the Convention. PROCEDURE The application was introduced on 22 April 1995 and registered on 2 May 1996. On 21 October 1998 the European Commission of Human Rights decided to communicate the applicant’s complaint concerning the length of the criminal proceedings instituted against him to the respondent Government and to declare the remainder of the application inadmissible.

The Government’s written observations were submitted on 14 April 1999. These observations were sent to the applicant’s representative on 26 April 1999. He was invited to submit his observations before 21 June 1999. On 26 July and 27 September 1999 the Section Registrar wrote to the applicant’s representative indicating that no reply had been received to the letter of 26 April 1999. He was reminded that, pursuant to Article 37 § 1 (a) of the Convention, the Court may strike the application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. On 8 November 1999 copies of the letters of 26 July and 27 September 1999 were sent to the applicant personally.

On 9 November 1999 the applicant sent a letter to the Registry of the Court stating that he intended to pursue his application. On 1 November 1998, by operation of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, the case fell to be examined by the Court in accordance with the provisions of that Protocol. THE LAW The applicant complains that the criminal proceedings instituted against him were not concluded within a “reasonable time” as required by Article 6 § 1 of the Convention, which provides, in so far as relevant: “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair ... hearing within a reasonable time...” According to the applicant, the length of the proceedings – a period of almost 11 years – is in breach of the “reasonable time” requirement laid down in Article 6 § 1 of the Convention.

The Government refute the allegation. They point out that, pursuant to former Article 25 of the Convention, Turkey has accepted the competence of the Commission to examine individual petitions only in respect of facts or events that have occurred since 28 January 1987. As regards the merits of the case, the Government highlight the complexity of the case and the nature of the offence with which the applicant was charged. They further argue that the courts dealt with a trial involving 723 defendants, including the applicant, whose activities and connections had to be established. The Government claim therefore that there was no negligence or delay imputable to the judicial authorities. The Court notes that the applicant did not send any observations in reply to the Government’s.

The Court considers, in the light of the criteria established in its case-law on the question of “reasonable time” (the complexity of the case, the applicant’s conduct and that of the competent authorities), and having regard to all the information in its possession, that an examination of the merits of this complaint is required. For these reasons, the Court, unanimously,

DECLARES THE APPLICATION ADMISSIBLE

, without prejudging the merits of the case. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Registrar President